Contestaţie la executare. Decizia nr. 60/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 60/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 60/A
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016
Completul de apel A9 constituit din:
PREȘEDINTE: C. – M. R. – judecător
Judecător: C. D. – P.
Grefier: V. P.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra apelului de fata care s-a dezbătut in ședința publica din 12.01.2016, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19.01.2016.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constata lipsa parților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
In urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea care urmează:
TRIBUNALUL
Constata ca prin Încheierea civila nr. 113 din 04.08.2015 pronunțata in cauza de Judecătoria F., instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații P. A. și P. L. R., împotriva actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 148/2015 al S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R.; a respins cererea contestatoarei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată si a obligat-o pe contestatoarea să plătească intimaților suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere ca prin cererea formulată, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații P. A. și P. L. R., a contestat actele de executare silita întocmite împotriva sa in cadrul executării silite din dosarul nr. 148/2015 al S.C.P.E.J F. V. A. & F. R., solicitând ca in principal: să se dispună desființarea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 148/2015 pentru lipsa caracterului cert lichid si exigibil al creanței, cât și pentru încălcarea normelor de competență generală; să se dispună anularea somației comunicată în data de 12.03.2015; să se dispună anularea încheierii nr. 1 din 09.03.2015 pronunțată de S.C.P.E.J F. V. A. & F. R. si să se dispună anularea încheierii din 09.03.2015 pronunțata de S.C.P.E.J F. V. A. & F. R.. În subsidiar, în măsură în care instanța va aprecia că au fost respectate normele de procedură, s-a solicitat să se dispună cenzurarea onorariului executorului judecătoresc in valoare totala 6.370,46 lei si, de asemenea, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu desfășurarea prezentului litigiu.
Instanța de fond a reținut ca in dosarul execuțional nr. 148/2015 al S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R., la data de 09.03.2015, a fost emisă somația adresată contestatoarei ., indicându-se Sucursala F. a acesteia, prin care contestatoarea a fost somată ca în termen de 10 zile de la primire să se conformeze dispozițiilor sentinței civile nr. 361/2014 a Judecătoriei F. și deciziei nr. 835/A/2014 a Tribunalului B., precum și încheierii nr. 1/09.03.2015 emisă de către S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R. pentru stabilirea cheltuielilor de executare, în sensul de a plăti intimaților suma de 2556,26 CHF, reprezentând comision în temeiul clauzei anulate, cu dobânda legală aferentă, precum și să achite acestora suma de 7.370,46 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
Instanța a mai reținut ca somația a prevăzut și celelalte dispoziții ale titlurilor executorii menționate, privitoare la constatarea ca abuzive a anumitor clauze referitoare la comisionul de risc transformat în comision de administrare, la scadența anticipată, la costuri suplimentare, cu privire la care s-a dispus eliminarea din convenția părților, la reducerea la maxim 1% a cuantumului comisionului de scadență anticipată, precum si obligația pentru debitoare să emită un nou grafic de rambursare conform celor reținute de către instanță.
Din înscrisurile dosarului execuțional (filele 26 – 30), instanța a reținut că înștiințarea, somația și încheierea nr. 1/09.03.2015 emise de către S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R., au fost comunicate contestatoarei la Sucursala din F. la data de 12.03.2015.
La data de 12.03.2015, contestatoarea prin Sucursala din F. a emis o adresă către S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R., înregistrată cu nr. 148/13.03.2015 (fila 30 dosar execuțional), prin care a comunicat faptul că B. a pus în aplicare din proprie inițiativă sentința civilă nr. 361/2014 a Judecătoriei F. și decizia nr. 835/A/2014 a Tribunalului B., eliminând comisionul de risc și de administrare de la semnarea convenției până la finalul acesteia, restituind intimaților suma de 3.269,25 CHF, astfel că executarea silită ar fi rămas fără obiect.
Din ordinul de plată de la filele 31 – 32 ale dosarului execuțional, instanța a reținut ca Sucursala din F. a contestatoarei a virat intimaților suma de 3.269,25 CHF, la data de 12.03.2015.
