Contestaţie la executare. Decizia nr. 1130/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 1130/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1130/. publică din data de 15 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. O. P. - judecător
JUDECĂTOR – I. L.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., în contradictoriu cu intimatul contestator B. D. G., împotriva Sentinței civile nr. 5877/28.04.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.10.2015, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.5877/29.05.2015, Judecătoria B. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul debitor B. D. G., CNP_ domiciliat în B. ., ., în contradictoriu cu intimata creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România prin DRDP B. cu sediul în B. ..20, ., jud.B. și, în consecință:
A anulat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. 1852/2014 al B. Filofie L..
A respins cererea de anulare a procesului verbal de contravenție . 12 nr._/31.01.2012 întocmit de CNANDR SA, ca inadmisibilă.
A obligat intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 32,24 lei.
A dispus restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru de 35 lei achitată conform chitanțelor nr._/30.03.2015 și nr._/21.04.2015 emise de Direcția Fiscală B..
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . 12 nr._/31.01.2012 s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 al.1 din OG 15/2002, i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii de 250 lei și a fost obligat la despăgubiri în cuantum de 28 Euro.
Intimata a comunicat procesul verbal la adresa din B. ., . astfel cum reiese din procesul verbal de afișare aflat la fila 8 din dosar.
D. copia cărții de identitate a petentului, . nr._ emisă de SPCLEP B. la data de 25.02.2010 și valabilă până la data de 21.05.2010, reiese că domiciliul contestatorului este în B. ., ..
Instanța va reține că procesul verbal a fost comunicat la o adresă la care contestatorul nu mai locuia din anul 2010.
Potrivit art.37 din OG 2/2001 „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.” Termenul de 15 zile prevăzut de art.31 din OG 2/2001 curge de la comunicare sau înmânare. În cazul în care procesul verbal nu este comunicat termenul de formulare a plângerii nu începe să curgă cu consecința că procesul verbal nu devine titlu executoriu.
Art.632 NCPC stabilește că executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu. În cazul de față procesul verbal necomunicat nu constituie titlu executoriu.
În altă ordine de idei, temeiul legal al stabilirii în sarcina contestatorului a obligației de a achita tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, dispozițiile art. 8 alin. 3 OG 15/2002 au fost abrogate prin L. 144/2012, începând cu data de 24.07.2012, deci anterior încuviințării executării silite.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 2 OG 2/2001, „Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. 1 OG 2/2001 care prevăd faptul că “dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ” sunt neconstituționale în măsura în care în care prin sintagma “ nu se mai sancționează” se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Curtea a arătat în motivarea deciziei că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare, iar reducerea aplicării legii noi doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, or, tariful de despăgubire a fost în esența o sancțiune complementară contravențională ulterior dezincriminată.
Mijlocul juridic prin care contravenientul poate obține neexecutarea sancțiunii complementare aplicate este fie plângerea contravențională, dacă se mai află în termenul legal, sau contestația la executare, invocând în acest cadrul procesual existența legii mai favorabile, situație care se regăsește și în speță.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse, instanța constată că cererea formulată este întemeiată, astfel că urmează a o admite și a dispune, în temeiul art. 721 NCPC anularea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 1852/2014 al B. Filofie L. .
Ca efect al anulării executării silite toate actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 1852/2014 al B. Filofie L. sunt nule.
În ce privește cererea de anulare a procesului verbal de contravenție . 12 nr._/31.01.2012 întocmit de CNANDR SA instanța o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 712 al,2 NCPC împotriva titlului executoriu pot fi invocate motive de fapt sau de drept privitoare la fond numai dacă legea nu prevede o cale specifică pentru desființarea lui.
OG 2/2001 prevede calea specifică pentru anularea procesului verbal de contravenție ca fiind plângerea contravențională. În consecință, pe calea contestației la executare este inadmisibilă cererea de anulare a procesului verbal de contravenție.
În temeiul art. 45 lit. f din OUG 80/2013 instanța dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 35 lei achitate cu chitanțele nr._/30.03.2015 și nr._/21.04.2015.
