Legea 10/2001. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 133/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 133/R
Ședința publică din data de 10 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. N.- judecător
JUDECĂTOR: A. G.
JUDECĂTOR: R. C.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de către recurenta reclamantă S. M., de recurenta chemată în garanție . și de recurentul pârât M. Finanțelor P., prin DGRFP B., în contradictoriu cu intimații pârâți I. A. R., W. S. A. M., S. G. T., prin curator special I. R. R. și cu intimatul intervenient în nume propriu S. G. T., împotriva Sentinței civile nr._/19.09.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.03.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
P. Sentința civilă nr._/2014 a Judecătoriei B. s-a admis cererea principală formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR P. și cu intervenientul în interes propriu S. G.-T..
A fost obligat pârâtul M. FINANȚELOR P. să restituie reclamantei suma de 33.387,5 lei, reprezentând prețul actualizat achitat de aceasta în baza contractului de vânzare - cumpărare nr._/14.10.1996 încheiat cu chematul în garanție ..
S–a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. G. T., prin reprezentant legal M. F.-L., în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR P. și cu reclamanta S. M., prin reprezentant convențional avocat S. F., S. ȘI ASOCIAȚII.
A fost obligat pârâtul M. FINANȚELOR P. să restituie intervenientului în interes propriu S. G. T., prin reprezentant legal M. F.-L. suma de 20.032,5 lei, reprezentând cota sa legală după tatăl defunct S. G. din prețul actualizat achitat de aceasta în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/14.10.1996 încheiat cu chematul în garanție ..
S–a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. FINANȚELOR P. în contradictoriu cu chematul în garanție . B., cu sediul în mun.B., . nr.29, jud.B..
A fost obligat chematul în garanție . restituie pârâtului M. FINANȚELOR P. suma de 534,2 lei, cu titlu de comision perceput cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr._/14.10.1996.
S–a respins, ca neîntemeiată, solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că între reclamanta S. M. și soțul acesteia, numitul S. G. (în calitate de cumpărători) și chematul în garanție . calitate de vânzător) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/14.10.1996 privind imobilul situat în mun.B., .. 22, jud.B., în baza Legii nr. 112/1995, pentru un preț de 12.580.238 lei vechi, imobilul fiind deținut anterior în calitate de chiriaș, în baza contractului de închiriere nr.69/11.03.1986. (potrivit convențiilor scrise de la fila 14-16, VOL I).
Ulterior, prin decizia civilă nr. 97/. a Curții de Apel B., astfel cum a fost modificată irevocabil prin decizia nr.2043/25.03.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare ce a servit drept titlu de proprietate al reclamantei asupra imobilului individualizat în cauză, în esență, pentru încălcarea dispozițiilor art. 9 alin.6 coroborat cu art. 10 din Legea nr.112/1995, care interziceau chiriașilor titulari ai apartamentelor de a cumpăra apartamentul folosit dacă au dobândit sau au deținut o locuință proprietate personală după data de 01.01.1990 în localitatea de domiciliu, în speță soții S. dobândind o atare locuință în anul 1992. (fila 18-22 și fila 25-34 VOL I).
În contextul pierderii bunului imobil obiect al contractului constatat nul, reclamanta a formulat prezenta cerere de despăgubire, pentru recuperarea prețului achitat pentru imobil, valoarea actualizată prețului achitat de reclamanți este de 53.420 lei, potrivit raportului de expertiză tehnică contabilă nr._/10.06.2014 efectuat de expert A. C.-E., raport ce face parte componentă din prezența hotărâre. (fila 28-59 VOL II).
O atare sumă a rezultat prin reținerea mediei aritmetice simple a valorilor calculate prin 3 variante de actualizare diferite: actualizarea cu indicele general al prețurilor de consum, valoarea viitoare a investiției și valoarea actualizată prin capitalizarea dobânzii la depozite, tehnică de calcul pe care instanța o reține drept riguros întemeiată.
În drept, s-au reținut drept aplicabile în cauză dispozițiile art. 50 ind.1 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, interpretate per a contrario și coroborat cu art. 50 alin.2 și 3 din același act normativ, în temeiul cărora proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului actualizat al imobilelor, restituirea prețului urmând a se realiza de către M. Economiei și Finanțelor (M. Finanțelor P.), din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Totodată, s-a avut în vedere și dispozițiile art. 57 alin.1 C. 1865, în conformitate cu care „ oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul”, potrivit prevederilor art. 58 C. 1865 cel chemat în judecată dobândit calitatea de „ intervenient în interes propriu”, hotărârea fiindu-i opozabilă.
