Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 245/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 245/Ap DOSAR NR._
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C. F.
JUDECĂTOR - M. I. I.
GREFIER - V. D.
Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe apelanta petentă Asociația A. A. 2001, prin rep legal și pe intimații ., prin reprezentant legal, ., prin administrator judiciar G. Group Expert SPRL, M. C., D.G.F.P B.-AFP C., A. pentru A. A. S. B., prin reprezentant legal, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 legea nr.7/1996) împotriva Sentinței civile numărul_/6.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că, prin întâmpinarea formulată în cauză, inimata D.G.F.P B. -AFP C. a solicitat ca la judecarea cauzei să se aibă în vedere dispozițiile art.242 alin 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că prin cererea de apel, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri care au fost atașate la dosar.
În temeiul dispozițiilor art.295și art.298 Cod procedură civilă, instanța admite pentru apelanta petentă proba cu înscrisuri .
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/6.12.2012 a Judecătoriei B. a fost respinsă plângerea formulată de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ A. 2001 în contradictoriu cu intimatele S.C. S. C. S.A., reprezentată prin administrator judiciar G. Group Expert SPRL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. B.-A.F.P. C., A. P. VALORIFICAREA A. S. și M. C. reprezentat prin primar, privind încheierea CF nr_/19 08 2011 dată de O.C.P.I. B..
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că petenta a adresat O.C.P.I B. cerere privind intabularea dreptului său de proprietate în c.f._ C., în baza sentinței civile nr. 1371/2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare -cumpăre nr. 79/23.07.2007, a sentinței civile nr. 4759/2005 a Judecătoriei B. și a sentinței civile nr. 6727/20.07.2007 a Judecătoriei B., solicitând și radierea sechestrului instituit în favoarea A.V.A.S., precum și că, prin încheierea nr. 7163/7.02. 2011, O.C.P.I. B. a admis în parte cererea formulată de petentă, astfel: s-a dispus radierea poziției 1 din partea PIII, în baza sentinței civile nr. 4759/2005 a Judecătoriei B., sub C1 din c.f._ C., s-a notat respingerea capătului de cerere având ca obiect intabularea dreptului de proprietate asupra terenului de la A1, pentru motivele arătate în încheiere, sub B2 din c.f._ C. și s-a radiat notarea sechestrului de sub C1 sub C4 din c.f._ C..
O.C.P.I. B. a constatat faptul că există piedici la înscrierea dreptului de proprietate al petentei, întrucât din studiul cărții funciare rezultă că asupra imobilului este intabulat dreptul de ipotecă legală în favoarea D.G.F.P. – A.F.P. C., în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 151 alin. 9, 10 din O.G. nr. 92/2003.
Instanța a mai reținut că, împotriva încheierii nr. 7163/7.02.2011 a O.C.P.I., petenta a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea nr._/19.08.2011, cererea a fost respinsă, pentru aceleași motive dezvoltate și în cadrul încheierii nr. 7163/7.02.2011.
Petenta a formulat plângere împotriva încheierii nr._/19.08.2011 a O.C.P.I. B., plângere ce formează obiectul prezentului dosar, și în legătură cu care instanța a reținut că, la data de 23.07.2007. între petentă și S.C. S. C. S.A. s-a încheiat convenția de vânzare-cumpărare nr. 79, având ca obiect o . imobile, printre care și imobilul înscris în c.f._ C., nr. top. 3542/1/119, precum și că, prin sentința civilă nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D. s-a admis acțiunea formulată de petentă împotriva pârâtei S.C. S. C. S.A. și s-a constatat valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Analizând cartea funciară_ C., nr. top. 3542/1/119, compus din teren în suprafață de 713 mp, instanța a constatat că la A1 este intabulat dreptul de proprietate al S.C. S. C. S.A., este înscrisă ipoteca legală pentru suma de 14.665.591 lei în favoarea D.G.F.P. – A.F.P. C. și dreptul de ipotecă legală pentru suma de 494.743 lei cu titlul de debit și 320 413 lei cu titlul de majorări în favoarea municipiului C..
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Instanța a apreciat că O.C.P.I B. a reținut în mod corect faptul că există piedică la înscrierea dreptului de proprietate al petentei, întrucât convenția de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, așadar orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, prevederile art. 151 alin. 8, 9 din O.G. nr. 92/2003 fiind astfel aplicabile în speță, inclusiv în cazul sechestrării unor bunuri imobile, conform art. 154 din Codul de procedură fiscală, iar art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 prevede că registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D. s-a constatat doar valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare asupra imobilelor, fără a se dispune ca această sentință să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare, astfel că sentința nu are caracter constitutiv în ceea ce privește dreptul de proprietate al petentei asupra terenului înscris în c.f._ C., nr. top. 3542/1/119.