În consecință, având în vedere și susținerile părților, instanța a reținut că privitor la sumele indicate în titlurile executorii, ce urmau să fie achitate intimaților, executarea silită a rămas fără obiect.
Pentru aceste motive, instanța a respins susținerile contestatoarei în legătură cu faptul că actele de executare sunt lovite de nulitate pentru faptul că respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, deoarece nu mai exista la momentul la care a primit somația, întrucât actele de executare contestate au fost emise în data de 09.03.2015, deci înainte de achitarea de către contestatoare a sumei de 3.269,25 CHF.
S-a mai reținut că, de altfel, contestatoarea prin Sucursala din F. a restituit intimaților creanța chiar în ziua comunicării somației, respectiv 12.03.2015, deci ulterior declanșării executării silite, iar privitor la celelalte dispoziții din titlurile executorii, având în vedere clauzele constatate ca fiind abuzive, și emiterea în consecință a unui nou grafic de rambursare în conformitate cu dispozitivul titlului executoriu, contestatoarea nu a făcut dovada faptului că le-ar fi îndeplinit, astfel că actele emise de către executorul judecătoresc își mențin valabilitatea până la finalizarea executării.
În legătură cu susținerile contestatoarei privind necompetența executorului judecătoresc, prin raportare la prevederile art. 651 alin. 1, lit. c) Cod procedura civila, instanța a reținut că acestea nu sunt întemeiate, întrucât S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R. își desfășoară activitatea în raza Curții de Apel B., în circumscripția căreia se află Sucursala din F. a contestatoarei, prin intermediul căreia a fost încheiat contractul de credit raportat la care au fost pronunțate sentința civilă nr. 361/2014 a Judecătoriei F. și decizia nr. 835/A/2014 a Tribunalului B.. Mai mult chiar contestatoarea și-a îndeplinit obligația plății sumelor de bani către intimați prin această Sucursală, astfel că executarea s-a desfășurat în circumscripția Curții de Apel B., actele de executare emise nefiind astfel lovite de nulitate, după cum susține contestatoarea.
În legătură cu onorariul executorului judecătoresc stabilit prin încheierea nr. 1/09.03.2015, respectiv în sumă de 900 lei pentru recuperare creanță și 4.100 lei pentru obligația de a face, instanța reține că acesta a fost perceput în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, având în vedere faptul că debitoarea este o persoană juridică, diferența până la suma de 6.370,46 lei reprezentând taxe timbru, poștale, TVA, alte cheltuieli, astfel că va respinge și aceste susțineri ale contestatoarei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 720 Cod procedura civila, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații P. A. și P. L. R., împotriva actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 148/2015 al S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R..
În temeiul art. 453 Cod procedura civila, față de soluția de respingerii a cererii, instanța a respins și cererea contestatoarei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată si a obligat-o pe contestatoare să plătească intimaților suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisului de la fila 75.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitoarea ., solicitând admiterea acestuia si schimbarea in tot a sentinței atacate, in sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea apelului apelanta a arătat in primul rând ca hotărârea a fost data printr-o Încheiere, in loc de sentința, fiind astfel încălcate disp. art. 424 Cod procedura civila.
A doua critica a vizat soluția instanței de fond cu privire la excepția lipsei de competenta a executorului judecătoresc, invocata de către contestatoarea apelanta.
Aceasta a invocat in esența dispozițiile art. 651 alin. 1 lit. c si alin. 4 Cod procedura civila, dar si împrejurarea ca titlurile executorii au vizat-o pe VOLKSBANK ROMANIA SA, cu sediul in București, nicidecum pe Sucursala acesteia din F., care, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, nu are personalitate juridica si care, potrivit art. 2 pct. 31 din OUG nr. 99/2006, este orice unitate operaționala dependenta din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau o instituție financiara, care efectuează in mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia.
Apelanta a arătat ca singura care putea executa obligația de emitere a unui nou grafic de rambursare era numai VOLKSBANK SA BUCURESTI, nicidecum Sucursala din F..