Urmare a conduitei procesuale adoptate de intervenientul în interes propriu S. G. T., care prin reprezentant legal și-a însușit cererea de intervenție formulată de reclamantă, s-a reținut și aplicabilitatea dispozițiilor art. 49 alin.1 C. 1865, în temeiul cărora „ oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între părți”, în raport de prevederile art. 52 Cod procedură civilă din 1865, după ascultarea părților și a celui care intervine, instanța hotărând asupra încuviințării în principiu a intervenției.
În final, în privința cererii de chemare în garanție formulată în cauză, s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 1540 alin.1 C.civ.1864, în temeiul cărora „mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și din culpă comisă în executarea mandatului”.
În ceea ce privește cererea principală:
Demersul inițiat de reclamantă este unul întemeiat, în condițiile în care legea îi conferă dreptul ca, în calitatea de proprietar fost chiriaș de rea-credință, în cazul desființării pe cale judiciară a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, să poată recupera prețul pe care l-a achitat cu ocazia cumpărării imobilului, dar actualizat la data momentul solicitării, restituirea prețului urmând a se realiza de către M. Finanțelor P., din fondul extrabugetar constituit anume.
Așadar, a fost obligat pârâtul M. FINANȚELOR P. să restituie reclamantei suma de 33.387,5 lei (constând în câtimea de 5/8 deținută din dreptul de recuperare a prețului de 53.420 lei), reprezentând prețul actualizat achitat de aceasta în baza contractului de vânzare - cumpărare nr._/14.10.1996 încheiat cu chematul în garanție ..
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu:
P. cererea de intervenție în interes propriu formulată de minorul S. G.-T., prin reprezentant legal M. F.-L., astfel cum a fost însușită prin declarația de la fila 247-248 VOL I, s-a solicitat obligarea pârâtului M. Finanțelor P. la restituirea prețului actualizat cu respectarea cotelor legale din masa succesorală ce revin minorului. (fila 247-248 raportat la fila 267-270 VOL I)
P. această însușire, cererea de intervenție în interes propriu a devenit una de sine stătătoare (fundamentată pe dispozițiile art. 49 Cod procedură civilă 1865), iar nu atrasă doar pentru opozabilitatea prevăzută de art. 58 C. 1865, conduită ce a determinat constatarea că rămasă fără obiect a excepției inadmisibilității acesteia invocată de pârâtele I. A. R. și W.–S. A. M., apoi admiterea în principiu a cererii la ultimul termen de judecată, apoi soluționarea pe fondul cererii, prin admitere, în cele ce urmează, astfel:
Din adresa nr.320/15.10.2008 emisă de Notarul Public V. V. (fila 58 VOL I) coroborat cu declarațiile de neacceptare a moștenitorii date de succesibilii S. M. A., S. E. C. și C. M. M. (fila 59-62 VOL I), rezultă că unicii moștenitori ai numitului S. G. (soțul reclamantei și cumpărător al imobilului al cărui contract de cumpărare a fost desființat pe cale judiciară) sunt: reclamanta și intervenientul în interes propriu S. G. T., prin reprezentant legal M. F.-L. ( potrivit certificatului de naștere de la fila 243 raportat la fila 241 VOL I)
Pe cale de consecință, minorul este în egală măsură îndreptățit la cota sa legală din prețul actualizat ce urmează a fi restituit în cauză, ca urmare a admiterii cererii formulate, instanța obligând pe pârâtul M. FINANȚELOR P. să restituie intervenientului în interes propriu S. G. T., prin reprezentant legal M. F.-L. suma de 20.032,5 lei (câtimea de 3/8 din prețul total), reprezentând cota sa legală după tatăl defunct S. G. din prețul actualizat achitat de acesta în baza contractului de vânzare - cumpărare nr._/14.10.1996 încheiat cu chematul în garanție ..
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție:
Instanța de fond a constatat că chematul în garanție se face vinovat de neverificarea condițiilor pe care Legea nr. 112/1995 le-a prevăzut pentru cumpărarea de către chiriași a imobilului folosit în baza acestei legi, în condițiile în care soții S. dețineau, potrivit hotărârilor judecătorești intrate în puterea de lucru judecat pronunțate asupra nevalabilității contractului (lovit de nulitate absolută), o altă locuință, încă din anul 1992, până la momentul 1996 (data încheierii contractului de vânzare-cumpărare) R.-ul având posibilitatea (și obligația) de a consulta evidențele de Carte Funciară și evidențele fiscale deținute de Primăria B., culpa în neexecutarea verificărilor necesare atrăgând răspunderea acestuia prin restituirea comisionului perceput cu ocazia încheierii contractului, în cuantum de 1% din prețul actualizat (întrucât, la această dată se produce un prejudiciu în patrimoniul mandantului), respectiv de 534,2 lei, cu titlu de comision perceput cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr._/14.10.1996.
