Rectificare carte funciară. Sentința nr. 159/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 159/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 159/S/2015
Ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. P.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanta U. Județeană a Cooperației de C. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal, și Orașul G., reprezentat legal de P., ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B. și a acțiunii civile formulată de reclamantul Orașul G., reprezentat legal prin P., în contradictoriu cu pârâții ., prin reprezentant legal, . SRL, prin reprezentant legal, ., prin reprezentant legal, ., prin reprezentant legal, C. A. S. C. de C., prin reprezentant legal, S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal și intervenient în interes propriu U. Județeană a Cooperației de C. B., prin reprezentant legal, ce a făcut obiectul dosarului nr._/197/2010 al Judecătoriei B., ambele având ca obiect contestare dobândire drept de proprietate.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2015, când avocat N. I. V., pentru reclamanta U. Județeană a Cooperației de C. B. și pentru pârâta C. A. S. C. de C., avocat D. I., pentru reclamantul Orașul G., și avocat G. C. R., pentru pârâta S.C. C. .., au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată sub nr. 6473/197, la data de 10.03.2010, pe rolul Judecătoriei B., reclamanta U. Județeană a Cooperației de C. B., reprezentată legal de președinte și convențional de avocat N. I. V., a chemat în judecată pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Economiei și Finanțelor( actualul Minister al Finanțelor P.), solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să constate că este proprietara, prin edificare, a spațiului comercial situat la parterul blocului de locuințe amplasat în orașul G., ., înscris în cartea funciară nr. 3082 G., sub număr topografic 34( număr cadastral 576/2/33), să dispună rectificarea mențiunilor existente în această carte funciară, în sensul de a radia dreptul de proprietate înscris, în favoarea pârâtului, asupra imobilului mai sus identificat, și înscrierii dreptului său de proprietate asupra acestui imobil. În motivarea cererii de chemare în judecată, autorul său a arătat că, la începutul anilor 80, din fonduri proprii, a finanțat construirea spațiului comercial identificat în petitele cererii, spațiu ce a fost dat în folosința fostei cooperative de consum G., în vederea desfășurării activității specifice de comerț cu amănuntul. În prezent, acest spațiu este deținut, cu acordul reclamantei, de către Societatea Cooperativa de C. ,, C. A.’’.
În anul 1993, . se ocupa de întocmirea documentațiilor în vederea înscrierii în cartea funciară a construcțiilor edificate de S. R., din eroare, a înscris în cartea funciară nr. 3082 G., sub număr topografic 34( număr cadastral 576/2/33) dreptul de proprietate al pârâtului asupra acestui spațiu comercial.
Or, pentru motivele arătate, reclamanta consideră că această înscriere este eronată, astfel că se impune rectificarea ei.
Cererea de chemare în judecată astfel formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 35, 36 pct.1, 37-39 din legea nr. 7/1996 și pe cele ale art. 111 din codul de procedură civilă.
În apărare, pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor P. B.( actuala Direcție Generală Regională a Finanțelor P. B.), a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. și lipsa calității acestuia de reprezentant al Statului R., motivat de faptul că bunul cu destinația de construcție din litigiu nu face parte din domeniul public al statului, el fiind situat pe teritoriul Orașului G., făcând parte din patrimoniul acestuia.
Ca urmare a celor indicate în întâmpinarea ce a fost remisă dosarului cauzei de către partea pârâtă din cererea introductivă de instanță, pentru termenul de judecată din data de 07.09.2011, partea reclamantă a înregistrat la dosarul cauzei o completare a acestei cereri, prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu Orașul G., reprezentat legal de primar.
În apărare, pârâtul Orașul G., reprezentat legal de primar, reprezentat convențional de avocat D. I., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ce a fost promovată de partea reclamantă și instituirea în sarcina acesteia a obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției sale procesuale, partea menționată a arătat că, din înscrisurile pe care reclamanta le-a anexat cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, rezultă că terenul pe care s-a construit blocul de locuințe nr.19 din G. a fost expropriat, iar calitatea de exproprietar a aparținut Statului R..
Acest teren a trecut în proprietatea privată a Orașului G. în temeiul prevederilor art. 6 din legea nr. 213/ 1998 și a dispozițiilor art. 36 din legea nr. 18/1991.
