Fond funciar. Decizia nr. 408/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 408/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 408/R
Ședința publică din 19 martie 2013
Completul de judecată L2 compus din:
PREȘEDINTE – C. R. – judecător
Judecător – A. I.
Judecător – M. I. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de către recurenții petenți P. M., G. I., G. S. și de recurenta intimată C. Locală de A. a L. nr. 18/ 1991 Tărlungeni, lipsă fiind intimata C. Județeană B. pentru Aplicarea L. nr. 18/ 1991 B..
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 5 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 12 martie 2013 și apoi pentru data de 19 martie 2013.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în rejudecare, în dos. nr._ s-a admis în parte plângerea formulată de petenții P. M., G. I. și G. Sivestru în contradictoriu cu C. Locală Tărlungeni de A. a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană B. de A. a Legilor Fondului Funciar B. și, în consecință:
- pârâta C. Locală Tărlungeni a fost obligată la punerea în posesie a petenților asupra terenului în suprafata de 7.967 m.p., reprezentând vechi amplasament, din care suprafata de 1.502 m.p. este reprezentată de pășune, situată în . diferența de 6.465 m.p. este teren împădurit, situat în . conform raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. tehnic G. A..
- pârâta C. Locală a fost obligată la înaintarea către C. Județeană B. de A. a Legilor Fondului Funciar, a documentației prevăzute de art. 36 din H.G. nr. 890/2005.
- pârâta C. Județeană a fost obligată la emiterea titlului de proprietate pe numele antecesoarei petenților, G. O., după primirea documentației prevăzute de art. 36 din H.G. nr. 890/2005.
- restul pretențiilor formulate de petenți au fost respinse.
- pârâta C. Locală Tărlungeni a fost obligată la plata sumei de 945 lei cheltuieli de judecată în favoarea petenților, constând în onorariu raport de expertiză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulata în baza L. 247/2005 (f. 45 dosar rejudecare) antecesoarea reclamanților,G. O., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.88 ha teren, situată la locul numit „Holoșagul de Sus”, teren proprietatea bunicilor săi, Ș. D. și soția, Z. A., în susținerea căreia a depus extrasul CF 998 Tărlungeni privind terenul in suprafață de 8.195,8 m.p.și terenul în suprafață de 10.665,4 m.p. (f. 46,47, dos. rejudecare), ambele cu categoria fâneață.
Propunerea Comisiei Locale de reconstituire a dreptului a fost validată de C. Județeană prin hotărârea nr. 413/01.09.2006, iar reclamanților li s-a eliberat adeverința cu nr. 8048/2007 prin care li se atesta reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței menționate, antecesoarea reclamanților fiind validată pe anexa 3, poziția 15 ( fila 7 ).
Cauza prezentei cereri o constituie atitudinea Comisiei Locale care nu a procedat la punerea în posesie a reclamanților și nu a înaintat documentația necesară emiterii titlului de proprietate.
Din cuprinsul raportului de expertiza întocmit în vederea clarificării și identificării vechiului amplasament al imobilului pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, a rezultat faptul că, pentru zona în care este amplasat imobilul nu mai există hartă CF, expertul procedând la identificarea imobilului după susținerile petenților și ale Comisiei Locale, luând ca reper mențiunea din CF privind situarea imobilului in locul numit „Hălășagul de Sus“.
Martora G. M., în vârsta de 80 de ani a confirmat împrejurarea deținerii de către familia antecesoarei petenților a unei suprafete de teren, categoria fâneață, în locul numit „Oloșah“, același aspect fiind confirmat și de celălalt martor audiat, G. G..
Expertul numit in cauză a identificat o suprafața de teren liberă, care poate fi reconstituită, de 7.967 m.p. din care suprafața de 1.502 m.p. este reprezentată de pășune, situată în PS 3491, iar diferența de 6.465 m.p. este teren împădurit, situat în .>
În cauză s-a făcut dovada faptului că la data de 24.02.2006 s-a eliberat in favoarea Comunei Tărlungeni titlul de proprietate nr. 1463/L1, care cuprinde și o porțiune de teren situată in PD 3505, care s-ar suprapune peste vechiul amplasament al petenților, conform suplimentului la raportul de expertiză de la f. 210, fapt care ar face imposibilă reconstituirea dreptului în favoarea petentului pentru acesta suprafață de 10.833 m.p.
