Contestaţie la executare. Decizia nr. 396/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 396/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 396/R
Ședința publică din data de 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. – Judecător
Judecător V. M.
Judecător S. Ș. M.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta contestatoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul S. I., împotriva sentinței civile numărul_/07.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil numărul_, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză civilă au avut loc în ședința publică din data de 07 martie 2013, când părțile prezente a formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr_/2012 a Judecătoriei B. s-a respins cererea de suspendare a executării silite.
S-a admis în parte contestația formulată de DGFP B. în contradictoriu cu S. I., și-n consecință, s-a dispus îndreptarea Somației emisă de executor judecătoresc B. R. E. la 31.08.2012 în dosar executare 458/2012 în sensul stabilirii termenului de plată a debitului la 6 luni de la primirea somației.
S-au redus cheltuielile de executare ce urmează a fi achitate de debitoare la suma de 429,3 lei.
Pentru a pronunța astfel prima instanța a reținut că DGFP B. a fost somată de către executorul judecătoresc B. R. E. să achite creditorului S. I. suma de 6824,3 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, din care 2500 lei debit și 4324,3 lei cheltuieli de executare, urmând ca în termen de 6 luni debitoarea să se conformeze acestor obligații, în caz contrar debitoarea urmând a fi urmărită deîndată conform legii.
În aceeași somație se menționează că plata debitului se va face în termen de o zi de la primirea somației.
Stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare s-a realizat prin procesul verbal din 31.08.2012 întocmit de executorul judecătoresc, unde sunt cuprinse în cuantumul cheltuielilor următoarele sume:
250 lei onorariu executor judecătoresc,
4000 lei onorariu avocat
14.3 taxe judiciare de timbru și timbru judiciar
10 lei formare dosar executare
10 lei emitere somație
30 lei arhivare dosar de executare
10 lei comunicare acte de procedură.
Debitoarea a apreciat că impunerea de către executorul judecătoresc a obligației de a achita debitul cuprins în somație este nelegală sub trei aspecte
- creditorul nu s-a adresat în prealabil cu o cerere de efectuare a plății către debitoare
- nu se respectă termenul legal de 6 luni în care debitoarea poate efectua plata benevol
- cheltuielile de executare sunt nejustificate față de volumul și complexitatea activității desfășurată în special de avocatul creditorului în legătură cu executarea silită.
Analizând aceste critici instanța de fond a luat act în prealabil că debitoarea face parte din categoria instituțiilor și autorităților publice ce intră sub incidența OG 22/2002, fapt a cărui relevanță va fi arătată în cele ce urmează.
În acest context, cu privire la criticile aduse de contestatoare executării silite și actelor comunicate acesteia de executorul judecătoresc,prima instanța a constatat că în privința sumelor de bani datorate de DGFP B. creditorului S. I. în baza deciziei nr. 349/R/2012 a Curții de Apel B., opinia debitoarei potrivit căreia creditorul ar fi fost obligat să solicite punerea în executare a titlului executoriu printr-o cerere adresată debitoarei nu este justificată de o dispoziție legală. Mai mult potrivit OG 22/2002, termenul de 6 luni prevăzut de ordonanță, în care debitoarea, instituție publică, poate face plata de bună voie, curge de la data la care debitoarea a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului. În consecință comunicarea somației de plată, la cererea creditorului, prin intermediul executorului judecătoresc, nu este condiționată de adresarea în prealabil unei cereri debitoarei de către creditor, în vederea executării dispozițiilor titlului executoriu.
În ce privește nerespectarea de către organul de executare a termenului legal de 6 luni în care debitoarea poate efectua plata voluntară a debitului, conform OG 2/2002, instanța de fond a constatat că într-adevăr în cuprinsul somației comunicată debitoarei este menționat că plata debitului se va face în termen de o zi de la primirea somației, condiție care intră în contradicție atât cu dispozițiile art. 2 din OG 22/2002 cât și cu mențiunile din paragraful 2 al somației, unde se face vorbire despre obligația debitoarei de a plăti în termen de 6 luni debitul de 6.824,3 lei.
Ca atare termenul de o zi fixat pentru plata de către debitoare a obligației bănești față de creditorul S. I. este nelegal, încălcând dispozițiile exprese ale art. 2 al OG 22/2002, iar în contextul naturii juridice a somației emisă în temeiul art. 387 cod procedură civilă, de act prin care debitorul este pus în întârziere cu privire la executarea obligației sale, și prin care debitorului i se fixează un termen în lăuntrul căruia poate să-și execute obligația de bună voie, fără a fi executat silit, vătămarea adusă debitoarei prin stabilirea acestui termen, mult mai scurt, care nu îi permite acesteia parcurgerea procedurilor administrative în vederea efectuării voluntare a plății, constă tocmai în înlăturarea beneficiului legal al termenului de 6 luni pentru îndeplinirea voluntară a obligației, și pornirea executării silite cu consecința adăugării unor cheltuieli de executare suplimentare debitului datorat. Or, această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin îndreptarea actului întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind vorba de stabilirea termenului în care debitoarea urmează să facă plata de bunăvoie, înainte de începerea executării silite.