În conformitate cu prevederile art. 492 din codul civil( 1864), construcțiile ce se află pe acest imobil cu destinația de teren sunt în proprietate titularului dreptului de proprietate asupra acestuia, respectiv a Orașului G..
În continuarea motivării poziției sale procesuale, partea menționată a susținut că spațiile comerciale din litigiu fac parte din planurile de dezvoltare urbană, au fost finanțate de la bugetul de stat, fiind edificate de Trustul de Construcții B., după un plan realizat de Proiect B..
Din documentele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că devizele întocmite de antreprenor au fost plătite de partea reclamantă.
De asemenea, în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că, în conformitate cu prevederile art. 21 din legea nr. 6/1970, S. R. a transmis în proprietate părții reclamante parterul comercial al blocului de locuințe mai sus identificat.
P. urmare, spațiul comercial din litigiu a fost construit de stat, cu fonduri de la bugetul de stat, iar proprietatea asupra acestuia nu a fost transmisă niciodată părții reclamante.
La data de 23.04.2010, pe rolul Judecătoriei B., sub nr._/197, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Orașul G., reprezentat legal de primar, reprezentat convențional de avocat D. I., în contradictoriu cu pârâții ., SC C. ., ., și C. A.- S. C. de C., prin care s-a solicitat instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să constate existența dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. 3082 G., număr cadastral 576/2/33, să dispună înscrierea în această carte funciară a dreptului de proprietate al părții menționate, să instituie în sarcina pârâților obligația de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul mai sus identificat, precum și obligația de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată astfel formulată, s-a arătat că imobilul înscris în cartea funciară nr. 3082 G., sub număr topografic 576/2/33 provine din dezmembrarea succesivă a imobilului identificat prin numărul topografic inițial 576/2,575/2,574/2, 509/2.
Acest imobil a trecut în proprietatea Statului R. cu titlu de expropriere, dreptul astfel dobândit fiind înscris în evidențele de carte funciară, în anul 1993.
Imobilul cu numărul topografic inițial s-a dezmembrat în două loturi, cu numere topografice noi, respectiv – 509/2,574/2,575/2, cu destinația de teren în suprafață de 1219 mp, și 576/2, având destinația de teren și . pe ., care a fost reînscris pe numele Statului R..
Acest imobil a fost, la rândul său, dezmembrat în 33 de loturi noi, aferente apartamentelor din blocul de locuințe și spațiului comercial de la parterul acestuia, ce constituie obiectul prezentului proces și care este înscris sub numărul topografic 576/2/33, constituind, potrivit evidențelor de carte funciară, obiectul dreptului de proprietate al Statului R..
P. efectul legii nr. 213/1998, acest spațiu comercial a intrat în domeniul privat al Orașului G., astfel că se impune ca dreptul de proprietate astfel dobândit să fie constatat de către instanța de judecată, cu consecința înscrierii lui în evidențele de carte funciară.
De asemenea, ca o consecință a faptului că părțile pârâte nu dețin un titlu care să le conferă dreptul de a folosi acest imobil, se impune ca aceste părți să fie obligate să predea părții reclamante acest imobil.
Această cerere de chemare în judecată a fost fundamentată în drept de către autorul său pe dispozițiile art. 4 și art. 6 din legea nr. 213/1998 și pe cele ale art. 480 din codul civil .
La termenul de judecată din data de 27.10.2010, pârâta C. A.- S. C. de C., prin reprezentant convențional avocat N. I. V., a remis dosarului cauzei o notă, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor părților pârâte, precum și excepția lipsei calității procesuale active a părții reclamante în formularea pretenției cuprinsă în petitul trei al cererii de chemare în judecată.
În motivarea excepțiilor de ordine publică astfel invocate, autorul lor a arătat că, potrivit evidențelor de carte funciară, S. R. are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului imobil din litigiu, astfel că partea reclamantă trebuia să valorifice în contradictoriu cu acesta drepturile invocate în petitele unu și doi ale cererii de chemare în judecată.
De asemenea, autorul excepțiilor mai sus indicate a arătat că, potrivit mențiunilor din registrele de publicitate imobiliară, partea reclamantă nu deține calitatea de proprietar al bunului imobil în litigiu, astfel că această parte nu are legitimitatea procesuală cerută de lege pentru a solicita instanței să pronunțe o hotărâre prin care să instituie în sarcina părților pârâte obligația de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie acest imobil.