Petentul a susținut prin concluziile orale și scrise faptul că este posibilă reconstituirea dreptului în favoarea sa și pentru această suprafață de teren, susținere care a fost înlăturată de instanța de fond, deoarece terenul nu mai este la dispozitia Comisiei Locale, fiind eliberat titlul de proprietate unui alt subiect de drept, în baza unei cereri de reconstituire depusă anterior cererii formulate de antecesoarea părților petente.
S-a constatat faptul că titlul de proprietate în discuție a fost eliberat în baza L. 1/2000, iar antecesoarea petenților a formulat cererea de reconstituire in baza L. 247/2005, neavând importanță data la care s-a emis titlul, deoarece C. Locală are obligația de a soluționa cererile în ordinea depunerii lor.
S-a mai observat faptul că validarea cererii de reconstituire formulată de . efectuat la data de 23.08.2005, prin hotărârea nr. 139/2005 a Comisiei Județene, iar antecesoarea petenților a formulat cererea de reconstituire la data de 12.09.2005.
Prin urmare, susținerile formulate prin concluziile scrise depuse de petent, pentru care nu a fost formulat un petit distinct în cursul judecății, privind nulitatea titlului emis în favoarea Comunei Tărlungeni, în baza dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, nu pot fi avute în vedere, deoarece la data depunerii cererii de reconstituire a dreptului de către antecesoarea petenților, amplasamentul nu mai era liber, în porțiunea care se suprapune cu titlul emis în favoarea Comunei T..
În drept, cu privire la susținerea Comisiei Locale că urmează să fie puși in posesie petenții pe alt amplasament, deoarece terenul este împădurit, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 29 L. 1/2000, corect invocate de petenți, potrivit cărora “ pentru cazurile în care o persoana solicita reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafață de teren cu destinație agricolă, pe care se află in prezent vegetație forestieră cuprinsă in fondul forestier național, se va acorda la cerere teren agricol sau pădure.”
Prin urmare, schimbarea categoriei terenului nu este un impediment la reconstituire, fostul proprietar urmând a fi pus în posesie pe vechiul amplasament, la solicitarea acestuia, indiferent dacă terenul a devenit unul forestier.
În ceea ce privește celelalte apărări formulate în cauză, instanța a respins excepțiile invocate de C. Județeană respectiv lipsa de calitate procesuală pasivă pentru petitele 1-3 și 5, deoarece petenții au indicat expres care sunt pretențiile lor în raport de fiecare pârâtă, iar C. Județeană a fost chemată în judecată pentru petitul având ca obiect eliberarea titlului de proprietate, atribuție care îi revine potrivit art. 6 din H.G. nr. 890/2005.
În ceea ce privește excepția de prematuritate, invocată in raport de petitul 4, instanța a respins-o, deoarece nu poate dispune la acest moment direct obligarea Comisiei Județene la emiterea titlului, ci, în urma înaintării documentației prevăzută de H.G. nr. 890/2005 de către C. Locală, prin urmare petitul nu este prematur formulat.
În ceea ce privește petitele cu care instanța a fost investită, ținând cont și de concluziile scrise formulate de C. Locală, instanța a respins petitul 1, având ca obiect constatarea că prin adeverința nr. 8048/27.08.2007 s-a stabilit dreptul de proprietate al antecesoarei părților, G. O., pentru suprafața de 1,88 ha teren, in baza L. 247/2005, anexa 3, poziția 15, deoarece adeverința emisă nu „stabilește” dreptul de proprietate, ci confirmă, recunoaște, validarea dreptului la reconstituire, în baza hotărârii de validare, prin urmare actul administrativ care stabilește dreptul la reconstituire este hotărârea Comisiei Județene adeverința fiind un act recognitiv al unei situații juridice.
Cu privire la petitul 2, având ca obiect constatarea că reclamanții sunt moștenitorii numitei G. O., în calitate de fiica, fiu și soț supraviețuitor, instanța l-a respins, acesta fiind lipsit practic de interes, calitatea de moștenitor rezultând din cuprinsul certificatului de moștenitor depus la dosar, și nu dintr-o constatare a instanței.