În temeiul art. 453 NCPC va obliga intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 32,24 lei reprezentând costul xerocopierii dosarului execuțional conform facturii nr. 4344/20.04.2015 emisă de B. Filofie L..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B., care a solicitat schimbarea sa pentru următoarele motive:
Debitorul-contestator a fost notificat anterior demarării procedurilor de executare, un agent deplasându-se, la data de 21.02.2012, la domiciliul acestuia și afișând înscrisul în condiții legale, în prezența unui martor. Așadar, au fost respectate dispozițiile art.27 din OG nr.2/2001.
În Anexa la Certificatul de înmatriculare al auto BV-16-ZFEN, utilizatorul înscris în acesta este: B. G. D., ., .. Procesul verbal de contravenție . NR._/31.01.2012 a fost emis pe numele si adresa indicate mai sus.
În evidentele Direcției Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor figurează ca deținător al vehiculului, iar OG nr.15/2002 art. 1 (b) reglementează in mod clar in cazul utilizatorilor români: "persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români" responsabilitatea achitării rovinietei revine in exclusivitatea acestora.
Constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin. (2) și (3) al O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare, iar în cazul de față, neexistand rovinieta valabila la data de 16.08.2011 pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare Bv-16-ZEN aparținând contravenientului Brinzea G. D., s-a încheiat PVCC- ui R12-_/31.01.2012.
Faptul ca în procesul verbal de contravenție este trecuta adresa .. . este relevant.
Prin urmare, Procesul verbal de contravenție . NR._/31.01.2012 este corect întocmit, fiind totodată în prezenta unui titlu executoriu valabil, tinand cont ca în cauza sunt indeplinite cerințele prevăzute de art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "Procesul-verbal neatacat in termenul prevăzut la art. 31, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate".
În ceea ce privește dispozițiile Legii 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, cu precădere art. II "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează.", subliniază ca articolul mai sus citat face referire, deloc ambiguă, la anularea proceselor verbale APLICATE SI CONTESTATE in instanța pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012. Faptul ca BRINZEA G. D. nu a contestat in instanța procesele verbale de costatare a contravenției in termenul legal de 15 zile, atrage dispozițiile O.G. 15/2002, contravenientul fiind așadar decăzut din termen la momentul actual.
Aduce în discuție principiul neretroactivitatii, art. 15 alin.2 din Constituția României ce prevede ca " legea dispune numai pentru viilor, cu excepția legii penale mai favorabile", asigurând totodată stabilirea drepturilor legal câștigate. în cazul de fata, contravenția săvârșita de BRINZEA G. D. nu intră în sfera penalului, astfel că nu poate fi adus în discuție acest principiu, cu atât mai mult cu cat reglementările legii noi sunt exprese.
Conform art. 37 din OG. nr. 2/2001 ,,procesul verbal neatacat in termenul prevăzut la art. 31.[...]. constituie titlu executoriu fara vreo alta formalitate", astfel ca a fost intocmita si inaintata către B. Filofie L. cererea de executare nr. 86/a/7612/2014.10.05 în vederea recuperării debitului.
Față de cele expuse mai sus, consideră ca BRINZEA G. D. nu se poate prevala de necomunicarea titlului executoriu. Acesta cu rea-credinta nu si-a îndeplinit obligația de plata.
Procesul verbal de constatare a contravenției este perfect legal întocmit întrucât a fost
generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455 2001 și a HG 1259/2001 de către agentul constatator al CNADNR SA - CESTRIN București, certificat emis de Certsign SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Invocarea prevederilor Deciziei nr.6/2015 în respingerea cererii de învestire nu are aplicabilitate la procesele verbale încheiate înainte de publicarea acestei decizii, întrucât potrivit art.5l7 (2 și 4) din NCPC: „Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are afecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părtilor din aceste procese"... „ Dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Potrivit principiului de drept al neretroactivității legii civile, decizia se aplică pentru viitor, adică pentru procesele verbale emise după data de 25 martie 2015, data publicării în Monitorul Oficial.
În drept apelanta a invocat prevederile art. 466 și art. 665 alin.6 din noul Cod proc. civilă.