Ulterior invocării în cauză a excepțiilor de ordine publică despre care am făcut vorbire, partea reclamantă, prin reprezentantul său convențional, a înregistrat la dosarul cauzei, în data de 28.10.2015, o completare a cererii de chemare în judecată pe care a promovată, în sensul extinderii cadrului procesual stabilit sub aspectul laturii subiective pasive prin această cerere prin chemare în judecată, în calitate de pârât, și a Statului R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., motivat de faptul că acesta are calitatea de proprietar tabular al bunului imobil în litigiu.
În apărare, pârâtul astfel chemat în judecată, prin reprezentantul său convențional, Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului B., actuala Direcție Generală Regională a Finanțelor P. B., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. și excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P. pentru S. R., în baza acelorași argumente invocate prin întâmpinarea remisă dosarului civil nr._, constituit pe rolul Judecătoriei B..
La termenul de judecată din data de 27.04.2011, pârâta C. A.- S. C. de C., prin reprezentantul său convențional, a depus la dsoarul cauzei o cerere de arătare a titularului dreptului, prin care a indicat U. Județeană a Cooperației de C. B. ca având calitatea de proprietar al spațiului comercial în litigiu.
În motivarea cererii astfel formulate, autorul său a arătat că U. Județeană a Cooperației de C. B. a dobândit, prin construire, dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația de spațiu comercial în litigiu, drept care, din eroare, nu a fost întabulat în evidențele de publicitate imobiliară, astfel că partea pârâtă trebuie să își valorifice în contradictoriu cu aceasta pretențiile pe care le-a formulat în cauza de față.
Cel arătat ca titular al dreptului nu a adoptat nicio poziție procesuală în cauza despre care am făcut vorbire anterior.
La data de 06 iulie 2011, la dosarul constituit sub nr._/197/2010 pe rolul Judecătoriei B., partea reclamantă, Orașul G., prin reprezentantul sau convențional, a înregistrat o nou completare a cererii de chemare în judecată, sub aspectul laturii obiective, în sensul că a solicitat instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța să instituie în sarcina părților pârâte din cererea introductivă de instanță și obligația de a –i achita contravaloarea folosului nerealizat ca urmare a ocupării faptice a spațiului comercial ce constituie obiectul dreptului său de proprietate, contravaloare care este, în opinia sa, cel puțin egală cu suma chiriilor plătite de primii patru pârâți celui de al cincilea pârât, precizând că valoarea exactă a pretențiilor astfel formulate va fi indicată în urma administrării în cauză a probei cu expertiza tehnică judiciară.
Ulterior, respectiv în data de 14.12.2011, partea menționată a remis dosarului cauzei o notă de ședință, prin care a arătat că înțelege să evalueze daunele pe care le-a solicitat în sensul celor mai sus expuse la suma de 6.200 de lei.
P. Încheierea ședinței publice din data de 01.02.2012, Judecătoria B. a dispus conexarea litigiului ce constituie obiectul dosarului civil nr._/197/2010 la litigiul ce constituie obiectul dosarului civil nr._, ambele aflate pe rolul acestei instanțe, ca urmare a admiterii excepției de conexitate invocată de partea reclamantă din procesual ce formează obiectul dosarului civil nr._/197/2010, Orașul G..
La data de 05.02.2013, aceeași parte, prin reprezentantul său convențional a remis dosarului cauzei o nouă completare a cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, în sensul chemării în judecată, în calitate de parte pârâtă, și a Uniunii Județene a Cooperativei de C. B.,iar, apoi, a depus la dosarul cauzei o cerere de majorare a câtimii obiectului cererii de acordare a daunelor material la suma de 1.467.216, 78 de lei, în raport cu cele indicate în concluziile raportului de expertiză ce a fost administrat ca probă în cauză.
P. sentința civilă nr. 8142/14.05.2013, Judecătoria B. a respins cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului civil nr._ constituit pe rolul acestei instanțe și a admis în totalitate, astfel cum a fost ulterior completată și precizată, cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului conexat, nr._/197/2010.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta din cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B.- U. Județeană a Cooperativei de C. B.- și pârâtele din cerere de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului civil nr._/197/2010 al aceleași instanțe- C. A.- C. de C. și .- au exercitat calea de atac a apelului, criticând-o pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie.