Cea de a treia critica a vizat greșita reținere a instanței de fond potrivit cu care nu s-a făcut dovada ca debitul urmărit nu ar îndeplini caracteristicile unei creanțe certe, lichide si exigibile.
S-a arătat in esența ca instanța de fond a ignorat cu desăvârșire ca la data de 12.03.2015 contestatoarea debitoare a achitat creditorilor suma de 3.269,25 CHF, deci o suma mai mare decât cea prevăzuta in titlurile executorii, iar aceasta plata voluntara a făcut ca debitul pentru care s-a pornit executarea sa fie lipsit de caracterul sau cert, deoarece fusese stins prin plata anterior demarării procedurii execuțional.
A patra critica a vizat respingerea in mod neîntemeiat a cererii contestatoarei de cenzurare a onorariului executorului judecătoresc. S-a arătat in esența ca in lipsa unor reglementari exprese, onorariul trebuia perceput pentru punerea in executare a obligațiilor de a face, potrivit pct. 10 si 12 din Anexa Ordinului nr. 2550/2006, in timp ce, fără temei legal, executorul si-a stabilit un onorariu in cuantum de 4.100 lei.
Pe de alta parte, a mai arătat apelanta, prestația efectiva a executorului a fost extrem de sumara, aceasta fiind disproporționată vădit cu onorariul pretins.
Apelanta a invocat disp. art. 622 alin. 4 Cod procedura civila, potrivit cu care executarea unor obligații de a face […] se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, dar ca in speța creditorii nu au formulat o astfel de cerere, alegând sa treacă direct la executarea silita si sa provoace astfel cheltuieli inutile.
In final, apelanta a arătat ca instanța de fond nu a avut in vedere nici disp. art. 669 alin. 2 Cod procedura civila, raportat la art. 667 Cod procedura civila, in baza cărora trebuia sa o scutească pe aceasta, fata de poziția sa de conformare, de la suportarea cheltuielilor de executare silita.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimații au formulat întâmpinare (fila 19) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Aceștia au arătat ca soluția asupra contestațiilor la executare se da printr-o încheiere potrivit disp. art. 651 alin. 4 Cod procedura civila.
Competenta executorului judecătoresc a fost corect apreciata fata de dispozițiile art. 651 alin. 1 lit. c Cod procedura civila si având in vedere ca actul - contract de credit - in analizarea căruia s-au pronunțat titlurile executorii, a fost încheiat de intimații creditori cu Sucursala F. a VOLKSBANK ROMANIA SA.
S-a mai arătat ca in mod corect nu a fost primita afirmația lipsei caracterului cert al creanței, având in vedere ca aceasta avea acest caracter la data demarării executării silite, cum corect a reținut si instanța de fond.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, s-a arătat ca, fiind vorba despre o executare silita directa, corect a fost stabilit prin raportare la disp. pct. 2 din Anexa la actul normativ care reglementează onorariile minimale si maximale ale executorilor judecătorești.
Intimații au arătat ca pronunțarea deciziei din apel a avut loc in noiembrie si ca aceștia s-au adresa executorului după o perioada de 4 luni in care nu avusese loc nicio executare benevola, astfel ca afirmațiile apelantei legate de acest aspect nu pot fi primite.
Pe de alta parte, prestația executorului judecătoresc in speța nu s-a redus la emiterea unor adrese sau somații, ci a constat si in întâlniri cu creditorii si in discuții purtate cu aceștia si apărătorul lor.
P. nota de ședința depusa la fila 31 s-a arătat ca VOLKSBANK SA a fost preluata, prin absorbție, de către B. T. SA, acesteia transferându-i-se si calitatea procesuala in cauza.
Analizând apelul declarat prin raportare la motivele invocate tribunalul constata ca acesta este nefondat.
