Fond funciar. Decizia nr. 1240/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1240/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1240/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1240/. publică din data de 05 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. S. P. - judecător
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta pârâtă C. Locală B. de A. a L. F. Funciar, prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimata reclamantă V. V. M., împotriva sentinței civile nr. 6730/27.09.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea intimatei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.11.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 6730/27.09.2014 a Judecătoriei B. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta V. V. M. în contradictoriu cu pârâta C. LOCALĂ de A. a L. F. FUNCIAR B., și în consecință a fost obligată pârâta să întocmească și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de 1, 16 ha, teren agricol și să plătească reclamantei suma de 2480 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, în urma pronunțării deciziei civile nr. 741/2008 a Tribunalului B., C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar a emis hotărârea nr. 158/2009 prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale de Aplicarea L. F. Funciar B. de înscriere a reclamantei pe anexa nr. 3, pentru suprafața de 1, 16 ha teren agricol.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că nu-i poate reconstituii reclamantei dreptul de proprietate pe vechiul amplasament întrucât acesta este ocupat.
Instanța a apreciat că nu pot se ignora înscrisurile mai sus menționate care-i dau dreptul acesteia la reconstituirea dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,16 ha teren agricol, precum și că reclamanta a solicitat și întocmirea și înaintarea documentației necesară emiterii titlului de proprietate pe numele acesteia pentru suprafața de 1, 16 ha, teren agricol, fără a se menționa amplasamentul.
În consecință, în temeiul art. 36 al. 6, coroborat cu art. 61 din Regulamentul privind Comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate, instanța a obligat pârâta să întocmească și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a arătat în esență că reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,16 ha teren agricol, în baza Legii nr. 247/2005, iar C. Locală a respins inițial această cerere, reținând lipsa calității de persoană îndreptățită, C. Județeană respingând contestația formulată de reclamantă.
A mai arătat că, prin sentința pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, plângerea reclamantei a fost respinsă, însă prin decizia civilă nr. 741/R/2008 a Tribunalului B. a fost anulată parțial Decizia nr. 596/2006 a Comisiei Județene B. și a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața menționată.
Apelanta a arătat de asemenea că, în baza acestei hotărâri judecătorești, a făcut demersurile prevăzute de Legea nr. 18/1991, formulând propunerea către C. Județeană, reclamanta fiind înscrisă în Anexa 3 la poziția 325, precum și că terenul în litigiu este identificat în c.f. cu nr. top._/9/_/2, făcând parte parțial din ., care a fost în patrimoniul C.A.P. Stupini.
În continuare, apelanta a arătat că această parcelă a fost pusă la dispoziția Comisiei Locale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea beneficiarilor înscriși în anexele de validare la Hotărârea nr. 64/1991, astfel că, nici la data pronunțării hotărârii judecătorești menționate și nici în prezent terenul nu este liber, fiind eliberate privitor la acesta titluri de proprietate în conformitate cu regulamentul de aplicare a legii.
A mai arătat că această împrejurare putea fi verificată de instanța de judecată, prin întocmirea unei expertize topografice de identificare a terenului, iar afirmația reclamantei potrivit căreia folosește terenul nu are efecte juridice în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate, mai ales pe calea Legii nr. 18/1991, din verificările efectuate nerezultând că reclamanta ar folosi acest teren, ci că asupra acestuia sunt în prezent emise titluri de proprietate pe numele altor persoane.
Apelanta a arătat de asemenea că nu corespunde adevărului faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-ar fi făcut prin hotărâre judecătorească, ci, așa cum rezultă cin dispozitivul și considerentele sentinței invocate, prin decizia civilă nr. 741/R/2008 a Tribunalului B. s-a recunoscut reclamantei calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,16 ha, iar instanța nu a stabilit amplasamentul și nici nu a statuat reconstituirea pe vechiul amplasament ori pe altul, ori acordarea de despăgubiri în condițiile legii.
În final, apelanta a arătat că nu există în acest moment terenuri la dispoziția sa, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, precum și cele ale art. 7 alin. 1 din același act normativ.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și arătând în esență că, urmare pronunțării hotărârii judecătorești menționate mai sus, C. Județeană a emis deciziile în temeiul cărora aceasta a fost înscrisă în Anexa 3, însă activitatea Comisiilor s-a limitat la aceasta, după care acestea au refuzat să facă demersurile pentru emiterea titlului.
Intimata a mai arătat că a folosit terenul la care face referire până în toamna anului 2013, când l-a predat numitului T. I., în beneficiul căruia a fost emis titlul de proprietate, precum și că afirmațiile apelantei în sensul că nu are teren la dispoziție sunt mincinoase, în condițiile în care aceasta a atribuit terenuri altor persoane.