În procedura de soluționare a căii de atac, instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei B. de soluționare în primă instanță a cauzei, motivat de faptul că litigiul dedus judecății are un obiect a cărui valoare depășește suma de 500.000 de lei, ce este de natură să atragă competența tribunalului în soluționarea pe fond a pricinii.
P. decizia civilă nr. 48/21 ianuarie 2015, Tribunalul B. a admis excepția de ordine publică pe care a invocat-o din oficiu în sensul celor mai sus arătate, a admis cererile de apel ce au fost promovate împotriva sentinței civile nr. 8142/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria B., a anulat în tot procedura urmată în fața primei instanțe, precum și hotărârea pe care aceasta a pronunțat-o, a constatat că Tribunalul B.- Secția I Civilă- este instanța competentă să soluționeze cauza dedusă judecății și a reținut procesul spre rejudecare în primă instanță.
Hotărârea judecătorească astfel pronunțată de către instanța de apel a dobândit caracter irevocabil ca urmare a neexercitării împotriva ei a căii de atac instituită de lege.
Ca urmare a soluției astfel adoptate de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac a apelului ce a fost exercitată împotriva sentinței civile mai sus identificate, litigiul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului- Secția I Civilă- (ca instanță de fond), sub nr._, la data de 26.06.2015, fiind repartizată spre soluționare completului D2.
La termenul de judecată din data de 02.10.2015, prezenta instanță, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în încheierea acestui termen de judecată, a constatat modalitatea în care a fost învestită cu soluționarea litigiului, a pus în discuția contradictorie a părților chestiunea de drept referitoare la calitatea procesuală pe care U. Județeană a Cooperativei de C. B. o are în cadrul cererii de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului conexat, stabilind că aceasta are calitatea de intervenient în interes propriu, a pus în discuția contradictorie a părților și a respins excepțiile de ordine publică ce au fost invocate în cauză.
De asemenea, la termenul de judecată mai sus indicat, instanța, pentru argumentele reținute în încheierea acestui termen, a constat că, în privința probațiunii, sunt aplicabile prevederile art. 160 din codul de procedură civilă, în raport cu care a stabilit că dovezile administrate în primul ciclu procesual rămân câștigate cauzei, și a respins cererea părții reclamante U. Județeană a Cooperativei de C. B. de suplimentare a probatoriului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
În cadrul litigiului de față, instanței i se solicită să statueze asupra calității de proprietar al imobilului înscris în cartea funciară nr. 3082 G., sub număr topografic 576/2/33.
Potrivit evidențelor de carte funciară, imobilul identificat conform celor mai sus expuse a rezultat în urma dezmembrărilor succesive ale imobilului identificat prin numărul topografic inițial 576/2, 575/2, 574/2, 509/2.
Acest din urmă imobil a avut destinația de teren în suprafață de 1.909 mp și a trecut în proprietatea Statului R. cu titlu de expropriere, în vederea edificării pe acesta a unui . parterul căruia urmau a fi amenajate spații comerciale.
Ulterior realizării obiectivului de utilitate publică mai sus indicat, s-a procedat la dezmembrarea imobilului în două loturi, ce au primit numere topografice noi, respectiv, în lotul identificat prin numărul topografic 509/2, 574/2, 575/2, având destinația de teren în suprafață de 1219 mp., și în lotul identificat prin numărul topografic 576/2, având destinația de teren și .>
Apoi, acest din urmă imobil a fost dezmembrat în 33 de loturi, corespunzătoare apartamentelor cu destinația de locuințe și spațiilor comerciale amenajate în incinta sa, potrivit celor mai sus arătate.
În urma realizării acestor operațiuni juridice, imobilul cu destinația de spațiu comercial în litigiu a fost înscris în evidențele de publicitate imobiliară sub numărul topografic 576/2/33, la rubrica titularul dreptului de proprietate fiind indicat S. R..
Așa cum am arătat, atât reclamanta din cererea inițială de chemare în judecată- U. Județeană a Cooperativei de C. B.-, cât și partea reclamantă din cererea de chemare în judecată conexată- Orașul Gimbav – au susținut că au calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus identificat, prima invocând drept modalitate de dobândire a dreptului de proprietate construirea, iar cea de a doua accesiunea imobiliară artificială și legea.
