Obligaţie de a face. Decizia nr. 226/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 226/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 226/R
Ședința publică din data de 15 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă H. - E. SRL BUCUREȘTI, P. R. L. în contradictoriu cu intimații reclamanți M. M., M. E. I., N. V. L., N. M., B. A. M., M. V., M. C., și intimata pârâtă U. ., având ca obiect pretenții, împotriva sentinței civile numărul 1575/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 07.02.2013 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 1575/12.09.2012, Judecătoria F. a hotărât următoarele:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. M., M. E. I., N. V. L. și NițuMihai, B. A. M., M. V. și M. C. în contradictoriu cu pârâții H.-E. SRL București și U. ., și în consecință:
Obligă pârâtele să ridice materialul cu care au fost efectuate două drumuri pietruite pe terenurile proprietatea reclamanților din com. V., ., cătun Viștișoara, de la drumul forestier către microhidrocentrala construită de ele și să restabilească starea anterioară a terenurilor astfel cum au fost anterior efectuării lucrărilor, iar în caz de refuz autorizează pe reclamanți să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor, lucrări în valoare de 5600 lei.
Obligă pârâtele la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor, constând în contravaloarea fânului nerecoltat, din vina pârâtelor aferent perioadei 2010-2011 în valoare de 6500 lei, câte 3250 lei fiecare, și în continuare până la restabilirea situației anterioare a terenurilor.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 1200 euro cu titlu de beneficiu pierdut ca avans neîncasat prin neperfectarea vânzării - cumpărării terenurilor din litigiu.
Obligă pe pârâte să plătească reclamanților suma de 2842 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria F. a reținut că, potrivit extrasului de carte funciară pentru informare emise de OCPI – BCPI F. la data de 23 și 25 ianuarie 2012 (fil.7-14), imobilul înscris în CF nr._ V., nr.cad._, fâneață în suprafață de 2800 mp este proprietatea reclamantului M. E. I., imobilul înscris în CF nr._ V., nr.cad._, fâneață în suprafață de 2800 mp este proprietatea reclamanților M. C. și M. V.; imobilul înscris în CF nr._, nr.cad._ – fâneață în suprafață de 2800 mp este proprietatea reclamantei B. A. M.; imobilul înscris în CF nr._ V., nr.cad._ – fâneață în suprafață de 2800 mp este proprietatea reclamanților N. V. L. și N. M., și imobilul înscris în CF nr._ V., nr.cad._ – fâneață în suprafață de 1400 mp este proprietatea reclamantei M. M..
Așa cum rezultă din Planul de amplasare și delimitare a imobilului și actul de dezmembrare, depuse la dosar la filele 57-63, aceste terenuri au fost un fond funciar unic, care s-a dezmembrat, revenindu-le fiecărui reclamant câte o suprafață de 2800 mp.
În temeiul unui contract de asociere în participațiune (înregistrat la Primăria V. subnr.4332/10.11.2010) intervenit între pârâta . în calitate de asociant și . de asociat, aceștia au convenit să întemeieze o asociație în participațiune cu scopul comun de a obține câștiguri de pe urma activității desfășurată de aceasta, pentru ca asociantul să desfășoare activitatea de construcție a microhidrocentralei pentru prelucrarea energiei electrice. Astfel, în baza acestui contract pârâtele au început să construiască o microhidrocentrală pe terenul Primăriei V., teren ce se învecinează cu terenurile proprietatea reclamanților.
D. fiind faptul că accesul utilajelor și autovehiculelor folosite la șantier, din calea de exploatare la terenul pe care se construia hidrocentrala trebuia făcut de pârâta constructor prin ocolirea terenurilor proprietatea reclamanților, aceasta, fără acordul reclamanților, și-a construit două căi de acces pietruite până la obiectivul construit, peste terenurile lor.
Fiind afectate terenurile proprietatea reclamanților, prin aceea că datorită construirii celor două căi de acces, terenul proprietatea reclamanților nu a mai putut fi folosit conform destinației (fâneață), reclamanții au notificat pe pârâtul constructor H.-E. SRL București ca în termen de 5 zile de la primirea respectivei notificări să procedeze la înlăturarea lucrărilor efectuate pe terenurile proprietatea lor și la restabilirea situației anterioare, la restabilirea granițelor proprietăților afectate de lucrările lor prin reinstalarea țărușilor de delimitare conform situației anterioare și să plătească despăgubiri pentru folosul nerealizat de pe terenurile afectate, în sumă de 8000 lei, în caz contrar urmând a fi acționată în judecată.