Concret, chematul în garanție se face vinovat de încălcarea prevederilor dreptului comun, care completează legea specială în lipsa unor dispoziții contrare (Legea nr. 112/1995), anume a art.1540 alin.1 C.civ, ceea ce atrage răspunderea mandatarului în condițiile prevăzute de alineatul al 2-lea al aceluiași articol, în temeiul căruia „ pentru culpă, când mandatul este fără plată, răspunderea se aplică cu mai puțină rigurozitate decât în caz contrar”.
În speță, aplicabil este „ cazul contrar”, al mandatului acordat cu titlu oneros, context în care culpa mandatarului se apreciază după tipul abstract al „ omului prudent și diligent”
Or, în cauză, chematul în garanție nu a făcut dovada niciunei verificări a situației chiriașilor în discuție, deși, incumbă acestuia o atare conduită de diligențe.
În acest context, s-au respins, ca neîntemeiate, susținerile chematului în garanție în sensul că nu poate fi obligată la restituirea comisionului întrucât efectele contractului de vânzare-cumpărare nr._/14.10.1996 produc efecte numai în persoana vânzătorului proprietar (a mandantului), în condițiile în care, relevantă cauzei, este modalitatea în care chematul în garanție și-a executat mandatul legal în discuție, orice conduită culpabilă, potrivit dispozițiilor precitate, atrăgând sancționarea acestuia, independent de părțile între care se produc efectele contractului intermediat.
Tot ca fiind neîntemeiate se vor înlătura și susținerile potrivit cărora Legea nr. 10/2001 nu face referire la nici un comision încasat, în condițiile în care și această lege specială se completează cu dreptul comun în materie de mandat, în lipsa oricăror dispoziții contrare.
În final, s-a respins ca neîntemeiată și apărarea potrivit căreia „ dacă societatea noastră ar restitui comisionul încasat, cumpărătorii nu pot restitui prestațiile executate de către societatea noastră”, în condițiile în care această parte nu pierde dreptul de a se îndrepta împotriva cumpărătorilor, pentru recuperarea contravalorii serviciului prestat în favoarea acestora, dacă apreciază necesar.
În final, în ceea ce privește cheltuielile de judecată:
Instanța de fond a constatat că reclamanta a formulat o cerere de recuperare a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză și a și făcut dovada suportării următoarelor costuri judiciare: 500 lei onorariu provizoriu expert (fila 12 VOL II), 3029,06 lei onorariu definitiv expert (fila 80, VOL II), 8556 lei onorariu avocațial (fila 82-89, VOL II).
S–a reținut că potrivit dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă din 1865, „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, o atare posibilitate legală fundamentându-se pe ideea de culpă procesuală a unei părți care a determinat promovarea procesului civil.
Concret, s-a constatat că în sarcina pârâtului Ministerului Finanțelor P. nu se poate reține nicio vină față de promovarea prezentei acțiuni, vina aparținând reclamantei care, de rea-credință fiind la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în discuție, în condițiile speciale și limitativ prevăzute de Legea nr. 112/1995, și-a asumat riscul că titlul său să fie desființat pe cale judecătorească (ceea ce s-a și întâmplat) tocmai datorită faptului că a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor legii speciale amintite.
Or, s-a apreciat că pârâtul M. Finanțelor P. nu poate fi sancționat pentru culpa de drept material a reclamantei, care atrage implicit și culpa de drept procesual, beneficiul acordat de Stat ca manifestare a respectării dreptului de proprietate al reclamantei (prin crearea unui cadrul legislativ de recuperare a prețului actualizat, ca și chiriaș cumpărător de rea-credință, iar nu a prețului de piață, ca urmare a calității de chiriaș cumpărător de bună-credință) neputându-se transforma într-o sancțiune aplicată tot acestuia.
P. urmare, văzând că prezentul proces a fost inițiat exclusiv din culpă reclamantei, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, solicitarea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs chematul în garanție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În motivare s-a arătat că nu se nu se face vinovat de lipsa verificării condițiilor prevăzute de Legea 112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr._/14.10.1996, întrucât la data perfectării acestui act erau în vigoare prevăzute Legea 112/1995 și ale HG 20/1996, luându-se în considerare, în special, cererea depusă de cumpărător cât și declarația pe propria răspundere, prin care chiriașii declară că nu dețin în proprietate locuință personală în localitatea de domiciliu sau că nu au înstrăinat vreo locuință.
Așa fiind, nu avea cum să aibă la cunoștință de existența acestei stări de fapt de mai sus, fata de existența declarației pe propria răspundere dată de chiriași în baza art. 9 alin 6 și art. 11 din Legea 112/1995.
A menționat că a reținut comisionul de 1%, în baza prevederilor art. 9 alin 5 din Legea 112/1996.