În analiza pretențiilor astfel formulate, tribunalul are în vedere, că, în raport cu pretențiile pe care reclamanta U. Județeană a Cooperativei de C. B. le-a formulat și argumentele pe care aceste pretenții au fost fundamentate, această partea a invocat existența în patrimoniul său a unui drept de superficie, ,,construirea’’ nefiind reglementată în niciun act normativ ca o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate.
Totodată, instanța reține că cererile deduse judecății intră sub incidenta dispozițiilor Codului civil din anul 1864, întrucât dreptul subiectiv invocat de către părțile reclamante este anterior datei intrării în vigoare a codului civil din anul 2009, respectiv anterior datei de 1.10.2011, conform dispozițiilor existente în art. 68 din legea nr. 71/2011.
Dreptul de superficie nu este reglementat în codul civil din anul 1864, dar este menționat in terminis de unele acte normative speciale, precum Decretul –Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, care îl enumeră printre drepturile reale imobiliare supuse întabulării.
Doctrina a definit dreptul de superficie ca fiind acel drept real ce constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Sub imperiul prevederilor codului civil din anul 1864, dreptul de superficie putea fi constituit prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
În schimb, soluția posibilității dobândirii dreptului de superficie prin hotărâre judecătorească, reținută în practica judiciară înainte de . Noul Cod Civil, a fost cenzurată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat prin Hotărârea din data de 15 februarie 2007, cauza Bock și P. contra României, că dreptul de superficie poate fi dobândit numai prin lege, prin prescripția achizitivă sau prin convenția părților.
P. urmare, raportat la considerentele ce preced, tribunalul apreciază că demersul juridic al reclamantei U. Județeană a Cooperativei de C. B., ce se circumscrie sesizării instanțelor judecătorești cu o acțiune prin care solicită acestora pronunțarea unei hotărâri judecătorești în condițiile reglementate de Codul civil din anul 1864 prin care să constituie în favoarea sa un drept de superficie în modalitatea indicată în petitele cererii nu poate fi primit.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât finanțarea edificării unei construcții ce se află în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice nu poate naște în patrimoniul celui care se pretinde finanțator decât un drept de creanță, corespunzător valorii pe care susține că a investit-o pentru realizarea imobilului.
P. urmare, în cazul în care reclamanta U. Județeană a Cooperativei de C. B. deține dovezi care să ateste că a alocat din fondurile proprii sumele de bani necesare edificării imobilului cu destinația de spațiu comercial în litigiu, ea va putea să solicite a-i fi restituite, conform instituțiilor juridice reglementate de lege, aceste sume.
Sub acest aspect, este de menționat că, în cadrul prezentului proces, partea menționată nu a produs nicio probă în sensul celor mai sus redate, documentele pe care această parte le-a remis cauzei în susținerea pretențiilor sale vizând proiectul de realizare a spațiilor comerciale la subsolul blocului de locuințe situat administrativ în Orașul G., ., devizele emise de către proiectant, nu și faptul plății, autorizațiile de construire, respectiv autorizațiile de organizare a șantierului.
Apoi, instanța observă că, deși reclamantul din cererea de chemare în judecată conexată- Orașul G.- a invocat accesiunea imobiliară artificială ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinația de spațiu comercial în litigiu, reclamanta U. Județeană a Cooperativei de C. B. nu a înțeles să formuleze pretenții rezultate din calitatea sa de constructor al acestui spațiu, calitate pe care a susținut că o are, în conformitate cu prevederile art. 492-494 din codul civil(1864).
În ceea ce privește incidența în cauza de față a accesiunii imobiliare artificiale ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate asupra spațiului comercial în litigiu, tribunalul constată că, în privința accesiunii, legea nr. 7/2001 de punere în aplicare a noului cod civil, conține două norme juridice tranzitorii( art. 57 și art. 58), anume: dispozițiile codului civil din anul 2009 referitoare la accesiunea naturală asupra animalelor se aplică situațiilor născute după .; în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Așa fiind, ținând seama și de prevederile existente în art. 6 alin. 2 din Codul civil adoptat în anul 2009, se reține că accesiunea este supusă legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii împrejurării sau faptei care atrage incidența accesiunii, iar pentru ipoteza unor fapte continue, interesează legea în vigoare la data începerii.