Față de atitudinea pasivă și dezinteresată a pârâtei constructor, în urma notificării adresate de către reclamanți, aceștia au promovat prezenta acțiune prin care au solicitat instanței obligarea pârâtelor să ridice materialul pietros cu care au fost efectuate cele două căi de acces pe terenurile proprietatea reclamanților din comuna V., ., Cătun Viștișoara, de la drumul forestier către microhidrocentrala construită de ele și să fie restabilită starea/natura terenurilor astfel cum a fost anterior efectuării lucrărilor, iar în caz de refuz să fie autorizați ei să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor, obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor, constând în contravaloarea fânului nerecoltat în anii 2010 și 2011 în valoare de 1000 lei/an pentru fiecare dintre proprietățile reclamanților și în continuare, până la restabilirea situației anterioare a terenurilor, precum și obligarea pârâtelor la plata a câte 1000 euro pentru fiecare reclamant proprietar, constând în beneficiu nerealizat, întrucât în vara anului 2011 au dorit vânzarea terenurilor și a fost în imposibilitate datorită stării actuale a acestora.
Din probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorelor audiate în cauză, B. A. O. și B. M. (fil.48, 49); B. C. A. și N. M. (fil.47 și69), coroborate cu înscrisurile depuse la dosar (fil.57-61), reiese faptul că reclamanții dețin în zona Viștișoara un teren având o suprafață de 1 ha – 1,5 ha, teren care din anul 2010 este afectat de niște drumuri, din care unul dintre ele este pietruit, drumuri care au fost făcute de către pârâți pentru a ajunge cu utilajele la șantierul situat înspre râu de terenul reclamanților, șantier care avea ca obiectiv construirea unei microhidrocentrale. De asemenea, din depoziția celor două martore mai reiese faptul că în zona respectivă exista cale de acces, astfel că pârâți aveau posibilitatea să ajungă cu utilajele respective la microhidrocentrala construită, folosind această cale de acces, însă pentru a scurta distanța și a nu ocoli, pârâții au trecut peste terenul reclamanților, afectându-le trei parcele de teren cu drumurile respective.
Martorele audiate în cauză au mai declarat că reclamanții foloseau acest teren an de an, în sensul că îl cultivau cu cartofi sau alte produse, iar în ultimii ani l-au folosit ca fâneață, însă din anul 2010, ca urmarea afectării terenului cu drumurile respective, terenul respectiv nu a mai fost cosit, astfel că reclamanții au suferit un prejudiciu constând în cantitatea de 5000-6000 kg fân pe an, fân care nu a mai putut fi recoltat.
La nivelul anilor 2010-2011, 1 kg de fân costa aproximativ 1 leu, așa cum rezultă din depoziția martorelor audiate.
Instanța reține că din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorelor B. A. O., B. C. A., B. M. și N. M. (fil.47, 48, 49) mai reiese faptul că reclamanții intenționau să vândă terenul respectiv, dând anunțuri în presă și pe internet în acest sens, și chiar au avut o înțelegere cu un cumpărător, urmând să primească un avans de 1000 – 1500 euro, însă față de faptul că terenul era afectat de drumurile respective, nu s-a ajuns la finalizarea vreunei tranzacții.
Instanța reține că în cauză a fost administrată și proba cu interogatoriul pârâtelor, fiindu-le comunicate acestora fila de interogatoriu, urmând a fi restituite cu răspunsurile aferente fiecărei întrebări. Deși pârâtele au fost citate cu mențiunea de a restitui fila de interogator cu răspunsurile aferente fiecărei întrebări, în caz contrar urmând a se face aplicarea disp.art.225 Cod procedură civilă, acestea nu s-au conformat dispozițiilor instanței, nerestituind fila de interogatoriu, motiv pentru care instanța apreciază că în speță sunt incidente disp.art.225 Cod procedură civilă, care stipulează că, dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogator sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Instanța reține că reclamanții au invocat ca temei juridic art.494 coroborat cu art.1075, 1077 Cod civil.