Tribunalul retine, cum corect a reținut si instanța de fond, că in dosarul execuțional nr. 148/2015 al S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R., la data de 09.03.2015, a fost emisă somația adresată contestatoarei ., indicându-se Sucursala F. a acesteia, prin care contestatoarea a fost somată ca în termen de 10 zile de la primire să se conformeze dispozițiilor sentinței civile nr. 361/2014 a Judecătoriei F. și deciziei nr. 835/A/2014 a Tribunalului B., precum și încheierii nr. 1/09.03.2015 emisă de către S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R. pentru stabilirea cheltuielilor de executare, în sensul de a plăti intimaților suma de 2.556,26 CHF, reprezentând comision în temeiul clauzei anulate, cu dobânda legală aferentă, precum și să achite acestora suma de 7.370,46 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
P. somație debitoarei i s-a mai pus in vedere sa dea curs si obligațiilor de a elimina comisionul de risc și de administrare de la semnarea convenției până la finalul acesteia si de a emite un nou grafic de rambursare conform celor reținute de către instanță.
Înștiințarea, somația și încheierea nr. 1/09.03.2015 emise in dosarul execuțional nr. 148/2015 al S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R., au fost comunicate contestatoarei la Sucursala din F. la data de 12.03.2015 si, in aceeași zi, contestatoarea, prin Sucursala din F., a emis o adresă către S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R., înregistrată cu nr. 148/13.03.2015, prin care a comunicat faptul că B. a pus în aplicare din proprie inițiativă sentința civilă nr. 361/2014 a Judecătoriei F. și decizia nr. 835/A/2014 a Tribunalului B., eliminând comisionul de risc și de administrare de la semnarea convenției până la finalul acesteia si restituind intimaților suma de 3.269,25 CHF, astfel că executarea silită a rămas fără obiect.
Ordinul de plată care se regăsește la filele 31 – 32 ale dosarului execuțional, confirma ca Sucursala din F. a contestatoarei a virat intimaților suma de 3.269,25 CHF, la data de 12.03.2015.
D. urmare, cererea de executare silita a fost înregistrata la data de 9 martie 2015, respectiv la mai bine de trei luni de zile de la pronunțarea unei soluții definitive (27.11.2014 – data deciziei din apel), iar somația a fost emisa si comunicata debitoarei la data de 12 martie 2015, data la care aceasta a efectuat si plata către creditori a debitului stipulat in titlurile executorii.
Potrivit disp. art. 651 alin. 1 lit. c) Cod procedura civila, dacă prin lege nu se dispune altfel, în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.
In speța, instanța de fond a făcut o corecta aplicare a acestor dispoziții, atunci când a reținut ca obligația de a face la care a fost somata debitoarea, cuprinsa in titlul executoriu, vizează un contract încheiat de către contestatoare prin Sucursala sa din F., unde își are sediul S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R.. Or, este evident ca modificarea contractului potrivit titlului are loc acolo unde acesta s-a încheiat, adică la Fagaraș, prin Sucursala de acolo a contestatoarei.
De altfel, cum corect a reținut si instanța de fond, executarea obligației de a plăti suma de bani cuprinsa in titlu s-a făcut tot prin Sucursala F. a băncii contestatoare, fiind evident ca aceasta locație este cea unde urma sa se facă executarea silita.
D. urmare aceasta critica este nefondata.
In ceea ce privește împrejurarea ca asupra contestației, instanța s-a pronunțat prin Încheiere, tribunalul constata ca in acest fel s-a dat curs in mod corect si legal dispozițiilor speciale ale art. 650 alin. 3 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, chiar si in lipsa unei astfel de dispoziții, pronunțarea prin Încheiere si nu prin sentința, in baza art. 424 Cod procedura civila, nu ar fi fost de natura sa atragă nelegalitatea hotărârii decât in situația in care partea care a invocat aceasta critica ar fi făcut dovada vătămării care i s-a cauzat prin acest fapt. Or apelanta nu a invocat relativ la acest aspect nicio vătămare care sa fi putut fi înlăturata numai prin desființarea actului procedural in cauza, respectiv a hotărârii.
Deci nici aceasta critica a apelantei nu este întemeiata.
F. de starea de fapt mai sus reținuta, tribunalul constata ca in mod corect instanța de fond a respins cererea creditoarei de anulare a formelor de executare silita si de desființare in tot a executării silite pentru lipsa unei creanțe certe, lichide si exigibile.