Ținând seama de toate aceste argumente, tribunalul stabilește că accesiunii imobiliare artificiale invocată în cadrul prezentului proces îi sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează această instituție juridică din codul civil adoptat în anul 1864, astfel că va analiza speța dedusă lui spre soluționare în raport cu aceste prevederi legale.
Accesiunea imobiliară artificială este unul dintre modurile reglementate de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate și se realizează prin intervenția și activitatea omului. Potrivit art. 492 din codul civil..,, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și sunt ale lui, până se dovedește din contra”.
Art. 493-494 din actul normativ menționat reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială, anume accesiunea construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materiale aflate în proprietatea altei persoane( art. 493) și accesiunea construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materiale sale pe terenul aflat în proprietatea altuia( art. 494).
În acest din urmă caz, de regulă, proprietarul terenului devine, prin accesiune, și proprietar al construcțiilor, plantațiilor și lucrărilor realizate, având însă obligația să-l despăgubească pe constructor pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Tratamentul juridic al constructorului este diferit, după cum el a fost de rea – credință sau, dimpotrivă, de bună-credință.
P. constructor de rea- credință se înțelege acea persoană care ridică o construcție sau face o plantație sau o altă lucrare pe un teren, cunoscând că terenul în cauză nu îi aparține, ci este proprietatea altuia. Într-o astfel de ipoteză, proprietarul terenului are dreptul de a opta între două posibilități: să invoce accesiunea devenind proprietar al construcției, plantației sau lucrării respective, cu obligația de a plăti constructorului de rea – credință valoarea materialelor și prețul muncii ori să îl oblige pe acesta să procedeze la desființarea sau ridicarea construcției, plantației sau lucrării respective, pe propria cheltuială, și de a pretinde daune interese dacă a suferit un prejudiciu, în condițiile răspunderii civile delictuale.
P. constructor de bună- credință se înțelege persoana care ridică o construcție, face o plantație sau altă lucrare pe un teren, având convingerea fermă dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa.
Buna – credință a constructorului trebuie să existe în momentul în care s-au făcut lucrările, chiar dacă după terminarea lor a devenit de rea- credință.
Având în vedere buna – credință a constructorului, art. 494 alin. 3 Cod civil, partea finală, prevede că proprietarul terenului devine, prin accesiune, în mod obligatoriu, și proprietar al construcției, plantației sau lucrării, fără a putea cere demolarea ori desființarea ei. Invocând accesiunea, proprietarul terenului este îndatorat, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, să- l despăgubească pe constructor. În ce privește întinderea obligației de despăgubire, proprietarul terenului are dreptul să opteze pentru două soluții posibile: să-l indemnizeze pe constructor cu o sumă de bani egală cu valoarea materialelor și prețul muncii, ori să-i plătească o sumă de bani reprezentând sporul de valoare a terenului ca urmare a ridicării construcției, plantației sau facerii altei lucrări.
Dispoziția din textul de lege menționat trebuie interpretată în sensul că legiuitorul, oferind proprietarului terenului dreptul de a invoca accesiunea și de a deveni proprietar al acelor lucrări, a intenționat să-i dea posibilitatea să opteze pentru plata despăgubirii celei mai mici.
P. urmare, în conformitate cu prevederile legale mai sus redate și analizate, tribunalul constată că în toate cazurile în care pe un imobil cu destinația de teren se ridică o construcție în una dintre modalitățile mai sus redate, titularul dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinați de teren dobândește și dreptul de proprietate asupra construcție, care este considerată, de către legiuitor, un accesoriu al bunului principal, care este terenul.
Așa cum am arătat, spațiul comercial în litigiu face parte din componența unui imobil cu destinația de . pe un teren ce a devenit proprietatea Statului R. pe temeiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, astfel că, în conformitate cu prevederile legale mai sus redate și analizate, a intrat în patrimoniul acestuia.