În ceea ce privește petitul 3, având ca obiect obligarea pârâtei nr. 2 să elibereze, la propunerea pârâtei nr. 1, titlul de proprietate pentru suprafata înscrisă in adeverintă, instanța a reținut faptul că, într-adevăr, potrivit dispozitiilor H.G. nr. 890/2005, titlul de proprietate va fi emis pe numele antecesoarei petenților, care a formulat cererea de reconstituire, petenții în calitate de moștenitori urmând să-și valorifice drepturile pe calea dreptului comun, în baza certificatului de moștenitor.
În ceea ce privește petitul privind obligarea la plata daunelor cominatorii, instanța, în raport de dispozițiile art. 64 L. 18/1991 a respins cererea formulată în contradictoriu cu C. Locală, aceasta fiind inadmisibilă, doar primarul putând fi obligat la plata acestor daune, conform dispozițiilor menționate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a dispus obligarea Comisiei Locale la plata acestora în limita pretențiilor admise, respectiv pentru care s-a constatat o inactivitate a comisiei în ceea ce privește punerea în posesie a petenților, pe vechiul amplasament, aceasta fiind cauza care a determinat declanșarea litigiului, iar culpa aparține din acest punct de vedere Comisiei Locale.
Din această suprafață de 7.967 m.p. C. și-a arătat disponibilitatea de a-i pune în posesie pe petenți pentru suprafața cu destinație pășune, (adresa nr. 8674/2008, f.9), prin urmare refuzul de a-i pune în posesie pe vechiul amplasament este nejustificat pentru suprafața de 6.565 m.p. reprezentând terenul forestier. În consecință, C. a fost obligată la suportarea cheltuielilor de judecata în cuantum de 945 lei, reprezentând onorariu parțial raport de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții P. M., G. L. și G. S. și pârâta C. Locală Tărlungeni pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar.
Recurenții petenți au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii în tot a acțiunii reclamanților. Cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, petenții arată că instanța de fond le-a admis cererea numai în parte, reținând greșit că:
- în data de 24.02.2006 s-a eliberat în favoarea comunei Tărlungeni titlul de proprietate nr. 1463 care cuprinde și o porțiune de teren care s-ar suprapune peste vechiul amplasament al petenților, fapt care ar face imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10.883 mp;
- că nu mai este posibilă reconstituirea dreptului lor de proprietate întrucât terenul nu mai este la dispoziția comisiei, fiind eliberat titlul de proprietate unui alt subiect de drept în baza unei cereri de reconstituire depusă anterior cererii formulată de antecesoarea petenților;
- că titlul în discuție a fost eliberat în baza L. nr. 1/2000, (deci cu mult înainte de apariția L. nr. 247/2005), iar autoarea petenților a formulat cerere de reconstituire în baza L 247/2005;
- că validarea cererii de reconstituire a . efectuat la data de 23.08.2005 prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 139/2005 iar autoarea petenților a formulat cerere de reconstituire la data de 12.09.2005, astfel, că la data depunerii cererii de către autoarea petenților amplasamentul nu mai era liber în porțiunea care se suprapune cu titlul emis în favoarea . class="Style2"> - că petenții nu au un petit distinct privind nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea . art. III din Legea nr. 169/1997.
Recurenții petenți susțin că, față de probele administrate cu ocazia rejudecării instanța de fond greșit a reținut că titlul de proprietate a fost emis pe numele . unei cererii de reconstituire depusă anterior cererii autoarei petenților, deoarece la dosarul cauzei nu există nici o cerere a comunei, de reconstituire a dreptului de proprietate nici în baza L. nr 1/2000 și nici în baza L. nr. 247/2005.
Or, potrivit art. 1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, „persoanele fizice și persoanele juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate (...) li se reconstituie dreptul de proprietate.”
În același spirit sunt și disp. art. 29 alin. 4 din aceeași lege modificată, potrivit cărora comunele, orașele, municipiile, care au deținut în proprietate terenuri cu vegetație forestieră, păduri, etc. redobândesc la cerere proprietatea acestora cu condiția de a dovedi faptul că terenul solicitat a fost proprietatea lor și a fost preluat de stat indiferent de titlu.
De asemenea art. 27 alin. 7 indice 2 din Regulamentul nr. 890/2005, arată că persoana juridică este obligată să atașeze la cerere dovezi care să ateste că aceasta este continuatoarea sau succesoarea fostului proprietar.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că, deși nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră - păduri comunale - totuși comisia locală Tărlungeni a înaintat Comisiei Județene de aplicare a L. 247/2005 propunerea pentru validarea unei suprafețe totale de 3.515.93 ha fond forestier, transmițând totodată și documentația întocmită de Primăria corn.Tărlungeni, cu adresele nr. 2675/03.06.2005 (când legea nici nu apăruse) respectiv nr. 4595 din 19.08.2005.
