Pretenţii. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 497/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 497/R
Ședința publică de la data de 17.11.2015
Completul constituit din:
P. L. P.
JUDECATOR D. M.
JUDECATOR M. B.
GREFIER L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant S. ORĂȘENESC S.împotriva Sentinței civile nr. 222/24.03.2015 pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 26.10.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 02.11.2015, 10.11.2015, 17.11.2015, când:
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr.222/24.03.2015 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Orășenesc S. în contradictoriu cu pârâtul P. V., citat prin publicitate, cu ultimul domiciliu cunoscut în Zărnești, .. 24, județul B., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, în data de 03.05.2012, reclamantul S. ORĂȘENESC S. a solicitat obligarea pârâtului P. V. la plata sumei de 864,71 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare, precum și la plata dobânzii legale aferente.
P. sentința nr. 844/14.08.2012 Judecătoria Sinania a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de către instanță din oficiu, și a declinat competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei B..
În consecință, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.08.2012, sub nr. de dosar_, iar prin sentința nr. 4392/22.03.2013 Judecătoria B. a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de către instanță din oficiu, și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești, apreciind că această instanță este competentă în raport de domiciliul pârâtului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești la data 4.03.2013, sub același număr de dosar, respectiv_ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanțe de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală nr. 777/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., înscrisuri depuse la filele nr. 53-87 din dosarul Judecătoriei Zărnești, în data de 18.09.2009 pârâtul P. V. C. a produs un accident rutier pe D.N. 1 – Calea București, la km 119+427m, în timp ce conducea autoturismul marca
VW cu numărul de înmatriculare_ . Astfel, pârâtul P. V. C., care circula cu autoturismul menționat anterior din direcția B. către Ploiești, nu a adaptat viteza la condițiile de drum într-o curbă la dreapta și a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu autotractorul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare B_/10, care circula regulamentar din direcția Ploiești către B..
Pârâtul P. V. C. a suferit vătămări în urma accidentului pe care l-a provocat, fiind internat de urgență la secția chirurgie din cadrul Spitalului Orășenesc S. urmare diagnosticului stabilit de medicul de gardă, respectiv politraumatism prin accident rutier, TCC minor, contuzie toracică forte, plagă la nivelul toracelui inferior, contuzie umăr stâng, cot stâng cu plagă delabrantă, ruptură tendon triceps stâng.
Pârâtul a fost internat în S. Orășenesc S. în perioada 18.06-20.06.2009, astfel cum rezultă din foaia de observație clinică generală depusă la fila nr. 6 din dosarul Judecătoriei S., perioadă în care a beneficiat de servicii medicale în sumă de 864,71 lei. Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei un decont de cheltuieli privind costurile de spitalizare, suma menționată anterior fiind obținută în urma înmulțirii coeficientului ICM pe luna iunie 2008 cu tariful pe caz ponderat pentru anul 2009(0,6266 x 1.380 – fila nr. 50 dosarul Judecătoriei B.).
În drept, potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006, în forma sa în vigoare la data producerii accidentului rutier în speță: persoanele care, prin faptelor lor, aduc daune sănătății unei alte persoane răspund potrivit legii și au obligația să suporte prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Totodată, potrivit art. 313 alin. 2 furnizorii de servicii care acordă asistență medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar Casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de Casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Cheltuielile de spitalizare, în caz de accident de circulație rutieră, constituie un prejudiciu direct cauzat victimei și un prejudiciu indirect al prestatorului de servicii medicale. Aceste cheltuieli sunt suportate de spitalul al cărui pacient este victima accidentului rutier, chiar dacă pacientul este asigurat sau co-asigurat în sistemul de sănătate publică.
Dreptul furnizorilor de servicii medicale de a-și recupera de la autorul accidentului cheltuielile de spitalizare efectuate pentru serviciile medicale prestate victimei accidentului auto este prevăzut expres de lege.
În ceea ce privește posibilitatea recuperării acestor cheltuieli de la persoana care a adus daune propriei sănătăți prin faptele sale, instanța constată că dispozițiile legale menționate anterior nu sunt aplicabile, fiind prevăzută doar posibilitatea recuperării cheltuielilor de la persoana care prin fapta sa a provocat daune sănătății altei persoane. În acest caz, fiind aplicabile normele generale, cheltuielile de spitalizare sunt suportate din fondul național de asigurări sociale prin Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, care va deconta spitalului toate costurile medicale realizate, întrucât asigurarea de sănătate își produce toate efectele.
Recuperarea cheltuielilor de spitalizare nu se poate face de la o persoană asigurată decât în cazurile expres prevăzute de lege. Scopul asigurării de sănătate este tocmai acela de a fi suportate cheltuielile de spitalizare de asigurător, în momentul în care se produce cazul asigurat, iar asiguratul are nevoie de spitalizare. Cheltuielile de spitalizare pot fi recuperate numai de la persoana beneficiară a serviciilor medicale care nu este asigurată sau, în ipoteza în care persoana
beneficiară a serviciilor medicale, asigurată ori neasigurată, este victima unei agresiuni, de la autorul acesteia.
