Contestaţie la executare. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 70/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 70/R
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. S. – judecător
JUDECĂTOR: P. M.
JUDECĂTOR :A. B.
GREFIER: V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererilor de recurs declarate de recurenții pârâți S. Român prin M. Finanțelor P., Direcția Generală Juridică, prin reprezentant legal, I. Școlar al județului B., prin reprezentant legal, și M. Educației, C., T. și S., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul reclamant K. N. G., împotriva sentinței civile nr. 6580/09.05.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013, încheierea acestui tribunal de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată că prin sentința civilă nr.6580/09.05.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamantul K. N. G. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. Educației, C. și Inovării, S. Român prin M. Finanțelor P. și I. Școlar al Județului B. și în consecință pârâții S. Român prin M. Educației, C. și Inovării și I. Școlar Județean B. au fost obligați să încheie cu reclamantul contract de vânzare – cumpărare având ca obiect apartamentul nr.2 din B., ..2 jud.B., în caz de refuz, sentința urmând să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare la prețul de_ lei și să plătească acestuia suma de 1784 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost respinse cererea privind vânzarea terenului aferent construcției, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional I. Școlar Județean B. și excepțiile invocate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.05.1985 între Liceul Pedagogic B., în calitate de titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat și Sebesteny V. în calitate de locatară a fost încheiat contractul de închiriere având ca obiect imobilul situat în B., .. 2, .> Contractul poartă ștampila Ministerului Învățământului, I. Școlar al Județului B. și a fost încheiat pentru o perioadă nedeterminată.
În fișa suprafeței locative, anexă a contractului de închiriere, sunt înscriși Sebesteny V. –mama reclamantului, în prezent decedată și reclamantul K. N. G..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât, instanța a găsit-o neîntemeiată, și a respins-o.
S--a reținut astfel că, acesta figurează cu drepturi locative în contractual de închiriere iar potrivit art. 27 lit. b din Legea nr. 114/1996, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, precum și în cazul titularului de contract, nerezident, care, fără a fi detașat, nu a mai folosit locuința mai mult de 2 ani, fără întrerupere, închirierea continuă în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta.
Față de dispozițiile textului de lege sus-citat, instanța a reținut faptul că reclamantul este beneficiarul continuării raportului de locațiune, în calitate de descendent al titularului din contract decedată la data promovării acțiunii
În aceste condiții, instanța nu a putut reține nevalabilitatea contractului de închiriere rezultând din nesemnarea acestuia și a procesului verbal de predare-primire a locuinței susținerea pârâtului I. Școlar Județean B., potrivit căreia reclamantul nu ar avea calitate procesual pasivă fiind neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât I. ȘCOLAR AL JUDEȚULUI B., instanța, găsind-o neîntemeiată, a respins-o. Astfel, s-a constatat din examinarea actelor dosarului împrejurarea că actul prin care autoarei reclamantului i-a fost transmisă folosința imobilului cu titlu de închiriere poartă ștampila Inspectoratului Școlar Județean B.,
În plus,din cuprinsul cererii reconvenționale formulate și precizate s-a desprins faptul că Inspectoratului Școlar al Județului B. a recunoscut în cele din urmă existența dreptului de administrare asupra imobilului situat în B., .. 2, acest lucru fiind de altfel stabilit cu putere de lucru judecat și prin Decizia civilă nr. 106/R/2009, pronunțată de Tribunalul B., prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean B., reținându-se, cu putere de lucru judecat, calitatea acestuia de reprezentant în teritoriu al proprietarului imobilului și titular al dreptului de administrare al imobilului închiriat.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-reclamant I. Școlar Județean B..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P., având în vedere că imobilul întabulat în CF 2317 B., nr. topografic 2247, 2248, 2249, este înscris pe numele Statului Român, instanța a reținut că, pentru opozabilitatea prezentei hotărâri este necesară citarea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român, prin M. Finanțelor P..
Pentru considerentele expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P..
Pe fondul acțiunii, instanța a reținut că potrivit art. 42 din Legea nr. 10/2001, imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite rămân în administrarea deținătorilor actuali. Imobilele cu altă destinație decât cea de locuință, prevăzute la alin. (1), se pot înstrăina potrivit legislației în vigoare. Deținătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi au drept de preemțiune.
Conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Trimiterea pe care art. 42 din Legea nr. 10/2001 o face la legislația în vigoare se referă la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 care instituie în favoarea chiriașilor, titulari de contract, dreptul de a cumpăra imobilele închiriate și obligația corelativă de vânzare a unității care administrează aceste imobile.
