Contestaţie la executare. Decizia nr. 1310/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1310/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1310/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1310/A
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: N. M. F.
Judecător: A. B.
Grefier: I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale prin Direcția Regională de D. și Poduri B., prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul S. S. I., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile numărul 688/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 12.11.2015 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 688/2015, pronunțată de Judecătoria F. s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul S. S. I., C.N.P._, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat C. A., cu sediul în mun. F., .. 56, jud. B., în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., C.U.I._, cu sediul în mun. B., .. 13, jud. B., și în consecință: S-a anulat executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 522/2014 al S.C.P.E.J. F. V. A. & F. R.. A fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 824,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din actele dosarului execuțional nr. 522/2014 al S.C.P.E.J. F. V. A. și F. R. (fil.18-38 ale dos.), intimata, în calitate de creditoare, a solicitat executorului judecătoresc începerea executării silite împotriva contestatorului în vederea recuperării unei creanțe în sumă de 140 euro, ce constituie tarif de despăgubire, datorat conform proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.02.2012, . nr._/22.02.2012, . nr._/21.03.2012, . nr.21.03.2012 și . nr._/10.04.2012, întocmite în baza art.8 din OG nr.15/2002.
Odată cu cererea de executare silită și titlurile executorii, constând în cele cinci procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, intimata a depus și procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a proceselor-verbale prin care s-au aplicat tarifele de despăgubiri (fil. 21,23,25, 27 și 29 ale dos.), din care rezultă că acestea au fost comunicate prin afișare la domiciliul contravenientului, în prezența martorilor P. A., T. M. și D. E., la data de 01.03.2012, 30.03.2012 și de 23.04.2012.
În legătură cu cele invocate de contestator referitor la necomunicarea în condițiile legii a celor cinci procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, ce constituie titluri executorii, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar prin Decizia nr.10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I rap. la art.14 alin.1, art.25 alin.2 și art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Așadar, întrucât, în cauză, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor de mai sus, conținând și înștiințările de plată, au fost comunicate direct prin afișare la domiciliul contravenientului, fără ca mai întâi să fi fost comunicate prin poștă cu aviz de primire, acestea nu au devenit titluri executorii, astfel că nu puteau fi puse în executare, ceea ce atrage nulitatea executării silite începute în baza lor.
Întrucât acest motiv duce la anularea executării silite, analiza celuilalt motiv al contestației nu se mai impune.
Împotriva soluției a declarat apel CNADR prin Direcția Regională de D. și Poduri B., invocând următoarele motive:
În cursul anului 2012 contravenientul S. I. A. conducând autovehicolul_ a fost surprins în mod repetat circulând fără a deține rovinieta valabilă, faptă ce constituie contravenție conform art.8 alin. l din OG 15/2002 și intră sub incidența prevederilor OG. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În urma constatării contravențiilor s-a procedat la întocmirea proceselor verbale menționate mai sus în urma cărora contravenientul S. I. S. a fost sancționat cu amenda în cuantum de 250 lei conform art. 8 alin. 1 si 2 din OG 15/2002 (cu modificările si completările ulterioare și totodată "contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire", conform prevederilor art.8 alin.3 în cuantum de 28 euro pentru fiecare proces verbal. Procesele verbale au fost încheiate în lipsa contravenientului sau a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin (2 si (3) al OG nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Aceste documente au fost generate și semnate electronic conform prevederilor legii 455/2001 și a HG 1259/2001 de către un agent constatator al CNADNR, pvcc au fost emise de Certsign SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Referitor la susținerea contestatorului că procesele verbale de contravenție, nu ar fi fost comunicate niciodată apelanta menționează ca un agent delegat al acesteia, s-a deplasat la domiciliul debitorului, si a afișat înscrisul în condiții legale în prezența unui martor, întocmind despre aceasta, proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare aplicând așadar dispozițiile art. 27 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Astfel că, în prezenta speță nu operează instituția prescripției nefiind aplicabil art. 14 din OG 2/2001.
Cât privește aprecierea instanței că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire, consideră că legea nu face referire la aplicarea primordială a vreuneia dintre cele două metode de comunicare.
Disp. Art. 27 teza I din OG 2/2001:"Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. ..." Lasă creditorului dreptul de opțiune si de a uzita de metoda de comunicare pe care o consideră mai eficientă, astfel că procedura de comunicare prin afișare a procesului verbal de constatare a contravenției nu este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire și nici irelevantă, este una perfect legală.
P. urmare, instanța a apreciat în mod injust aplicarea sancțiunii din cele cinci procese verbale de constatare a contravenției ca fiind nule, întrucât acestea nu ar fi fost comunicate, deși la momentul 2011-2012 nu era stabilit expres ca procedeu subsidiar de comunicare, afișarea.
Conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor "procesul verbal neatacat in termenul prevăzut la art. 31. |...[, constituie titlu executoriu fara vreo alta formalitate".