Așadar titlul de proprietate al comunei a fost eliberat în baza L. 247/2005 și nu în baza L. 1/2000, cum greșit a reținut instanța de fond.
Din referatul întocmit de comisia județeană nr. 4523, 4845 din 23.08.2005, rezultă că dovezile depuse de . dreptului de proprietate asupra terenului fond forestier, erau CF 1572 Tărlungeni, CF 2349 Purcăreni, CF 1663 Zizin și CF 1710 Zizin, toate având categoria de pădure, astfel că din acest referat rezultă cu certitudine că propunerea pentru validare excludea terenul antecesoarei petenților, care avea categoria fâneață și nu pădure și că datorită unor obiecțiuni s-a propus Comisiei Județene B. validarea unei suprafețe de 3.126,06 ha fond forestier - terenuri care erau înscrise în CF susmenționate.
În baza acestui referat comisia județeană a validat prin Hotărârea 139/23.08.2005 terenurile cu destinație forestieră solicitate de Primăria . CF 1572 Tărlungeni, în CF 1663 Zizin și CF 1710 Zizin în suprafață totală de 3.126,06 ha fond forestier.
În consecință titlul de proprietate emis pe numele . emis pentru suprafața ele 3.126,06 ha și include numai terenurile menționate în CF din Hotărârea 139/2005, neavând nici o legătură cu terenul recurenților care nu a fost niciodată pădure ci a devenit în decursul anilor teren cu vegetație forestieră și care nle poate fi reconstituit pe vechiul amplasament așa cum dispune art. 29 indice 1 din L. 1/2000 modificată.
Terenul autorului petenților nu a făcut obiectul nici unei cereri de
reconstituire sau de validare din partea primăriei, împrejurare care rezultă
și din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul
G.. Așadar titlul de proprietate emis pe numele comunei Tărlungeni exclude terenul cuvenit petenților.
Referitor la faptul că recurenții petenți nu au solicitat distinct nulitatea titlului comunei și că susținerile lor orale nu pot fi avute în vedere, aceștia consideră că raționamentul este greșit, deoarece nulitatea prevăzută de art. III din L. 169/1997 poate fi invocată „pe cale de excepție, pe calea unei cereri reconvenționale dar și pe cale unei apărări de fond” (volumul Legile fondului funciar comentarii și explicații ediția 2, autor V. T.).
Așa fiind, nici nu era nevoie să se invoce nulitatea titlului de proprietate, pe cale de excepție, sau printr-o cerere reconvențională, întrucât a fost invocată ca apărare pe fond, în sensul că:
- terenul petenților nu este cuprins în titlul comunei care se referă la 4 cărți funciare distincte;
- categoria de folosință a terenurilor reconstituite comunei era de fond forestier, respectiv păduri comunale în timp ce terenul petenților este înscris în CF 998 Tărlungeni pe numele autorilor lor;
- terenul petenților are categoria de folosință fâneață, devenită în timp vegetație forestieră și îi sunt aplicabile disp. art. 29 indice 1 din L. 1/2000;
- nu a fost cuprins în propunerea de validare înaintată de comisia locală Tărlungeni, așa cum rezultă din referatul întocmit de comisia județeană dar și din Hotărârea nr. 139/2005.
Recurenta C. Locală Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2.750 lei, reprezentând:
- 500 lei în faza primei judecări a cauzei la Judecătoria B. (dosar_ ) ;
- 1.000 lei în faza judecării recursului la Tribunalul B. (anexăm concluziilor scrise contractul de asistență juridică nr. 10/17.02.2010 și factura fiscală . nr._)
- 750 lei în faza rejudecării dosarului la Judecătoria B., (anexăm concluziilor scrise contractul de asistență juridică nr. 18/31.05.2010 și factura fiscală . nr._);
- 1.000 lei onorariu de avocat în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată, în primul rând, că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, petenții au solicitat „obligarea Comisiei Locale Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar să facă propuneri pârâtei 2 pentru eliberarea titlului de proprietate asupra terenului înscris în adeverința nr. 8048/27.08.2007 pe numele reclamanților.”