Potrivit art.494 al.1 cod civil – dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice, iar potrivit al.2 al aceluiași articol – dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut, el putând chiar după împrejurări să fie condamnat la daune interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Potrivit art.1075 Cod civil .- orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului, iar potrivit art.1077 Cod civil – nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
În speță, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate, în condițiile în care pârâtele . București și U. . terenul proprietatea reclamanților cu mai multe drumuri, din care unul pietruit, în scopul de a se deplasa cu utilajele la șantierul care construia o microhidrocentrală, cu toate că în zona respectivă existau alte căi de acces. De asemenea, reclamanții au suferit și un prejudiciu ca urmare a faptului că fiindu-le afectat terenul de drumurile respective, acesta nu a mai putut fi folosit ca fâneață, astfel că recoltarea fânului pe anul 2010 – 2011 a fost compromisă, situație față de care pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 6500 lei reprezentând contravaloarea fânului pe anul 2010-2011 și în continuare până la restabilirea situației anterioare a terenurilor.
În ceea ce privește prejudiciul constând în faptul că nu s-a realizat vânzarea-cumpărarea terenului, dat fiind faptul că acesta era afectat de drumurile respective și astfel reclamanții au pierdut avansul de 1000 – 1200 euro, instanța reține că nu este vorba de un beneficiu nerealizat care ar consta doar în despăgubiri pentru nepunerea în valoare a terenului cum ar fi arendarea acestuia. Avansul nu poate constitui beneficiu nerealizat, acesta fiind doar o parte a prețului de vânzare-cumpărare, ci eventual diferența dintre prețul de vânzare ce s-ar fi putut încasa la data respectivă și prețul de vânzare al terenului din prezent.
Instanța reține că reclamanta, prin concluziile scrise, a invocat obligarea pârâților în solidar la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor, însă instanța apreciază că în speță nu operează solidaritatea pârâților, față de faptul că prin solidaritate pasivă se înțelege acea obligație cu mai mulți debitori la care creditorul este îndreptățit să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației, ea putându-se naște fie prin convenția părților, sau testament, fie printr-o dispoziție specială a legii, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Împotriva sentinței civile nr. 1575/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria F., pârâta . a exercitat calea de atac a recursului, solicitând casarea acesteia.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a învederat că înțelege să invoce excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând în motivarea acesteia că, prin contractul de asociere în participațiune pe care l-a încheiat cu intimata . fost acordat dreptul de trecere pe toate terenurile, pentru a putea realiza obiectivul indicat în acest contract.Fiind de bună credință, a considerat că toate drumurile de trecere sunt amplasate pe terenuri de constituie obiectul dreptului de proprietate al intimatei.
De asemenea, în cadrul contractului pe care l-a încheiat cu intimata . stipulat că, în relațiile cu terții, răspunderea pentru obligațiile comerciale asumate revine părții care s-a obligat.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a susținut în cererea de recurs pe care a promovat-o că nu au fost administrate probe suficiente, respectiv nu a fost administrată proba cu expertiza agricolă, instanța de fond neexercitând rol activ pentru soluționarea în mod corect a pricinii și pentru aflarea adevărului juridic.
Or, în această situație, se impune a se constata că intimații – reclamanți nu au făcut dovada prejudiciului reclamat, proba cu expertiza judiciară fiind esențială în soluționarea cauzei, întrucât fără existența unui prejudiciu nu poate opera obligația de despăgubire.
În continuarea motivării cererii de recurs, recurenta a susținut că obligația de eliberare a terenurilor ce constituie obiectul dreptului de proprietate al intimaților – reclamanți a fost executată și, mai mult de cât atât, și pentru soluționarea acestui capăt de cerere trebuie administrată proba cu expertiza tehnică judiciară, pentru a se verifica dacă terenurile ce au fost ocupate de utilaje constituie terenuri aflate în proprietatea părților menționate, precum și care este suprafața efectiv ocupată.