A arătat de asemenea că nu a solicitat restituirea terenului pe vechiul amplasament, pentru că acesta era deja atribuit în 2013 altei persoane, precum și că prevederile legale invocate de apelantă, cuprinse în legea nr. 165/2013, nu sunt aplicabile.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Prin decizia civilă nr. 741/R/30.06.2008 a Tribunalului B. a fost admis recursul declarat de reclamanta V. V. M. împotriva sentinței civile nr._/2007 a Judecătoriei B., care a fost modificată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții C. Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană B. de aplicare a legilor fondului funciar, și în consecință s-a constatat că reclamanta V. V. Gh. M. este aceeași persoană cu V. J. M., s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 586/2006 a pârâtei C. Județeană B. de aplicare a legilor fondului funciar, cu privire la respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 1,16 ha teren în favoarea reclamantei, fiind respinse celelalte pretenții ale acesteia.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut în esență, dincolo de aspectele referitoare la identitatea de persoane, că nu se poate dispune reconstituirea de către instanță a dreptului de proprietate al recurentei, deoarece s-a solicitat restituirea în natură, pe vechile amplasamente sau pe alte amplasamente, iar aceste solicitări trebuie să fie analizate de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, deoarece acestea dețin situația exactă a terenurilor pe care le au la dispoziție.
Instanța a mai reținut că singurul considerent care a determinat respingerea cererii reclamantei a fost acela referitor la numele său, iar după stabilirea identității dintre persoana acesteia și cea menționată în testament intimatele urmează să analizeze cererea recurentei și să o soluționeze după procedura prevăzută de legile fondului funciar.
După cum rezultă cu claritate din această hotărâre judecătorească, instanța nu a soluționat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, ci a constatat dosar calitatea reclamantei de persoană îndreptățită cu privire la reconstituirea acestui drept, în ceea ce privește suprafața de 1,16 ha, după cum nu a dispus nici asupra modalității concrete de reparație, respectiv aceea de restituire în natură, pe vechiul amplasament ori pe altul, ori de restituire prin acordarea de despăgubiri.
Prin cererea dedusă judecății în dosarul de față reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să întocmească și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de 1,16 ha teren agricol, validat prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 158/10.04.2009, în urma propunerii Comisiei Locale emisă în baza deciziei civile nr. 741/R/2008 a Tribunalului B..
În mod evident, petitul cererii de chemare în judecată nu poate avea altă semnificație decât aceea a obligării pârâtei la efectuarea demersurilor pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, având în vedere că titlul de proprietate este documentul cu care se finalizează procedura de restituire în natură.
Se reține de asemenea că pretenția reclamantei se întemeiază pe dispozițiile deciziei civile nr. 741/R/2008 a Tribunalului B., ori prin această hotărâre judecătorească nu s-a dispus decât cu privire la calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea suprafeței de 1,16 ha teren, urmând ca modalitatea concretă de reparație să fie stabilită de pârâtele Comisii și fără ca instanța să fi făcut vreo statuare referitor la restituire în natură ori în echivalent.
Astfel cum rezultă din ansamblul reglementării Legii nr. 18/2991, cu modificările și completările ulterioare, precum și din Legea nr. 165/2013, restituire proprietății funciare se poate face fie în natură, fie prin acordarea de despăgubiri, ori, atâta timp cât în hotărârea judecătorească menționată mai sus nu s-a statuat asupra restituirii în natură, nu se poate pretinde executarea unei atari obligații nici din partea pârâtei, aceasta putând adopta oricare dintre soluțiile prevăzute de lege, pe care reclamanta are posibilitatea de a le contesta în modalitățile și termenele legale.
În raport cu cele ce preced, se constată că sunt întemeiate motivele de apel referitoare la împrejurarea că reclamanta nu este îndreptățită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate în modalitatea arătată în cererea de chemare în judecată, respectiv prin obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor în vederea eliberării titlului de proprietate, întrucât o atare obligație nu rezultă din hotărârea judecătorească pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, iar prin decizia instanței de recurs nu s-a statuat cu privire la restituirea în natură a imobilului.
În consecință, în speță poate fi adoptată oricare dintre soluțiile legale, în funcție de disponibilitatea bunurilor imobile puse la dispoziția Comisiei Locale.
În acest context, instanța reține că probele administrate în apel nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie, faptul că unei alte persoane i s-a reconstituit în natură dreptul de proprietate neputând conduce la obligativitatea adoptării aceleiași soluții și în privința reclamantei.
Față de aceste considerente, constatând că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite apelul declarat de pârâta C. Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar împotriva sentinței civile nr. 6730/27.09.2014 a Judecătoriei B., care va fi schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanta V. V. M. în contradictoriu cu pârâta C. Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar, ca neîntemeiată, cu înlăturarea din dispozitivul sentinței apelate a dispoziției privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta C. LOCALĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR împotriva sentinței civile nr. 6730/27.09.2014 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta V. V. M. în contradictoriu cu pârâta C. LOCALĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR, ca neîntemeiată.
Înlătură din dispozitivul sentinței apelate dispoziția privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 5 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. P. C. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF /13.11.2015
Tehnored. CND/16.11.2015
Ex. 4
Jud fond – L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1310/2015. Tribunalul... → |
|---|