În ce privește cuantumul sumei pe care o datorează debitoarea în temeiul titlului executoriu ce face obiectul somației emisă de executorul judecătoresc instanța de fond a constatat că debitoarea este somată să plătească suma de 6824,3 lei, alcătuită din 2500 lei debit cuprins în hotărâre judecătorească și 4324,3 lei cheltuieli de executare, stabilite prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la 31.08.2012.
Potrivit art. 3717 cod procedură civilă “…(2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. (3)Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. (4)Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.”
Iar conform art. 399 cod procedură civilă (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Ca atare, instanța de fond a constatat că în temeiul art. 399 alin 3 cod procedură civilă este competentă să analizeze temeinicia și legalitatea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de executorul judecătoresc în cadrul contestației la executare.
În privința etapei procesuale în care se află părțile, instanța de fond a constatat că, deși nu s-a început executarea silită, debitoarea având la dispoziție un termen de 6 luni de la primirea somației, în care poate face plata voluntară a debitului, aceasta datorează cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare silită.
Conform art. 39 alin 4 din Legea 188/2000 “ în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.”
De menționat este faptul că debitoarea a prezentat instanței avizul nr. 257.128/10.10.2012 aprobat de Ministrul Finanțelor P., privind legalitatea de punere în executare a deciziei nr. 349/R/2012 a Curții de Apel B., necesar pentru efectuarea plății către creditor conform procedurii interne instituită prin Ordinul Ministerului Finanțelor P. 2626/2010, nepublicat.
Întocmirea acestui aviz și aprobarea lui de către Ordonatorul de credit, dovedesc faptul că debitoarea înțelege să-și execute de bunăvoie obligația, ca urmare a înregistrării somației de plată emisă de executor judecătoresc B. R. E. la 31.08.2012.
În consecință cheltuielile de executare datorate de debitoare, în ipoteza în care plata se va face până la expirarea termenului de 6 luni amintit anterior, se limitează la cele de procedură efectiv îndeplinite de executorul judecătoresc, respectiv 14.3 taxe judiciare de timbru și timbru judiciar, 10 lei formare dosar executare, 10 lei emitere somație, 30 lei arhivare dosar de executare, 10 lei comunicare acte de procedură la care se vor adăuga onorariul executorului judecătoresc și al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
În privința onorariului executorului judecătoresc instanța de fond a constatat că acesta și-a stabilit un onorariu maxim, conform ordinului nr. 2561/C din 30 iulie 2012 al Ministrului Justiției, deși circumstanțele executării silite conturează o executare de tipul celei mai simple, fiind vorba de un debitor care este o instituție de stat, ale cărui date de identificare sunt notorii, conturi bancare și de trezorerie sunt binecunoscute executorilor judecătorești, iar punerea în executare este mai mult formală decât silită, necesitând o activitate minimă din partea executorului, comparative cu alte executări silite. Ca atare, este o situație tipică în care orientarea onorariului executorului judecătoresc spre minimul prevăzut prin ordinul nr. 2561/C din 30 iulie 2012 al Ministrului Justiției este pe deplin justificată, acest onorariu fiind de 105 lei, motiv pentru care instanța îl va reduce la acest cuantum.
În ce privește suma solicitată de creditor ca reprezentând onorariul avocatului său pentru serviciile acestuia efectuate în cursul procedurii de executare silită, instanța de fond a apreciat că suma de 4000 lei cuprinsă în cadrul cheltuielilor de executare cu acest titlu, este complet nejustificată, fiind fixată cu siguranță în considerarea solvabilității notorii a debitoarei.
La aceasta opinie s-a ajuns ca urmare a analizei volumului și complexității muncii avocatului pe baza criteriilor invocate de chiar intimat, respectiv art. 127 din Statutul Profesiei de avocat, respectiv dificultatea, amploarea sau durata cazului timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Or, aplicarea oricărui dintre aceste criterii nu relevă o situație care ar justifica plata unui onorariu de un asemenea cuantum, și împovărarea debitorului cu o astfel de cheltuială, câtă vreme munca avocatului a constat, așa cum arată și acesta, în obținerea copiei hotărârii instanței, investirea acesteia cu formulă executorie, întocmirea cererii de punere în executare a hotărârii și depunerea ei la executorul judecătoresc după selectarea acestuia.
Compararea acestei munci cu dificultatea, amploarea sau durata celor mai simple activități profesionale în domeniu, duce inevitabil la concluzia că onorariul obiectiv determinat nu poate depăși un cuantum de cel mult jumătate din onorariul mediu practicat pentru cauzele de complexitate redusă, adică 250 lei, orice sumă plătită în plus de creditor cu acest titlu având natura unei cheltuieli liber asumate dar voluptorii.