În mod greșit prima instanță a pronunțat o soluție prin care a dispus obligarea Comisiei Județene la emiterea titlului de proprietatea pe numele antecesoarei petenților, G. O., încălcând principiul disponibilității și depășind rolul activ, deoarece, petenții au solicitat prin cererea de chemare în judecată, petitul 3, ca recurenta pârâtă să facă propuneri pârâtei C. Județeană pentru eliberarea titlului de proprietate asupra terenului înscris în adeverința nr. 8048/27.08.2007 pe numele reclamanților.
În acest cadru trebuia să se pronunțe instanța, care însă, în mod greșit, a dispus ca emiterea titlului de proprietate să se realizeze pe numele defunctei G. O. deși în cauză nu s-a formulat o astfel de cerere.
Prima instanță ar fi trebuit să respingă și petitul 3 ca fiind inadmisibil pentru următoarele considerente:
Antecesoarea reclamanților, G. O., a formulat în temeiul L. 247/2005 o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Așadar titulara cererii de reconstituire este G. O..
Potrivit Adeverinței de proprietate nr. 8048/27.08.2007 G. O. a fost validată în baza L. 247/2005 pe anexa 3 poziția 15 cu suprafața de 1,88 ha.
Doamna G. O. a decedat la data de 30.04.2008, ulterior formulării cererii de reconstituire. Atât în jurisprudență, cât și în practică s-a statuat că dacă o persoană care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a decedat între timp, reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe numele persoanei solicitante decedate și tot pe numele ei se va elibera titlul de proprietate, moștenitorii urmând să-și valorifice drepturile pe calea dreptului comun și nu prin eliberarea unui titlu de proprietate pe numele lor, nefiind admisibilă cererea de eliberare a titlului de proprietate pe numele moștenitorilor.
Pentru aceste considerente prima instanță ar fi trebuit să respingă în totalitatea cererea de chemare în judecată.
În al doilea rând, recurenta pârâtă susține că, în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, a depus la dosarul cauzei înscrisuri prin care a făcut dovada faptului că le-am propus petenților ca reconstituirea dreptului de proprietate să se realizeze parțial pe vechiul amplasament, iar pentru diferența de teren să se realizeze punerea în posesie pe un alt amplasament.
Petentul G. S. a fost convocat la Primăria Tărlungeni în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. I s-a adus la cunoștință faptul că pe vechiul amplasament există o suprafață disponibilă de aproximativ 9.060 mp din care doar 1.500 mp fâneață, restul fiind teren acoperit cu vegetație forestieră și i s-a propus acestuia următoarele variante:
1.să fie pus în posesie și să fie emis titlul de proprietate pentru suprafața fâneață de 1.500 mp pe vechiul amplasament, iar pentru diferență (atât pentru cea ocupată de vegetația forestieră, cât și pentru suprafața de până la 18.800 mp ) să fie găsit un alt amplasament liber;
2.să fie pus în posesie și să fie emis titlul de proprietate pentru suprafața de 9.060 mp pe vechiul amplasament, iar pentru restul de suprafață la care este îndreptățit să fie găsit un alt amplasament liber.
Petentul a refuzat ambele oferte arătând că dorește ca reconstituirea dreptului de proprietate se fie realizată în totalitate pe vechiul amplasament.
Instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată și a dispus ca emiterea titlului de proprietate să se realizez doar în parte pe vechiul amplasament, respectiv pe suprafața disponibilă de 7.967 mp.
Recurenta pârâtă arată că a fost de acord încă de la început cu emiterea titlului de proprietate parțial pe vechiul amplasament, astfel încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză prima instanță reține culpa pârâtei constatând o inactivitate a comisiei în ceea ce privește punerea în posesie a petenților pe vechiul amplasament. Or, aceasta susține că a încercat să realizeze acest lucru în limita posibilităților, dar petenții sunt cei care nu au fost de acord ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să se realizeze parțial pe vechiul amplasament și parțial pe un alt amplasament.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 22 a dosarului, intimata pârâtă C. Județeană B. de A. a Legilor Fondului Funciar nu a mai exprimat în rejudecare un punct de vedere deoarece, fiind vorba despre amplasamente, competența aparține, strict, Comisiei Locale. C. Județeană a validat dreptul antecesoarei reclamanților, iar punerea în posesie este de competența Comisiei Locale Tărlungeni, care susține că a efectuat o . demersuri pentru rezolvarea amiabilă a problemei, fără să obțină, însă, acordul acestora. Nu se poate reține culpa Comisiei Județene în cauză, având în vedere că nu problema întinderii dreptului este contestată, ci existența/inexistența unor suprapuneri în teren, imposibil de constatat altfel decât prin expertize de identificare.