Dispozițiile art. 685 Cod procedura civila stabilesc ca in materia executării silite, încălcarea dispozițiilor art. 673 (când prin titlul executoriu s-a stabilit un termen de plată, executarea nu se poate face mai înainte de împlinirea acelui termen), 677 (hotărârile ce se execută provizoriu cu dare de cauțiune nu se vor executa mai înainte de a se depune cauțiunea) și 683 (care reglementează timpul in care se poate face executarea silita) atrage anularea executării.
Binențeles ca acest text reglementează o nulitate absoluta, expresa, dar asta nu înseamnă ca aceasta sancțiune nu ar putea interveni si pentru alte încălcări ale dispozițiilor procedurale in materie, deoarece sancțiunea nulității intervine tocmai atunci când un anumit act s-a efectuat cu încălcarea normelor imperative existente in vigoare la data nașterii sau întocmirii lui.
De altfel, potrivit disp. art. 703 Cod procedura civila, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
In speța apelanta a afirmat ca executarea silita trebuie desființata deoarece se impune anularea actelor de executare silita care s-au efectuat in lipsa unei creanțe certe, lichide si exigibile.
Tribunalul apreciază insa ca acest caracter al creanței trebuie sa existe la data formulării cererii de executare silita si nu neapărat pe tot parcursul executării silite, astfel ca, daca in timpul procedurii debitul este achitat – ceea ce duce la stingerea creanței si implicit la pierderea caracterului ei cert – aceasta împrejurare nu atrage anularea executării silite si a actelor întocmite pana la intervenirea plații ci, cel mult poate atrage încetarea executării silite, in tot sau in parte, in măsura plații si anularea numai a eventualelor acte de executare întocmite după stingerea prin plata a debitului.
In speța de fata insa, este de necontestat ca cererea de executare silita, somația si încheierile executorului judecătoresc emise in dosarul execuțional sunt acte de executare întocmite înainte ca debitoarea sa efectueze plata, la data de 12 martie 2015, cum ea însăși recunoaște, astfel ca in mod evident nu exista niciun temei pentru care aceste acte de executare silita sa fie anulate, pentru împrejurări intervenite după întocmirea lor cu respectarea dispozițiilor legale in materie.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 622 alin. 4 Cod procedura civila, potrivit cu care executarea unor obligații de a face […] se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, dar ca in speța creditorii nu au formulat o astfel de cerere, alegând sa treacă direct la executarea silita si sa provoace astfel cheltuieli inutile, tribunalul constata ca nici aceasta critica nu este întemeiata, deoarece, pe de o parte, textul invocat enumera acele câteva obligații de a face avute in vedere, respectiv „înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea”, fiind evident ca vizează obligații stabilite in sarcina unor autorități publice, ceea ce nu este cazul in speța, iar, pe de alta parte, obligațiile care urmau sa fie executate in speța erau multiple si de diferite categorii. In alta ordine de idei, invocarea acestui articol ca temei al contestației la executare a avut loc pentru prima data in apel si nu a făcut obiectul analizei instanței de fond.
Textul mai sus redat folosește expresia „unor obligații de a face” ceea ce determina concluzia fireasca, logica in sensul ca acesta nu vizează toate obligațiile de a face. Or, daca legea limitează acesta dispoziție la anumite obligații, nu ar fi permisa extinderea acestei prevederi la orice obligație de a face.
Pe de alta parte, din textul de mai sus, mai exact din exemplificarea pe care acesta o cuprinde, se poate desprinde un singur criteriu de stabilire a obligațiilor de a face acare ar fi vizate de acesta, respectiv obligațiile care sunt stabilite in sarcina unor autorități publice, ceea ce nu este cazul in speța.