În considerarea acestor criterii cheltuielile de executare ce urmează a fi puse în sarcina debitoarei cu titlul de onorariu avocat pentru etapa executării silite vor fi reduse la suma de 250 lei, indiferent dacă debitoarea va efectua plata benevol sau va fi supusă executării silite.
În consecință cererea de anulare a procesului verbal din 31.08.2012 întocmit de executorul judecătoresc va fi admisă în parte, respectiv vor fi diminuate onorariul executorului judecătoresc la suma de 105 lei iar onorariul avocatului la suma de 250 lei, totalul cheltuielilor de executare ce urmează a fi puse pe seama debitoarei, în ipoteza achitării voluntare a debitului, urmând a fi stabilit la 429,3 lei, sumă ce va fi preluată în somație cu titlul de cheltuieli de executare.
În ce privește cererea debitoarei de suspendare a executării silite, față de aspectul că executarea silită nu a fost încă pornită, si nici nu poate fi inițiată mai devreme de 6 luni de la data primirii de către aceasta a somației, interval în care are la dispoziție timp suficient pentru punerea în plată a avizului nr. 257.128/10.10.2012 aprobat de Ministrul Finanțelor P., privind legalitatea de punere în executare a deciziei nr. 349/R/2012 a Curții de Apel B., instanța a respins această cerere ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că in cauza executarea sumelor stabilite prin titlul executoriu era supusă procedurii obligatorii prev. de Ordinul MFP nr. 2626/2010, ceea ce presupunea sesizarea sa cu o cerere din partea creditorului in sensul executarii obligatiilor din titlul executoriu, precum și faptul că cererea de executare silită a rămas fără obiect întrucât a inițiat demersurile necesare efectuării plății sumei de 2500 lei, benevol, plată care a fost efectuată la data de 23,11,2012, prin OP nr 1303., înțelegând să invoce disp.art.387 Cpciv.
A mai arătat că acest ordin a fost publicat pe pagina de internet a MFP, astfel ca putea fi cunoscut de către creditor.
A ințeles să critice sentinta atacată și sub aspectul cheltuielilor de executare, în sensul că disp art 39 alin 4 din L 188/2000 retinute de instanta de fond nu sunt aplicabile, fata de incidenta ordinului sus mentionat cât si sub aspectul chetuielilor de judecată, in sensul că onorariul de avocat nu are la baza un titlu legal.
În consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate in sensul admiterii in tot a contestației la executare.
In drept s-au invocat disp art 304 pct 7 și 9 CPCIV si art 304 ind 1 CPCIV.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele-
Recurenta a criticat sentința atacată sub aspectul interpretării greșite a legii, in speță a disp art 387 CPCIv rap, la Ordinul MFP nr 2626/2010, care reglementează procedura privind verificarea și plata obligatiilor banesti stabilite prin hotarâri pronuntate de instanțele judecătoresti pe teritoriul Statului Român .
D. urmare, in conditiile in care exista reglementată o procedura speciala privind executarea silita ,prin Ordinul sus mentionat, aceasta trebuia urmata de catre intimata creditoare ,prin formularea unei cereri adresata direct recurentei, prin care se solicita executarea obligatiei impuse prin titlul executoriu și nu prin adresarea unei somatii in conditiile dreptului comun.
Este nefondat motivul vizând exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecata. Astfel, raportat la onorariul expertului, in mod corect s-a apreciat de catre prima instanta ca se impune reducerea acestuia spre minimul prevazut prin Ordinul 2561/C/30,07,2012 al MJ, de 105 lei, raportat la volumul si complexitatea activitatii prestate de expert.
In mod temeinc s-a dispus si reducerea onorariului de avocat la 250 lei fata de dificultatea, amploarea si durata muncii prestate de avocat prin raportare la onorariile practicate in asemenea cauze de complexitatea redusa, baza legala constituind-o disp L 51/1995 si justificata fiind cu delegatia de avocat .
F. de aceste considerente, tribunalul, in baza art 312 alin 2 CPCIV va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DGFP B. în contradictoriu cu intimatul S. I., menținând în rest dipoziția sentinței recurate privind reducerea cheltuielile de executare ce urmează a fi achitate de debitoarea contestatoare, la suma de 429,3 lei.
PENTRU ACESTE MOITVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta DGFP B. împotriva sentinței civile nr_/2012 a Judecătoriei B. pe care o modifică în parte, și-n consecință,
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DGFP B. în contradictoriu cu intimatul S. I..
Menține în rest dipoziția sentinței recurate privind reducerea cheltuielile de executare ce urmează a fi achitate de debitoarea contestatoare, la suma de 429,3 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. V. M. S. Ș. M.
Fiind in CO semneaza P. instanță
A. N. M.
GREFIER
C. L.
Fiind in CO semneaza inlocuitor Grefier Șef
D. A.
Red. AG/25.07.2013
Tehnored. CL/26.07.2013
2 ex.
Judecător fond: C. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Sentința nr. 66/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