În consecință, cu privire la recursul înaintat de către reclamanți, intimata pârâtă a lăsat soluția la aprecierea Instanței și, față de poziția exprimată, a solicitat instanței să respingă petitul referitor la cheltuielile de judecată în sarcina Comisiei Județene.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de petenți, prin lucrarea de expertiză întocmită și completată în dosarul de fond, expertul numit in cauză a identificat o suprafața de teren liberă, care poate fi reconstituită, de 7.967 m.p. din care suprafața de 1.502 m.p. este reprezentată de pășune, situată în PS 3491, iar diferența de 6.465 m.p. este teren împădurit, situat în . asemenea, expertul a menționat că diferența de suprafață de la 7.967 mp la 18.800 mp este amplasată în perimetrul Ocolului Silvic C. (f. 100, 161 și 210 dos. fond).
Prin Titlul de Proprietate nr. 1463/L1 emis la data de 24.02.2006 s-a stabilit dreptul de proprietate al Comunei Tărlungeni asupra unei suprafețe de 3.126 ha și 600 mp teren cu vegetație forestieră din fondul forestier național, pe teritoriul comunei Tărlungeni (f. 181 dos. fond).
Printre parcelele cadastrale incluse în titlul de proprietate, se află și . tarlaua 255, în suprafață de 21 ha și 9400 mp, după cum rezultă din anexa nr. 1 la titlul de proprietate (f. 185 dos. fond).
Potrivit planului de situație întocmit de expert în cuprinsul obiectivelor suplimentare, . în titlul de proprietate menționat, se suprapune peste vechiul amplasament identificat de petenți (f. 165 dos. fond).
Recurenții au susținut că referatul întocmit de comisia județeană nr. 4523, 4845 din 23.08.2005, privind verificarea propunerii Comisiei Locale Tărlungeni, nu se referă și la validarea terenului antecesoarei lor, înscris în CF 998 Tărlungeni, ci la terenuri cu vegetație forestieră, înscrise în alte cărți funciare, respectiv în CF 1572 Tărlungeni, CF 2349 Purcăreni, CF 1663 Zizin și CF 1710 Zizin. Instanța constată însă că acest referat cuprinde nu numai parcele identificate cu date de carte funciară ci și parcele de pădure identificate după în tarlalele din harta cadastrală, fără indicarea cărții funciare sau a nr. topografic.
În raportul de expertiză se arată că imobilul înscris în CF 998 Tărlungeni nu se poate identifica în regim de carte funciară întrucât nu există hartă de CF în consecință, imobilul pretins de recurenții petenți ca fiind vechiul amplasament, a fost identificat numai în plan cadastral, suprapunându-se cu parcelele PD 3505 și PS 3491. Prin urmare, acesta este motivul pentru care terenul înscris în CF 998 Tărlungeni nu este menționat în documentația aferentă titlului de proprietate 1463/L1/2006 conform datelor de carte funciară, ci după datele cadastrale (f. 107 dos. fond).
Referatul mai sus amintit cuprinde . suprapune parțial peste vechiul amplasament solicitat de petenți. În consecință, nu rezultă din acest referat al comisiei județene, faptul că propunerea pentru validare excludea terenul antecesoarei recurenților lor, înscris în CF 998 Tărlungeni, astfel cum eronat au susținut recurenții.
În consecință, prima instanță a reținut în mod corect faptul că, nu este posibilă reconstituirea dreptului în favoarea petenților și pentru această suprafață de 10.833 m.p. terenul nemaifiind la dispoziția comisiei, motivele de recurs prin care s-a susținut contrariul sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât nu s-au criticat concluziile raportului de expertiză.
În speță nu s-a invocat nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în favoarea Comunei Tărlungeni, nici pe cale principală și nici pe cale de excepție, apărările de fond formulate sub acest aspect nefiind suficiente pentru a analiza valabilitatea acestui titlu, cu atât mai mult cu cât formal, trebuia să figureze ca parte în litigiu și beneficiara titlului – . personalitate juridică distinctă de C. Locală Tărlungeni, de aplicare a legilor fondului funciar.