Este de subliniat că, în cauza de față, nu a fost administrată nicio probă care să ateste că imobilul cu destinația de . are în compunere și spații în care se desfășoară activități comerciale, . constituie un accesoriu al imobilului cu destinația de teren pe care a fost edificat, a fost construit din alte fonduri decât cele care provin de la bugetul de stat, susținerea reclamantei U. Județeană a Cooperativei de C. B. că are calitatea de constructor al spațiului comercial în litigiu fiind, așa cum am arătat anterior, lipsită de suport probatoriu.
Așa fiind, tribunalul constată că, în mod legal, în evidențele de carte funciară S. R. a fost indicat în calitate de titular al dreptului de proprietate al imobilului în litigiu, la momentul la care a fost efectuată această operațiune de carte funciară.
Potrivit dispozițiilor art. 644-645 din codul civil( 1864), unul dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate este lege, care are incidență atunci când printr-un act normativ legiuitorul stabilește calitatea de titular al dreptului real de proprietate în privința anumitor bunuri mobile și imobile.
Un astfel de act normativ este legea nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică, care, în art. 4 stabilește că ,, domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată’’, în timp ce art. 6 din același act normativ dispune că,, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat’’.
De asemenea, art. 36 alin. din legea nr. 18/1991 stipulează că,, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26’’.
Art. 26 din actul normativ menționat precizează că,, terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. În acest sens, secretarul unității administrativ-teritoriale are obligația ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale. Neîndeplinirea de către secretarul unității administrativ-teritoriale a obligației prevăzute în prezentul alineat se sancționează administrativ, potrivit legii.
(2) Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută’’.
Așa fiind, tribunalul constată că, în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, bunul imobil în litigiu face parte, în virtutea legii, din categoria bunurilor ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantului din cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului conexat, Orașul G..
Având în vedere această statuare, tribunalul, în raport cu dispozițiile legale anterior indicate, coroborat cu cele ale art. 24 alin. 3 din legea nr. 7/1996, va constata existența dreptului de proprietate al reclamantului Orașul G. asupra bunului imobil în litigiu și va dispune întabularea în cartea funciară a acestui drept.
În calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra bunului imobil mai sus identificat, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de toate atributele dreptul acestui drept, respectiv posesie, folosință și dispoziție, astfel că va institui în sarcina părților adverse, care exercită în prezent atributele de folosință și posesie asupra acestui bun, obligația să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie bunul asupra căruia poartă dreptul său de proprietate.
În ceea ce privește petitul din cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului conexat referitor la instituirea în sarcina părților potrivnice a obligației de dezdăunare a părții reclamante cu suma de bani ce reprezintă folosul nerealizat de către aceasta urmare a folosirii de către părțile adverse a bunului imobil ce constituie obiectul dreptului său de proprietate, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 483 Cod civil( 1864), fructele bunului se cuvin proprietarului. De la această regulă face excepție posesorul de bună-credință, adică cel care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute, pe care legea îl absolvă de obligația de a mai restitui fructele percepute, conform art. 485 Cod civil.
Sub acest aspect, tribunalul reține, așa cum am arătat anterior, că doar pe cale prezentei acțiuni reclamantul Orașul G. a solicitat instanței de judecată să statueze asupra calității de proprietar al bunului imobil din litigiu, cu toate consecințele juridice ce decurg din această statuare, inclusiv aceea de a realiza formalitățile de publicitate imobiliară și de a institui în sarcina celor care exercită atributele de folosință și posesie asupra acestui imobil obligația de a preda acest imobil celui în favoarea căruia se va constata că există dreptul de proprietate.
Statuările pe care instanța de judecată le-a realizat în sensul celor expuse anterior își vor produce efectele juridice la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, astfel că numai în situația în care prezenta hotărâre judecătorească va dobândi calitatea de titlu executoriu și nu fi pusă în executare de bunăvoie de către părțile potrivnice, partea reclamantă poate să invoce producerea unui prejudiciu ce se impune a fi reparat în conformitate cu prevederile legale mai sus indicate.