În drept, recurenta a fundamentat cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 304 pct.8 și 9 și în art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Intimații – reclamanți nu au formulat întâmpinare.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății este nefondată, astfel că o va respinge, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei – pârâte, instanța de recurs observă că legitimitatea procesuală pasivă este una dintre cerințele instituite de lege pentru ca o persoană să fie parte într-un proces civil iar ea presupune existența unei identități între cel chemat în judecată și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În cauza de față, se reține că intimații – reclamanți au învestit instanțele judecătorești cu o acțiune în despăgubiri rezultate din răspunderea civilă delictuală a recurentei – pârâte și a intimatei – pârâte . din aplicarea prevederilor cuprinse în art. 494 din vechiul cod civil, aplicabil raportului juridic dedus judecății, astfel că, legitimitate procesuală pasivă nu poate avea decât cel indicat drept autor al faptul ilicit invocat, respectiv cel despre care s-a afirmat că a construit cu rea-credință pe imobilul cu destinația de teren ce constituie obiectul dreptului de proprietate al intimaților – reclamanți.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că recurenta – pârâte are legitimitate procesuală pasivă în cadrul prezentului proces, fiind titularul obligației din raportul juridic supus judecății.
În ceea ce privește susținerile pe care partea menționată le-a formulat prin cererea de exercitare a căii de atac în sprijinul excepției de ordine publică pe care a invocat-o, tribunalul observă că acestea nu pot fi reținute, întrucât, așa cum am arătat, chemare în judecată a recurentei – pârâte a avut ca temei răspunderea civilă delictuală, precum și răspunderea ce revine constructorului de rea – credință, ce a ocupat un imobil cu destinația de teren ce nu constituie obiectul dreptului său de proprietate.
Raporturile contractuale pe care recurenta – pârâtă le are cu intimata – pârâtă . opozabile intimaților – reclamanți și nici nu au relevanță în cauză, față de limitele în care instanța de judecată a fost învestită.
Modul în care intimata – pârâtă menționată a îndeplinit obligațiile contractuale pe care și le-a sumat prin contractul pe care l-a perfectat cu recurenta – pârâtă poate fi invocat de către această din urmă parte în cadrul unei acțiuni întemeiate pe răspunderea civilă contractuală, în cazul în care apreciază că acesta a fost de natură să îi producă prejudicii.
În ceea ce privește criticile pe care recurenta le-a formulat în legătură cu modalitate în care prima instanță a soluționat pe fond litigiul, tribunalul constată că acestea se circumscriu neadministrării, din oficiu, de către instanța menționată, a probei cu expertiza judiciară în specialitatea topografie și în specialitatea agricultură.
Sub acest aspect, instanța de recurs constată că, potrivit prevederilor cuprinse în art. 129 din Codul de procedură civilă: „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
(2) Judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă a cauzei.
(4) Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
(5^1) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
(6) În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.
Pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, recurenta a fost legal citată pentru toate termenele de judecată ce au fost stabilite, însă aceasta nu a înțeles să delege un reprezentat în instanță și nici nu a formulat vreun act de procedură ori o cerere prin care să arate care sunt probele de care înțelege să se folosească în combaterea pretențiilor pe care intimații – reclamanți le-au formulat prin cerea introductivă de instanță.
Mai mult decât atât, așa cum în mod corect a reținut Judecătoria F., recurenta – pârâtă a refuzat în mod nejustificat să răspundă la interogatoriul pe care intimații – reclamanți l-au formulat și pe care instanța l-a încuviințat ca probă, astfel că față de aceasta au fost aplicate prevederile cuprinse în art. 225 din Codul de procedură civilă.
Raportat la considerentele mai sus expuse, instanța de recurs observă că recurenta – pârâtă nu poate invocat drept motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței pronunțate de prima instanță neadministrarea de către această instanță a probei cu expertiza judiciară, sub acest aspect fiind incidente prevederile legale precitate.
Față de cele mai sus arătate, tribunalul constată că niciunul dintre motivele pe care a fost întemeiată cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar nu este fondat, astfel că, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge această cerere.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, recurenta va fi obligată în conformitate cu prevederile art. 274 din codul de procedură civilă coroborat cu cele ale art. 316 din același act normativ, să achite intimaților – reclamanți suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta ., reprezentată legal de administrator Tomas Garcia Carreno, reprezentată convențional de avocat A. C., în contradictoriu cu intimații M. M., M. E. I., N. V. L., N. M., B. A. M., M. V., M. C., intimați reprezentați convențional de avocat H. V., și . de primar, împotriva sentinței civile nr. 1575/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria F., pe care o menține.
Obligă recurenta să achite intimaților M. M., M. E. I., N. V. L., N. M., B. A. M., M. V., M. C. suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
I. T.
Red. L.S./23.04.2013
Tehnored. I.T./23.04.2013; 2 ex.
Jud. fond: B. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 244/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