În final, instanța a reținut că, cu toate că prin sentința Tribunalului D. s-a dispus intabularea în c.f. a dreptului de proprietate al petentei, registratorul are obligația, în temeiul art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, de a verifica îndeplinirea condițiilor legale privind transmiterea în mod valabil a dreptului de proprietate, motiv pentru care instanța a apreciat că soluția registratorului este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat că instanța de fond a apreciat că registratorul șef a reținut în mod corect faptul că există piedică la intabulare, raportat la prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, piedică rezidând în aceea că actul de vânzare-cumpărare din data de 27.07.2007 s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv cele ale art. 151 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003.
A mai arătat că instanța de fond a reținut că sentința Tribunalului D. nu poate ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având în vedere că nu s-a menționat acest lucru în dispozitivul hotărârii, ci doar în considerentele acesteia, astfel încât sentința nu are caracter constitutiv de drepturi în ceea ce privește dreptul de proprietate al petentei asupra terenului înscris în c.f._ C., nr. top. 3542/1/119, concluzia fiind greșită, având în vedere că o instanță superioară Judecătoriei B. a validat convenția în discuție.
Legat de același aspect, a arătat că prin această sentință s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în c.f._ C. în favoarea reclamantei, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat și neputând fi cenzurată de nici o altă instanță de judecată, și cu atât mai puțin de O.C.P.I. B., însă instanța de fond a criticat legalitatea acestei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțată de o instanță superioară în grad, apreciind că nu poate fi luată în considerare.
Apelanta a mai arătat că registratorul de c.f. avea obligația de a pune în executare această hotărâre, iar invocarea prevederilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003 nu poate fi primită, având în vedere că nici instanța de fond și nici registratorul nu au legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, aceasta putând fi invocată numai de persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată.
A arătat de asemenea că, în atari condiții, nulitatea absolută a actelor de înstrăinare care intervin ulterior disponibilizării nu operează de drept, ci ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării acesteia, precum și că, procedând altfel, registratorul și-a încălcat competența, refuzând punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.
În continuare, apelanta a arătat că înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței menționate, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină, dreptul de ipotecă continuând a rămâne înscris în favoarea creditorului și după înstrăinarea imobilelor ipotecate, conform art. 1746 alin. 3 din Codul civil aflat în vigoare la data încheierii actelor.
În final, a arătat că, în cauze similare, Tribunalul B. a admis apelurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de Judecătoria B., dispunând intabularea dreptului de proprietate al petentei.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
În speță, cererea de înscriere nu s-a formulat direct în temeiul unui contract, ci în temeiul unei hotărâri judecătorești pe care registratorul de carte funciară nu este în drept să o cenzureze, însă acesta este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară.
În speță există o astfel de piedică, aceasta constând în împrejurarea că, prin sentința de care se prevalează apelanta, s-a dispus efectuarea unei înscrieri care contrazice interdicția de înstrăinare înscrisă în cartea funciară în favoarea A.F.P. C., iar titularul acestei din urmă înscrieri nu a fost parte în procesul respectiv. Așa fiind, hotărârea nu îi este opozabilă și nu se poate înscrie împotriva dreptului său, corelativ obligației de neînstrăinare asumată de către S.C. S. C. S.A. și înscrisă în cartea funciară anterior pronunțării hotărârii judecătorești.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
În speță piedica de carte funciară relevată constă în încălcarea unui drept subiectiv al unei terțe persoane, D.G.F.P. – A.F.P. C., fără a exista un titlu împotriva acesteia, și a principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești.
Tribunalul reține de asemenea că sunt corecte considerente privind verificarea de către registrator a înscrisului care stă la baza cererii de înscriere, în speță valabilitatea formală a contractului de vânzare cumpărare.
În acest sens, se reține că, chiar dacă intabularea s-a dispus prin sentință, aceasta nu ține loc de contract, iar titlul cu care ar fi urmat să fie înscrisă petenta în cartea funciară ca proprietară era acela de vânzare-cumpărare. Sub acest aspect este de observat că hotărârea judecătorească invocată nu are efect constitutiv de drept, ci declarativ. Dispoziția de intabulare are la bază un contract a cărui nulitate absolută este prevăzută expres de art. 151 alin. 10 din Codul de procedură fiscală.
P. urmare, în temeiul dispozițiilor art.63 alin.1 ind.1 din Ordinul nr.633/2006 al A.N.C.P.I., registratorul era obligat să respingă cererea de înscriere deoarece indirect viza înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege.
Acest demers nu echivalează cu cenzura unei hotărâri judecătorești deoarece este în discuție o nulitate ce intervine pentru motive extrinseci acesteia, în condițiile în care acțiunea nu a avut ca obiect constatarea nulității sau a valabilității contractului din această perspectivă, iar instanța de judecată nu a putut realiza cercetări cu depășirea limitelor investirii.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de petenta Asociația Agricolă „A. 2001” împotriva sentinței civile nr._/6.12.2012 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001” împotriva sentinței civile nr._/6.12.2012 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. I. M. I.
GREFIER,
V. D.
Redactat:C.F/26.06.2013
Tehnoredactat CL/27.06.2013
Jud.fond: L.A.
8 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 34/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul... → |
|---|