Apoi, tribunalul reține că pârâții din cererea inițială de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului civil conexat- ., SC C. C. SRL, ., ., și C. A.- S. C. de C. - au folosit bunul imobil în litigiu în baza unor contracte de închiriere pe care le-au perfectat cu intervenientul în interes propriu - U. Județeană a Cooperativei de C. B.- pe numele căruia chiar reclamantul Orașul G. a emis decizii de impunere și a încasat sumele de bani reprezentând impozit pe proprietate, atitudine care este de natură să ateste recunoașterea de către această parte a împrejurării că acest bun figurează în documentele contabile al Uniunii ca făcând parte din activul său, urmând ca, așa cum am subliniat, chestiunea de drept a titularului dreptului de proprietate asupra acestui imobil să fie dezlegată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
De asemenea, sub aspectul analizat, tribunal constată că reclamantul nu a contestat în modalitatea instituită de lege valabilitatea contractelor de închiriere în temeiul cărora părțile pârâte anterior indicate au exercitat atributele posesiei și folosinței asupra spațiului locativ în litigiu, astfel că nu se poate reține că părțile menționate au folosit cu rea – credință, până în prezent, acest spațiu.
În legătură cu cererea de arătare a titularului dreptului ce a fost promovată în cadrul litigiului ce constituie obiectul dosarului conexat în sensul celor mai sus indicate, tribunalul constată că acesta îndeplinește cerințele instituite de dispozițiile art. 64 din codul de procedură civilă(1865), care statuează că ,, pârâtul care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului’’, întrucât, așa cum am arătat, părțile pârâte din cererea introductivă ce constituie obiectul dosarului conexat aveau, la data sesizării instanțelor judecătorești, calitatea de chiriași ai spațiului în litigiu, calitate pe care au dobândit-o în baza contractelor de închiriere pe care le-au perfectat cu reclamanta din cererea inițială de chemare în judecată- U. Județeană a Cooperativei de C. B.- care, la rândul său, a invocat existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra acestui spațiu, astfel că, în mod temeinic, titularul cererii supuse analizei a susținut că chestiunea litigioasă a titularului dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus identificat se impune a fi soluționată în contradictoriu cu aceasta.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că, în raport cu soluțiile pe care le-a pronunțat în sensul celor expuse anterior, devin incidente prevederile art. 276 din codul de procedură civilă, în conformitate cu care va compensa între părți cheltuielile pe care le-au efectuat în legătură cu prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge astfel cum a fost ulterior completată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. Județeană a Cooperației de C. B., cu sediul în municipiul B., ., reprezentată legal de președinte G. A., reprezentată convențional de avocat N. I. V., în contradictoriu cu pârâții S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., cu sediul ales la sediul reprezentantului convențional, situat în Municipiul B., bulevardul M. K., nr.7, și Orașul G., reprezentat legal de primar, reprezentat convențional de avocat D. I..
Admite în parte astfel cum a fost ulterior completată și precizată cererea de chemare în judecată conexată, ce a fost formulată de reclamantul Orașul G., reprezentat legal de primar, reprezentat convențional de avocat D. I., în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în Orașul G., ., județul B., reprezentată legal de administrator, . în Orașul G., ., județul B., reprezentată legal de administrator, reprezentată convențional de avocat Grusea C., ., cu sediul în Orașul G., ., județul B., reprezentată legal de administrator, ., cu sediul în Orașul G., ., ., ., reprezentată legal de administrator, C. A. S. C. de C., cu sediul în Orașul G., ., județul B., reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de avocat N. I. V., și S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., cu sediul ales la sediul reprezentantului convențional, situat în Municipiul B., bulevardul M. K., nr.7.
Admite cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta C. A. S. C. de C. față de intervenientul în interes propriu U. Județeană a Cooperației de C. B., cu sediul în municipiul B., ., reprezentată legal de președinte G. A., reprezentată convențional de avocat N. I. V..
Constată că reclamantul Orașul G. a dobândit prin lege dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară 3082 G., sub nr. cadastral 576/2/33.
Dispune înscrierea în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate al părții reclamante asupra imobilului mai sus identificat.
Obligă pârâții și intervenientul în interes propriu să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul înscris în cartea funciară 3082 G., sub nr. cadastral 576/2/33.
Respinge capătul de cerere referitor la instituirea în sarcina pârâților și a intervenientului în interes propriu a obligației de a achita reclamantului despăgubiri constând în plata contravalorii folosului nerealizat.
Compensează între părți cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.10.2015.
Președinte, Grefier,
L. StroiaDorina P.
Red..LS. 18.11.2015
Tehnored.D.P. 19.11.2015 - 10 ex
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 157/2015. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 483/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
