Contestaţie la executare. Decizia nr. 1276/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1276/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1276/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 1276/.>
Ședința publică de la 12.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. M.
Judecător – R. M. C.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr.687/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator D. D. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 06.11.2015 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de fată, constată că prin sentința civilă nr. 687/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul D. D. V., în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România SA prin Direcția Regională de D. și Poduri B. și în consecință a fost anulată executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 355/2014 al SCPEJ F. V. A. & F. R. și a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 322,32 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria F. a constatat următoarele:
Așa cum rezultă din actele dosarului execuțional nr. 355/2014 al S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R. (fil.20-38 ale dos.), intimata, în calitate de creditoare, a solicitat executorului judecătoresc începerea executării silite împotriva contestatorului în vederea recuperării creanței în sumă de 56 euro, ce reprezintă tarif de despăgubire, datorat conform proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor ..11 nr._/17.10.2011 și . nr._/24.10.2011, în baza art.8 din OG nr.15/2002. Odată cu cererea de executare silită și titlurile executorii constând în cele două procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției, intimata a depus și procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a proceselor-verbale prin care s-au aplicat tarifele de despăgubiri, din care rezultă că acestea au fost comunicate prin afișare la domiciliul contravenientului, în prezența martorului D. M., la data de 17.10.2014 și data de 24.10.2014.
În legătură cu cele invocate de contestator referitor la necomunicarea în condițiile legii a celor două procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ce constituie titluri executorii, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar prin Decizia nr.10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I rap. la art.14 alin.1, art.25 alin.2 și art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Așadar, întrucât, în cauză, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor de mai sus, conținând și înștiințările de plată, au fost comunicate direct prin afișare la domiciliul contravenientului, fără ca mai întâi să fi fost comunicate prin poștă cu aviz de primire, acestea nu au devenit titluri executorii, astfel că nu puteau fi puse în executare, ceea ce atrage nulitatea executării silite începute în baza lor.
Întrucât acest motiv duce la anularea executării silite, analiza celorlalte motive ale contestației nu se mai impune.
Așa fiind, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorul D. D. V. în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., și în consecință a anulat executarea silită începută în dosarul execuțional 355/2014 al S.C.P.E.J. F. V. A. & F. R..
În baza art.453 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe intimată să achite contestatorului suma de 322,32 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloare copiere dosar execuțional (22,32 lei) și onorariu de avocat (300 lei), taxa judiciară de timbru urmând a fi recuperată, conform art.45 alin.1 lit. „f” din O.U.G. nr.80/2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională de D. și Poduri B., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
În expunerea de motive, apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, deoarece legea nu face referire la aplicarea cu prioritate a vreuneia dintre cele două modalități, iar la momentul comunicării procesului verbal respectiv, nu era pronunțată decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește dispozițiile Legii 144/2012, pentru modificarea OG 15/2001, arată că art. II face referire la anularea proceselor-verbale aplicate și contestate în instanță până la . legii, iar faptul că intimatul D. D. V. nu a contestat în instanță acest proces-verbal în termenul legal de 15 zile, atrage aplicarea dispozițiilor OUG 15/2012, contravenientul fiind decăzut din termen la momentul actual.
În cazul de față, contravenția săvârșită, apreciază apelanta, nu intră în sfera penalului și poate fi pus în discuție principiul neretroactivității din art. 15 al Constituției României, care prevede că „ legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale mai favorabile”, cu atât mai mult cu cât reglementările legii noi sunt exprese.
Totodată, apelanta arată că invocarea prevederilor deciziei nr. 6/16.02.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, nu poate fi primită, deoarece nu are aplicabilitate în procesele verbale încheiate înainte de publicarea acesteia, potrivit art. 517 alin. 2 și 4 Cod procedură civilă.
În drept, apelul a fost motivat pe prevederile art. 466, art. 665 al. 6 din Noul cod de procedură civilă.
P. cererea de apel apelanta nu a solicitat administrarea de probe noi.
În apel, intimatul D. D. V. nu a formulat întâmpinare, dar la termenul de judecată din 23.10.2015 a depus la dosar o notă de ședință prin care a invocat nulitatea absolută a titlului executoriu din perspectiva statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție făcute prin Decizia nr. 6/2015, pronunțată în recurs în interesul legii.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele de apel invocate de apelantă, dispozițiile legale incidente în cauză și actele și lucrările dosarului, instanța constată că apelul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește tariful de despăgubire, pretins a fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin.1 din aceeași O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, astfel cum s-a reținut prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, în care s-a arătat că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care, prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În esență, raționamentul Curții a fost în sensul că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii principale, echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra tuturor sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Or, tariful de despăgubire este, în esență, o sancțiune complementară amenzii contravenționale aplicate.
În acest context, instanța constată că abrogarea la data de 24.07.2012, prin Legea nr. 144/2012, a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire (art. 8 alin. 3 și alin. 3 ind. 1 din Legea nr. 15/2002), pe fondul caracterului obligatoriu al Deciziei Curții Constituționale mai sus evocate, echivalează cu un astfel de impediment legal la executare.
Raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, abrogarea tarifului lipsește de suport juridic partea de sancțiune neexecutată la momentul intrării în vigoare a normei de dezincriminare.
Criticile apelantei nu pot fi primite nici în contextul în care reținem incidența în speță a Deciziei nr. 6/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a statuat că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Această decizie a fost pronunțată în interesul legii, fiind obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
P. urmare, nu este vorba despre o aplicare retroactivă a unei legi, ci despre interpretarea unei legi în vigoare la momentul producerii faptului juridic al comunicării.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de apel formulată de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională de D. și Poduri B., împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ va fi respinsă și păstrată hotărârea apelată.
Fiind partea care a pierdut procesul, în temeiul art. 453 alin. 1 coroborat cu art. 482 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată să achite intimatului contestator suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România - Direcția Regională de D. și Poduri B., cu sediul în B., .. 13, ., jud. B., înmatriculată sub nr. J_, având cod fiscal_, în contradictoriu cu intimatul contestator D. D. V., având domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Cîlțea C., în F., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 687/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Obligă recurenta să achite intimatului contestator suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.11.2015.
Președinte, Judecător,
P. M. R. M. C.
Grefier,
M. D.
Red. P.M./16.12.2015
Tehnored. M.D./16.12.2015
4 ex.
Judecător fond. M.-M. T.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 163/2015. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