Potrivit art.33 alin. 1 din HG nr. 20/1996, vânzarea apartamentelor în condițiile Legii nr. 112/1995 se face de către societățile comerciale și/sau unitățile specializate în vânzarea locuințelor sau care administrează locuințele, existente la data intrării în vigoare a legii.
Dreptul de administrare la care face referire textul de lege sus-citat nu este un drept constituit pe temeiul proprietății publice, astfel cum susține pârâtul-reclamant I. Școlar Județean B.. De altfel, dreptul de proprietate publică asupra imobilului care face obiectul prezentei cauze nu a fost probat prin înscrisurile depuse la dosar.
În cuprinsul deciziei civile nr. 106/R/2009, pronunțate de Tribunalul B., s-a reținut cu putere de lucru judecat calitatea Inspectoratului Școlar al Județului B. de administrator al imobilului situat în B., .. 2, acesta calitate fiind recunoscută de altfel de către pârât conform susținerilor acestuia.
În condițiile în care, în CF nr. 2317 B., nr. topografic 2247, 2248, 2249, este înscris dreptul de proprietate al Statului Român, prin M. Învățământului P., instanța a apreciat că nu pot fi reținute în cauză apărările Ministerului Educației, C. și Inovării privind lipsa unui contract de închiriere încheiat cu reclamantul.
S. Român, prin M. Educației, C. și Inovării este chemat în judecată în prezenta în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului iar nu în calitate de administrator al acestuia.
Probele administrate în cauză nu au dovedit faptul că titulara de contract Sebesteny V. a încheiat contractul de închiriere ca un accesoriu la contractul de muncă, motiv pentru care instanța nu a putut reține încetarea contractului de închiriere rezultând din încetarea contractului de muncă al titularei contractului de închiriere.
Conform adresei nr. 5061/2010, imobilul situat în B., .. 2, înscris în CF 2317 B. nu a fost și nu este în administrarea operativă a ..
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, în cadrul . și a Primăriei Municipiului B. nu au fost înregistrate notificări în baza Legii nr. 10/2001.
P. raportul de expertiză nr._ din 2012 ( filele 228-245) prețul de vânzare al apartamentului nr. 1, situat în B., .. 2 a fost stabilit la suma de_ lei.
Reținând refuzul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, rezultând din atitudinea procesuală, instanța a obligat pârâtul S. Român, prin M. Educației, C. și Inovării și pârâtul-reclamant I. Școlar al Județului B. să încheie cu reclamantul-pârât contract de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 2, situat în .. 2, în caz de refuz, sentința dată urmând să ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare la prețul de_ lei ( prețul imobilului fără îmbunătățirile realizate de reclamant) așa cum a fost stabilit conform raportului de expertiză nr._ din 2012, întocmit de expert T. F. M..
Conform art. 37 din HG nr. 20/1996, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.
Potrivit descrieri realizate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică nr., imobilul înscris în CF nr. 2317 B., nr. topografic 2247, 2248, 2249, este compus din trei apartamente.
Având în vedere că terenul aferent fiecărui apartament nu a fost individualizat, instanța va respinge cererea privind vânzarea terenului aferent construcției, ca neîntemeiată, nefiind determinată cota din dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentului nr. 2, obiectul cererii reclamantului cu acest petit nefiind clar precizat.
Cu privire la cererea reconvențională formulată, instanța a reținut următoarele:
Închirierea nu transmite dreptul de proprietate asupra imobilului motiv pentru care locatorul nu trebuie să aibă calitate de proprietar al imobilului închiriat.
Întrucât contractul de închiriere poartă ștampila Ministerului Învățământului, I. Școlar al Județului B., instanța nu poate reține lipsa calității de locator a Liceului Pedagogic.
Neplata chiriei nu poate reprezenta un motiv de nulitate absolută a contractului de închiriere în condițiile în care privește executarea obligațiilor contractuale iar nu valabilitatea convenției încheiate. Contractul de închiriere nu are o cauză ce contravine dispozițiilor exprese care interesează ordinea publică și morala pentru a constata nulitatea determinată de cauza ilicită sau imorală așa cum neîntemeiat solicită pârâtul reclamant I. Școlar Județean B..
Încetarea capacității de folosință a locatorului Liceului Pedagogic B., invocată în cuprinsul cererii reconvenționale, nu a fost probată prin înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care instanța nu poate reține încetarea efectelor contractului de închiriere din aceste considerente, cu atât mai mult cu cât, însuși pârâtul afirmă că instituția de învățământ nu a dispărut ci a fost reorganizată.