3. In ceea ce privește dispozițiile Legii 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, cu precădere art. II "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si infestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează.". Menționează că articolul mai sus citat face referirea deloc ambigua la anularea proceselor verbale aplicate și necontestate in instanța pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012.
4. Aplicarea legii mai favorabile in sensul dispozițiilor Deciziei nr. 6/1602._, pronunțate de Înalta curte de casație si justiție.
Procesele verbale de constatare a contravenției sunt perfect legale întocmite întrucât au fost generate și semnate electronic conform Legii 455/2001 și HG 1259/2001 de către agentul constatator . București, certificat emis de Certsign SA- furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Invocarea prevederilor Deciziei nr.6/2015 în admiterea contestației nu are aplicabilitate la procesele verbale încheiate înainte de publicarea acestei decizii întrucât potrivit art. 517(2 si 4) din NCPC: „Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din aceste procese"„Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al Romanici, Partea I.
Precizează totodată ca potrivit principiului de drept în materie civilă, neretroactivitatea legii civile, decizia se aplica pentru viitor, adică pentru procesele verbale emise după data de 25 martie 2015, data publicării in Monitorul Oficial.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că acesta nu este fondat.
Instanța de fond în mod corect a reținut că procesele verbale de contravenție emise pe numele contestatorului nu a fost comunicate acestuia în modalitatea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile.
Cu privire la această chestiune, Tribunalul reține că Înalta Curte de Justiției și Casație a pronunțat decizia nr.10/2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care a stabilit următoarele: ,,în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal”.
Înalta Curte a stabilit faptul că persoanei sancționate( contravenientului) trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Înalta Curte a analizat și situația în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței sau a refuzat primirea acesteia, stabilind următoarele:
Acceptându-se caracterul subsidiar al modalităților tehnice de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prin afișare, se ajunge la concluzia că dispozițiile legale analizate pun accent pe "primirea" efectivă a actului.
În situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare, există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat.
Nu se poate afirma de plano că persoana avizată, prin atitudinea sa, încearcă să amâne la nesfârșit comunicarea procesului-verbal.
Nu poate fi aplicat nici principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deoarece nu poate fi cunoscut motivul neprezentării persoanei avizate la oficiul poștal.
În ipoteza prezentată, reiese că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea, dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului.
Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
O altă interpretare se impune a fi făcută însă în privința refuzului explicit de primire a comunicării prin poștă, cu aviz de primire, când comunicarea se impune a fi considerată ca fiind realizată în momentul exprimării acestui refuz, fără a mai fi necesară efectuarea unei noi comunicări, în modalitatea subsidiară, aceea a afișării.
Aceasta, întrucât îndeplinirea procedurii de comunicare nu poate fi lăsată la discreția destinatarului comunicării care, fiind interesat în a o tergiversa, poate, prin atitudinea sa subiectivă, să împiedice autoritatea să realizeze comunicarea în termenele prevăzute de lege.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul reține că procesul verbal nu a fost comunicat, conform dispozițiilor legale în vigoare, acestea fiind comunicate prin afișare la domiciliul contravenientului, deși, conform deciziei amintite ar fi fost necesar comunicarea actului să fie făcută destinatarului sa măcar să se încerce o astfel de comunicare direct către destinatar.
În aceste condiții, în mod corect s-a reținut că aceste acte nu au fost comunicate contravenientului, astfel că, potrivit art. 14 din OG 2/2001, executarea sancțiunii contravenționale este prescrisă, motiv pentru care o astfel de creanță nu mai poate forma obiectul executării silite de față.
Interpretarea pe care apelanta o face dispozițiilor art.27 din OG 2/2001 vizând modalitatea în care se poate face comunicarea procesului verbal în sensul că această comunicare poate fi făcută fie prin poștă, cu aviz de primire, fie prin afișare, lăsând creditorului dreptul la opțiune între cele două variante legale, este contrară deciziei în interesul legii menționate mai sus. Înalta curte de Justiției și Casație a stabilit clar modul de interpretare al acestui text legal, alte interpretări nemaiputând fi admise, decizia fiind obligatorie pentru toți subiecții de drept, din momentul publicării acesteia în monitorul oficial.
Restul criticilor vizează argumente care nu au fost reținute în prezenta cauză cum ar fi dispozițiile legii 144/2012 sau Decizia ICCJ nr.6/2015 fapt pentru care nu vor fi analizate.
În condițiile date, apelul dedus judecății nu este fondat, instanța urmând ca în temeiul art.480 din codul de procedură civilă să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta CNADR prin Direcția Regională de D. Poduri B. împotriva sentinței civile nr.688/2015 pronunțate de Judecătoria F., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2015
Președinte, Judecător,
N. M. F. A. B.
Grefier,
Pentru I. C.,
Aflată în concediu de odihnă,
semnează grefier șef secție I civilă, I. M.
Red. N.F./04.01.2016
Tehnored. DP/04.01.2016 – 4 EX
Jud. fond: M. M. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1240/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 223/2015. Tribunalul... → |
|---|