Intimatul B. D. G. a formulat, la data de 15.07.2015, întâmpinare, prin acest act de procedură solicitând respingerea apelului ca nefondat (20-23).
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 C.proc.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel formulată de parte, văzând că nu există motive de apel de ordine publică, tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul legalității modului de comunicare a procesului verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu în executarea contestată în speță, se observă că nu interesează domiciliul înscris în anexa la certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, ci domiciliul intimatului înscris în cartea de identitate a acestuia și în evidențele SPCLEP, deoarece OG nr.2/2001 în forma care era în vigoare la data comunicării procesului verbal de contravenție prevedea că:
,,ART. 27
Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Așadar, legiuitorul a impus comunicarea procesului verbal nu la domiciliul înscris în orice fel de acte, cum ar fi certificatul de înmatriculare al unui atoturism, ci la domiciliul real al contravenientului. Se subînțelege că organul constatator ce a aplicat amenda are obligația de a face demersuri pentru afla acest domiciliu, de la autoritatea cu atribuții în domeniu, respectiv SPCLEP.
Ca urmare, în speță s-a dovedit că procesul verbal de contravenție nu a fost legal comunicat, nu a rămas definitiv și nu a devenit titlu executoriu, astfel după cum în mod corect a reținut prima instanță.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de admitere a contestației tribunalul apreciază că este corect în măsura în care are în vedere aplicarea principiului instituit de art.15 alin.2 din Constituția României, conform căruia ,,Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” (sub acest aspect se remarcă o citare trunchiată a prevederilor constituționale de către apelantă, care omite exact reglementarea ce vizează aplicarea legii contravenționale mai favorabile ca excepție de la principiul neretroactivității legii civile).
D. această perspectivă se observă că prin executarea contestată în speță se urmărește silit exclusiv o sumă de bani imputată intimatului cu titlu de tarif de despăgubire, stabilit în baza unei norme legale, respectiv în baza art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002, care a fost abrogată prin Legea nr.144/2012 începând cu data de 24.07.2012, anterior încuviințării executării silite. Așadar, la momentul începerii executării contestate legea nouă nu mai prevedea posibilitatea apelantei de a aplica pentru săvârșirea contravenției constatată în sarcina intimatului sancțiunea complementară a plății unui tarif de despăgubire. Suma ce se execută silit are această natură, iar aplicarea legii contravenționale noi este permisă în ceea ce îl privește pe intimat întrucât îi este mai favorabilă.
Interpretarea potrivit căreia aplicarea legii contravenționale noi mai favorabile vizează atât momentul aplicării sancțiunii cât și momentul executării sale reiese din considerentele Deciziei nr.228/2007 a Curții Constituționale invocată de prima instanță, care este aplicabilă în speță pentru identitate de rațiune.
Ultimul motiv de apel formulat de către apelanta-creditoare se constată că este străin de cauză și de sentința atacată. Nici contestatorul nu a invocat și nici instanța de fond nu a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției la care face referire apelanta ar fi nul pentru lipsa semnăturii agentului constatator. Prin urmare orice referire la această chestiune excede obiectului cercetării instanței de judecată. De asemenea, obiectul cauzei este contestație la executare, nu investire cu formulă executorie - la care face referire apelanta.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea de apel formulată de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., cu sediul în Municipiul B., .. 13, ., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, reprezentată legal de director, împotriva sentinței civile nr. 5877 pronunțată de Judecătoria B. la data de 29.05.2015, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de apel formulată de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., cu sediul în Municipiul B., .. 13, ., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, reprezentată legal de director, împotriva sentinței civile nr. 5877 pronunțată de Judecătoria B. la data de 29.05.2015, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2015.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR,
D. O. P. I. L.,
Aflată în concediu de odihnă
semnează președintele completului de judecată,
respectiv d-na jud. D. O. P.,
Conf. art. 426 alin. 4 C.proc. Civ.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P./08.02.2016
Tehnored. C.ND/08.02.2016
Ex 4
Jud fond- B. M. M.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 180/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 921/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