Art. 42 din Legea nr. 10/2001 și art. 9 din Legea nr. 112/1995, pe care se întemeiază prezenta acțiune nu condiționează vânzarea imobilelor închiriate de plata la zi a chiriei pentru spațiul închiriat, astfel că, neplata chiriei de către reclamant, chiar reală de ar fin u poate împiedica posibilitatea acestuia de a solicita vânzarea imobilului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant I. Școlar Județean B., ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. 1 C., și față de culpă pârâților, instanța a obligat pârâtul S. Român, prin M. Educației, C. și Inovării și pârâtul-reclamant I. Școlar al Județului B. la plata către reclamantul-pârât a sumei de 1784 cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat recurs M. Educației, C., T. și S. și pârâții S. Român prin M. Finanțelor P. și I. Școlar Județean B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepțiilor invocate în cauză, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurentul M. Educației, C., T. și S. a criticat sentința primei instanțe pe motiv că nu au fost indicate considerentele pentru care au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității de reprezentant invocate de acesta.
Astfel, consideră că sunt incidente în speță prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.261 pct.5 Cod procedură civilă și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentul M. Educației, C., T. și S. se întemeiază pe prevederile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, partea considerând că instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, ignorând dispozițiile legii nr. 213/1998 potrivit cărora bunurile proprietate publică a statului sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
Recurentul pârât-reclamant reconvențional I. Școlar Județean B. a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesual pasive deoarece acesta nu a încheiat un contract de închiriere cu intimatul reclamant, nu are calitate de locator și nici vreun drept de administrare asupra imobilului din litigiu.
Se precizează că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă existența unui raport juridic între recurentul pârât – reclamant reconvențional și intimatul reclamant întrucât nu i-a fost conferit un drept de administrare asupra bunului în litigiu în condițiile prevăzute de art.12 din Legea nr.213/1998.
Recurentul pârât S. Român prin M. Finanțelor P. a reiterat în cuprinsul motivelor de recurs excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că imobilul în litigiu nu se regăsește în Anexa 1 la Legea nr.213/1998, care cuprinde bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ teritoriale, și de prevederile art.33 alin 1 din HG nr.20/1996 potrivit cărora vânzarea apartamentelor în condițiile Legii nr.112/1995 se face de către societățile comerciale sau unitățile specializate în vânzarea locuințelor care le administrează la data intrării în vigoare a legii.
Totodată, recurentul de mai sus a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Statului Român pentru M. Finanțelor P., menționându-se că imobilul în litigiu aparține domeniului privat al municipiului B., astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 12 punct 4 și 5 din Legea 213/1998 republicată.
Pe fondul cauzei, recurentul-pârât S. Român prin M. Finanțelor P. critică reținerea de către prima instanță a prețului stabilit de către expert, care este exagerat de mic, neavând corespondență în criteriile legale de stabilire a valorii imobilelor și nici în realitatea pieței imobiliare.
Se menționează că imobilul în litigiu este situat în zona ultracentrală a orașului, este bine întreținut și beneficiază de utilități și finisaje, motiv pentru care apreciază că a fost subevaluat de către expertul desemnat în cauză.
În drept, recurentul pârât a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 și art art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant-pârât reconvențional K. N. G. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin 2 Cod procedură civilă.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
La termenul de judecată din 14.11.2012, instanța a invocat din oficiu, în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active în recurs a recurentului M. Educației, C., T. și S., excepție pe care a admis-o în ședința publică din 16.01.2013, pentru considerentele menționate în încheierea de ședință întocmită la acel termen de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.294 alin.1 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. P. urmare din interpretarea acestor dispoziții legale, reținem că în recurs pot avea calitate procesuală activă doar părțile care au figurat la judecata în fond a cauzei.
Cum M. Educației, C., T. și S. a fost chemat în judecată în primă instanță ca reprezentant al Statului Român, iar în nume propriu, el nu putea formula recurs decât în această calitate, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității sale procesuale active în recurs.
Ca urmare a admiterii acestei excepții, cererea de recurs promovată de această persoană juridică va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă în recurs.
Analizând celelalte cereri de recurs deduse judecății raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Conform extrasului de carte funciară pentru informare nr._/2010, imobilul în litigiu, situat în B. ..2, jud. B., înscris în CF nr._ B., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.2317, nr.top. 2247, 2248, 2249, este proprietatea Statului Român, dobândită prin expropriere în baza Decretului nr.176/1948.( filele 159-160 din dosarul Judecătoriei B. ).