În speță, reclamanta nu a dovedit dacă pârâtul era asigurat sau co-asigurat în sistemul de sănătate publică, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006. Cu toate acestea, chiar și în cazul în care pârâtul ar fi fost neasigurat, instanța constată că în lipsa unei prevederi legale exprese cum este cea prevăzută de dispozițiile art. 313 reclamanta nu avea calitate procesuală activă pentru formularea unei astfel de cereri de chemare în judecată, ci casa de asigurări de sănătate.
P. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2014 dispozițiile art. 313 alin. 1 au fost modificate în sensul posibilității recuperării cheltuielilor de spitalizare de la autorul accidentului, care este el însuși rănit. Astfel, potrivit prevederilor în vigoare în prezent: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Cu toate acestea, având în vedere data săvârșirii faptei ilicite, instanța a reținut că aceste dispoziții nu pot fi aplicate retroactiv, dispozițiile legii noi putând fi aplicate doar în ceea ce privește faptele săvârșite după ..
Pentru considerentele ce preced, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Orășenesc S. în contradictoriu cu pârâtul P. V., ca neîntemeiată.
Totodată, având în vedere soluția dată cu privire la cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, instanța a respins și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă din 1865.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. Orășenesc S., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare a arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond că S. S. nu avea calitate procesual activă pentru formularea unei astfel de cereri, ci casa de asigurări de sănătate, întrucât acest drept este prevăzut expres de art.313 al.1 din Legea 95/2006. Astfel, unitățile spitalicești se subrogă în drepturile și obligațiile caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitate procesuală, iar sumele recuperate se virează la CAS, cu care se află în relație contractuală.
De asemenea, di foia de observație depusă la dosar rezultă că pârâtul nu este asigurat,a astfel că eronat a reținut instanța de fond că nu s-a dovedit dacă pârâtul este sau nu asigurat.
În drept au fost invocate prevederile art.299-316 C.pr.civ. și Legii 95/2006.
În faza recursului nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel, cu privire la starea de fapt reținută de instanța de fond, din Foaia de observație clinică generală depusă al dosarul de fond rezultă că pârâtul P. V. nu este asigurat al sistemului medical de stat, fiind menționat totodată că nu are ocupație. În aceste condiții, reclamantul a efectuat la momentul internării pârâtului o . cheltuieli determinate de tratamentele aplicate acestuia,
Chiar dacă doar prin dispozițiile OUG 2/2014 s-a procedat la modificarea prevederilor art.313 al.1 din Legea 95/2006, în temeiul principiilor răspunderii civile delictuale, S. Orășenesc S. are calitate procesual activă pentru a solicita pârâtului repararea prejudiciului ce i-a fost produs prin fapta acestuia. De altfel, prin acțiunea introductivă, reclamantul a invocat prevederile art.998-999 C.civ. în susținerea acesteia în drept, dispoziții legale a căror incidență instanța de fond nu a analizat-o în speță.
Astfel, accidentul a fost produs din culpa pârâtului, ce nu a respectat regulile de circulație constând în adaptarea vitezei la condițiile de drum, săvârșind în consecință o faptă ilicită. Cheltuielile medicale efectuate în urma internării sale de urgență constituie o consecință directă a faptei ilicite, respectiv un prejudiciu direct.
Sfera noțiunii de prejudiciu direct este mai largă, înțelegându-se atât prejudiciul cauzat printr-o legătură cauzală directă, cât și printr-o legătură cauzală indirectă, iar prejudiciul indirect există atunci când între el și fapta ilicită nu există niciun raport de cauzalitate.
Cheltuielile medicale sunt determinate indirect de fapta ilicită a pârâtului, ca o consecință a daunelor pe care acesta și le-a produs, dar există în mod evident raportul de cauzalitate între faptă și acestea.
Sunt întrunite astfel condițiile faptei ilicite a pârâtului, prejudiciului direct întemeiat pe un raport cauzal indirect, raportului de cauzalitate, precum și condiția vinovăției pârâtului. Sub acest ultim aspect, instanța reține că fapta este imputabilă pârâtului.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.998-999 C.civ., pârâtul are obligația de a suporta cheltuielile medicale generate de fapta sa ilicită și culpabilă.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 și 2 C.pr.civ., Tribunalul va admite recursul declarat și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată. Va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 864,71 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Față de caracterul ilicit al faptei, pârâtul se află de drept în întârziere, astfel că la suma de 864,71 lei acesta datorează dobânzi legale calculate începând cu data internării, respectiv 18.06.2009 și până la momentul plății efective.
În temeiul dispozițiilor art.274 al.1 C.pr.civ., instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 344,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în cheltuieli generate de citarea prin ziar a pârâtului cu domiciliul necunoscut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant S. Orășenesc S. împotriva sentinței civile nr.222/24.03.2015 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. Orășenesc S. în contradictoriu cu pârâtul P. V..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 864,71 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 18.06.2009 și până la momentul plății efective.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 344,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR L. P. D. M. M. B.
GREFIER
L. P.
RED. M.B./06.01.2016
Dact.L.P./07.01.2016….exemplare
Jud. fond S. T./Judecătoria Zărnești
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1276/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 60/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