Cu toate acestea, instanța de fond a analizat toate apărările petenților, apărări despre care susțin prin motivele de recurs că se referă la nulitatea titlului de proprietate al Comunei Tărlungeni.
Contrar susținerilor recurenților petenți, . în titlul de proprietate se regăsește și în referatul nr. 4523, 4845 din 23.08.2005 întocmit de C. Județeană B. de aplicare a L. nr. 247/2005, cuprinzând analizarea propunerii de validare înaintată de comisia locală Tărlungeni, în urma căreia s-a emis de către comisia județeană Hotărârea nr. 139/23.08.2005 (f. 207 – 208 și 205 – 206 dos. fond).
În mod corect s-a reținut de prima instanță faptul că titlul de proprietate în discuție a fost eliberat în baza L. nr. 1/2000, câtă vreme documentația transmisă de Primăria Tărlungeni Prefecturii Județului B. în vederea validării propunerii, s-a realizat inițial la data de 03.06.2005, anterior intrării în vigoare a L. nr. 247/2005 (în vigoare din 22.07.2005), în timp ce antecesoarea petenților a formulat cererea de reconstituire la data de 12.09.2005 (f. 45 dos. fond), în baza L. nr. 247/2005, ulterior transmiterii documentație de către Primăria Tărlungeni și emiterii Hotărârii nr. 139/23.08.2005 a Comisiei Județene, C. Locală având obligația de a soluționa cererile în ordinea depunerii lor.
Potrivit art. III alin. 1 lit. a) pct. ii) din Legea nr. 169/1997, „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.”
Prin urmare, dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 nu sunt incidente, deoarece la data depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către antecesoarea petenților, amplasamentul nu mai era liber, în porțiunea care se suprapune cu titlul emis Comunei Tărlungeni, la acel moment propunerea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră în favoarea Comunei Tărlungeni fiind validată prin Hotărârea nr. 139/23.08.2005 a Comisiei Județene, care a și fost pusă în posesie la scurt timp după înregistrarea cererii autoarei petenților, respectiv la data de 21.09.2005 (f. 177 dos. fond).
În consecință, solicitanților care au depus cereri în temeiul art. 33 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, li se va reconstitui dreptul de proprietate numai în măsura în care terenul solicitat nu a fost legal reconstituit în favoarea altor persoane.
Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, parte din terenul solicitat de recurenții petenți a fost legal reconstituit în favoarea Comunei Tărlungeni, prin Hotărârea nr. 139/23.08.2005 a Comisiei Județene anterior depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către autoarea recurenților petenți (12.09.2005), astfel că, față de succesiunea acestor etape, nu mai are relevanță actul normativ în vigoare la data depunerii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.
Potrivit art. 29 alin. 4 și 5 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere,
„(4) Comunele, orașele și municipiile, care au deținut în proprietate terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, fânețe și pășuni împădurite, redobândesc, la cerere, proprietatea acestora, în limitele probate cu actele care atestă suprafețele solicitate în condițiile art. 9 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată.
(5) În cazul cererilor formulate de consiliile locale, actele de reconstituire a dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate se vor face pe numele comunei, orașului sau al municipiului, ca persoane juridice, iar titlul se va înmâna primarului.”
Hotărârea nr. 139/23.08.2005 a Comisiei Județene B. de A. a Legilor Fondului Funciar se referă în conținutul său la cererea formulată de Primăria Tărlungeni pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Or, câtă vreme s-a emis hotărârea de validare mai sus menționată, titlul de proprietate iar apoi s-a efectuat punerea în posesie asupra terenurilor reconstituite, toate în favoarea Comunei Tărlungeni, este greu de crezut că întreaga procedură legală descrisă anterior s-a realizat în lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de beneficiarul titlului.
În consecință, recursul declarat de recurenții petenți este nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă C. Locală Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar, Tribunalul reține că, ipoteza acordării de către instanță a ceea ce nu s-a cerut, semnifică inexistența unui petit distinct cu privire la care instanța totuși a dispus.
Or, în speță, petenții au solicitat eliberarea titlului de proprietate pe numele lor, astfel că un petiti distinct cu privire la acest aspect fusese formulat de petenți. Instanța de fond a observat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind depusă de autoarea petenților, decedată ulterior, titlul de proprietate nu se putea elibera direct pe numele petenților. În consecință, a dispus emiterea acestuia pe numele autoarei lor.