În art. 1 din Decretul nr.176/1948 se prevede că pentru buna funcționare și organizare a învățământului public de stat și pentru lărgirea și democratizarea învățământului, toate bunurile mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ și în general, particularilor, persoane fizice sau juridice, și au servit funcționării școlilor de învățământ, trecute conform art.35 din Legea învățământului public la stat, trec în proprietatea statului, atribuindu-se Ministerului Învățământului Public, care le va întrebuința pentru nevoile învățământului.
În anexa la acest decret este cuprinsă și casa situată în B. ..2, care aparținea Liceului Industrial de fete B.( filele 162-164 din dosarul judecătoriei)
Conform art.166 alin. 4 indice 1 din Legea nr.84/1995, în vigoare la data promovării prezentei acțiuni, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului București, și sunt în administrarea consiliilor locale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, iar celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităților de învățământ preuniversitar de stat și sunt administrate de acestea.
Aceste prevederi legale sunt reluate și în noua lege a învățământului nr.1/2011, în art.112 alin.3.
Din coroborarea mențiunilor înscrise în cartea funciară cu cele din contractul de închiriere de la filele 7-8 din dosarul de fond rezultă că imobilul în litigiu face parte de drept din baza materială a Liceului Pedagogic B., actualmente Liceul “A. M.”.
P. urmare, imobilul în litigiu nu poate fi vândut în baza prevederilor art.42 din Legea 10/2001, corroborate cu cele ale art.9 din Legea nr.112/1995, deoarece nu se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv de către stat în sensul Legii nr.10/2001, neregăsindu-se în dispozițiile art.2 din această lege. Așa cum am arătat mai sus, imobilul din ..2, B., a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.176/1948, în vigoare și la această dată, în scopul de a fi folosit pentru pentru buna funcționare și organizare a învățământului public.
Împrejurarea că la un moment dat apartamentul nr.2 din acest imobil a fost închiriat de unitatea de învățământ unui cadru didactic, respectiv antecesoarei reclamantului Sebesteny V., nu-i conferă intimatului-reclamant dreptul de a cumpăra acest spațiu care se află de drept în proprietatea unei unități de învățământ și care nu a făcut niciodată parte din fondul locativ de stat, așa cum se poate deduce și din înscrisurile aflate la filele 24, 103 și 104 din dosarul de fond
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că sunt întemeiate susținerile recurenților pârâți S. Român prin M. Finanțelor P. și I. Școlar Județean B. în sensul că aceștia nu pot fi obligați să vândă intimatului-reclamant imobilul situat în B., ..2, . aparține în virtutea legii, unei alte persoane juridice, care nu este parte în acest proces.
În schimb, criticile referitoare la lipsa calității procesuale pasive a recurenților menționați mai sus apreciem că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Recurentul pârât S. Român este înscris în evidențele de carte funciară ca proprietar al imobilului obiect al litigiului, iar potrivit art.3 pct.81 din HG nr. 32/2009, M. Finanțelor P. reprezintă S., ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Față de aceste împrejurări, apreciem că în mod concret instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, intimatul-reclamant justificând îndreptățirea de a-l chema în judecată în calitate de pârât.
Se reține totodată îndreptățirea de a sta în proces, în calitate de pârât, a recurentului I. Școlar Județean B., deoarece potrivit art.142 lit.i din Legea 84/1995, în vigoare la data pronunțării acțiunii, inspectoratul școlar, ca organ descentralizat de specialitate, subordonat M. Educației, C., T. și S., are ca atribuție principală coordonarea utilizării, dezvoltării și protejării bazei didactico-materiale din unitățile de învățământ, împreună cu autorițățile administrației publice locale.
În concret, în temeiul art.312 alin.1,2 și 3 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 indice 1 și 304 punct 8 și 9 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursurile formulate de recurenții – pârâți Român prin M. Finanțelor P. și I. Școlar Județean B. și a modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate și a menținerii dispozițiilor referitoare la soluționarea excepțiilor și a cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. Educației, C., T. și S. împotriva sentinței civile nr.6580/09.05.2012, pronunțate de Judecătoria B. în dosarul civil numărul_, ca fiind promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă în recurs.
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți S. Român prin M. Finanțelor P. și I. Școlar Județean B. împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulate și precizate de reclamantul K. N. G..
Menține dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor și a cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant reconvențional I. Școlar Județean B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. P. M. A. B.
GREFIER,
V. D.
Redactat/P. M./08.04.2013
Tehnoredactat/V.D./15.04.2013
Judecător fond/M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 212/2013. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 226/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