In ceea ce privește critica legata de faptul ca instanța de fond a ignorat prevederile art. 670 alin. 2 Cod procedura civila, raportat la art. 668 Cod procedura civila, in baza cărora trebuia sa o scutească pe aceasta, fata de poziția sa de conformare, de la suportarea cheltuielilor de executare silita, tribunalul retine ca nici aceasta critica nu este fondata, deoarece teza ultima a art. 670 alin. 2 nu prevede scutirea totala de la suportarea cheltuielilor de judecata a debitorului care plătește imediat după primirea somației, ci doar faptul ca acesta va suporta numai acele cheltuieli ocazionate de actele de executare deja înfăptuite pana la momentul plații.
Tribunalul retine insa ca întemeiata critica referitoare la soluția de respingere a cererii de reducere a onorariului executorului judecătoresc, pe motiv ca la stabilirea cuantumului acestuia nu s-au respectat dispozițiile Ordinului nr. 2550/C/2006 care reglementează in materie.
Tribunalul retine astfel ca potrivit Încheierii prin care s-au stabilit cheltuielile de executare silita, nr. 1 din 9 martie 2015, executorul judecătoresc a prevăzut un onorariu pentru punerea in executare a obligației de a face, in cuantum de 4.100 lei, fără ca in cuprinsul încheierii sa indice in ce temei a stabilit acest cuantum.
Or, tribunalul retine ca Anexa Ordinului nr. 2550/2006 nu cuprinde nicio prevedere expresa pentru onorariile care ar urma sa fie percepute pentru punerea in executare a unor obligații de a face, singurul pct. al Anexei in baza căruia s-ar putea stabili onorariul pentru astfel de obligații fiind punctul 12, care la rubrica alte acte sau operații date prin lege prevede un onorariu de maxim 200 lei.
D. urmare, tribunalul, in baza art. 480 Cod procedura civila, va admite apelul declarat de contestatoare si va modifica in parte hotărârea prime instanțe in sensul admiterii cererii subsidiare de reducere a onorariului executorului judecătoresc stabilit pentru executarea silita a obligației de a face, de la 4.100 lei si 984 TVA la 200 lei si 48 lei TVA, păstrând restul cheltuielilor astfel cum au fost stabilite prin Încheierea nr. 1 din 9 martie 2015.
Pentru aceste considerente, tribunalul va modifica si dispoziția de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata la fond, urmând ca aceasta sa suporte numai jumătate din aceste cheltuieli, respectiv suma de 750 lei.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata in apel, instanța, fata de disp. art. 453 alin. 2 Cod procedura civila si având in vedere soluția pronunțata, va compensa in tot intre parți cheltuielile ocazionate de judecarea caii de atac, apreciind ca prin modul de soluționare a apelului contestatoarea a primit satisfacția urmărita prin formularea contestației la executare, cererea principala si cea subsidiara având caracter alternativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare . (care a preluat calitatea procesuala in cauza de la VOLKSBANK SA, in urma fuziunii prin absorbție), cu sediul ales in București, Șoseaua P. nr. 42, sector 2, în contradictoriu cu intimații P. A. si P. L. R., domiciliați in F., . nr. 104, jud. B., împotriva Încheierii civile nr. 113 din 04.08.2015 pronunțata in cauza de Judecătoria F., pe care o modifica in parte, in sensul ca:
Admite cererea subsidiara formulata de contestatoarea ., in contradictoriu cu intimații P. A. si P. L. R. si, in consecința:
Reduce onorariului executorului judecătoresc stabilit prin Încheierea nr. 1 din 9 martie 2015 in dosarul execuțional nr. 148/2015 al S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R., pentru executarea silita a obligației de a face, de la 4.100 lei si 984 TVA la 200 lei si 48 lei TVA, păstrând restul cheltuielilor astfel cum au fost stabilite prin respectiva încheiere.
Menține restul dispozițiilor de respingere din dispozitivul sentinței, referitoare la respingerea cererii principale.
Înlătura dispoziția de obligare a contestatoarei la plata către intimați a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond.
Obliga pe contestatoare sa plătească intimaților suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond.
Compensează intre parți cheltuielile de judecata avansate de acestea in apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. – M. ROPOTACARMEN D. - P.
GREFIER,
V. P.
Red.CDP/01.2016
Judecător fond: G. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 62/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