În acest context, Tribunalul apreciază că nu ne aflăm în ipoteza acordării prin hotărârea judecătorească a ceea ce nu s-a cerut și nu s-a produs o încălcare a principiului disponibilității, motiv pentru care, în mod corect instanța de fond, fiind sesizată cu o cerere de eliberare a titlului de proprietate, a stabilit în baza legii – art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 și art. 13 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 – pe numele cui se poate elibera titlul de proprietate și a dispus în mod corect eliberarea titlului de proprietate pe numele autoarei petenților.
Respingerea în totalitate a cererii reclamanților pe considerentul formal că petenții nu au solicitat emiterea titlului de proprietate pe numele autoarei lor, astfel cum susține recurenta pârâtă că ar fi trebuit să procedeze prima instanță, nu ar fi fost o soluție legală, raportat la faptul că reclamanții au invocat în mod constant cererea de reconstituire depusă de autoarea lor, astfel că scopul acțiunii era obținerea titlului de proprietate, în continuarea procedurii demarată de autoarea lor. În consecință, instanța de fond a acționat în spiritul prevederilor 129 alin. 4 și 5 Cod proc. civ.
Mai mult decât atât, dispoziția de obligare a emiterii titlului de proprietate pe numele autoarei reclamanților s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană B. de A. a Legilor Fondului Funciar, pârâtă care nu a declarat recurs, deși interesul în criticarea acestei dispoziții a instanței de fond aparținea Comisiei Județene iar nu Comisiei Locale Tărlungeni.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 275 Cod proc. civ. cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță, Tribunalul observă că, deși inițial, în dosarul civil nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă casată cu trimiterea cauzei spre rejudecate în prezentul dosar, a fost de acord cu admiterea acțiunii, a arătat că nu s-a clarificat amplasamentul terenului solicitat de reclamanți. Ulterior, în rejudecare, C. Locală, prin recursul declarat a solicitat în subsidiar respingerea acțiunii reclamanților, pentru ca în rejudecare, după administrarea probelor, să solicite din nou respingerea acțiunii reclamanților (f. 223, 227 dos. fond).
Potrivit art. 275 Cod proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Pentru a fi incidente aceste prevederi legale, recunoașterea pretențiilor reclamantului trebuie să fie efectivă, să se realizeze la prima zi de înfățișare iar pârâtul să nu fi fost pus în întârziere.
Dispozițiile art. 275 reprezintă o gratificare a pârâtului care se desistează din propria-i culpă procesuală, care renunță a mai susține apărări ce se vor dovedi ulterior neîntemeiate.
Or, pârâta C. Locală Tărlungeni nu a fost de acord nici măcar cu admiterea în parte a cererii reclamanților, cu privire la terenurile libere identificate de expert, nu a recunoscut dreptul acestora de a li se elibera titlul de proprietate pentru aceste terenuri, ca dovadă declarând prezentul recurs împotriva sentinței civile prin care petenților li s-a admis în parte cererea în acest sens, recurs prin care au criticat soluția primei instanțe cu privire la obligarea Comisei Județene la emiterea titlului de proprietate pe numele autoarei petenților, solicitând admiterea recursului și respingerea în întregime a acțiunii formulate de aceștia.
În acest context, culpa procesuală a pârâtei este evidentă și a fost corect reținută de prima instanță, prevederile art. 275 Cod proc. civ. nefiind aplicabile recurentei.
În consecință, recursul declarat de recurenta pârâtă este nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul declarat de Tribunalul va respinge recursurile declarate de recurenții reclamanți P. M., G. L. și G. S. și de recurenta pârâtă C. Locală Tărlungeni pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013 a Judecătoriei B..
Soluția de respingere a recursurilor presupune respingerea cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de către ambele părți. Fiecare dintre acestea fiind în culpă procesuală, urmează a-și suporta cheltuielile de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții reclamanți P. M., G. L. și G. S. și de recurenta pârâtă C. Locală Tărlungeni pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Respinge cererile recurenților privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. A. I. M. I. I.
GREFIER
V. P.
Red.C.R/24.07.2013
Dact.V.P./24.07.2013
- 2 ex -
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 66/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