A susținut că dispozițiile art. 50 din Legea 10/2001 arată cine e obligat să restituie prețul, și anume MFP. De altfel, nu există vreun text de lege care să prevadă restituirea prețului mandatului de către mandatar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Legea 112/1995, HG 20/1996.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a declarat recurs și reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, susținând că a depus la dosarul cauzei dovada onorariului provizoriu de expert și cel definitiv cât și onorariul de avocat, înscrisuri recunoscute de prima instanță.
Așa fiind, în mod nelegal s-a respins această cerere, în condițiile în care acțiunea a fost admisă.
A precizat că nu se poate reține vreo culpă a sa în promovarea prezentei acțiuni, față de dispozițiile art. 48 din Legea 10/2001, dreptul său la restituirea prețului actualizat nefiind condiționat de bună sau reaua sa credință.
A susținut că aceste cheltuieli ocazionate cu procesul le-a efectuat în exclusivitate, intervenientul S. G. neavând nicio contribuție la plata acestora.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 304 al. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași instanțe, în termen legal, a declarat recurs și pârâtul MFP prin DGRFP, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,înțelegând să reitereze excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât are calitatea de terț față de părțile din contractul de vânzare- cumpărare, încheiat între . și reclamanți, ținând seama de dispozițiile art. 33 din HG 20/1996 R.
Pe fondul cauzei a înțeles să critice valoarea stabilită de expert, prin raportul de expertiză, împotriva căruia a formulat obiecțiuni, apreciind că varianta prevăzută de art. 50 alin 2 din Legea 10/2001 poate fi luată în considerare, în sensul că actualizarea trebuie raportată la indicele general al prețului de consum și nu făcând media aritmetică simplă a celor 3 variante.
A menționat că actualizarea prețului se face în baza indicilor de consum și în funcție de rață inflației comunicată de Institutul național de statistică.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Recurentul ., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul MFP și a lăsat la aprecierea instanței soluția asupra recursului declarat de reclamantă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Criticile formulate de recurenta reclamantă, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, este fondată.
Astfel, pretenția reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 50 alin (2) din Legea 10/2001 ”Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.”
P. urmare, dreptul la despăgubire revine reclamantei în temeiul textului de lege de mai sus, așa încât din moment ce a fost promovată o acțiune în justiție și a fost angajat un contract de asistență juridică și reprezentare, reclamanta a fost obligată să avanseze o sumă de bani în vederea pregătirii apărării.
Pe de altă parte, fundamentul culpei procesuale stă și în poziția procesuală a persoanelor chemate în judecată, astfel încât, din moment ce pârâtul MFP nu a recunoscut până la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei, înseamnă că operează prezumția culpei procesuale, fără a fi nevoie de analiza bunei sau relei credințe a acesteia față de încheierea contractului de vânzare cumpărare, ce nu face obiectul dedus judecății.
Însa, văzând dispozițiile art. 274 alin 3 Cod procedură civilă, față de complexitatea cauzei, valoarea pricinii, instanța apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat, rezultând, în final, un cuantum total al cheltuielilor de judecată, de 7029 lei.
Critica recurentul pârât, MFP, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, nu e fondată, atâta timp cât calitatea de subiect pasiv al acțiunilor vizând restituirea prețului actualizat, operează ope legis, în baza dispozițiile art. 50 alin 3) din Legea 10/2001, potrivit cărora „Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către M. Economiei și Finanțelor*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.”
Este fondat însă motivul de recurs vizând actualizarea prețului funcție de indicele general al prețului de consum, criteriu care îndeplinește cerințele prevăzute de art. 50 alin 2 din Legea 10/2001.
În consecință, reclamanta are dreptul doar la restituirea prețului achitat, indexat cu indicele de inflație, care potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert A. C., este de_ lei, restituirea prețului reactualizat făcându-se de către M.F.P din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, astfel încât nu poate fi luată în calcul suma rezultată din media aritmetică ,acest criteriu nefiind prevăzut în lege.
Așa fiind, reținând valoarea sus menționată, instanța urmează a modifica în parte și cotă parte ce-i revine intervenientului în nume propriu, la suma de_,37 lei.
E fondat și recursul declarat de recurenta chemată în garanție ..
Astfel, potrivit art. 41 din H.G. nr. 20/1996 privind normele metodologice de aplicare a L 112/1995 unitățile specializate, care evaluează și vând apartamentele care fac obiectul L nr. 112/1995, au obligația să încaseze contravaloarea acestora de la cumpărător, să rețină comisionul de 1%, potrivit art. 13 lit. a) din legea sus-menționată, iar suma rămasă să o vireze, în termen de 3 zile lucrătoare, în contul, deschis la trezoreria statului din localitatea unde își are sediul vânzătorul, sau în contul, deschis la unitățile Băncii Comerciale Române - S.A., după caz. Pe versoul ordinului de plată, vânzătorul va menționa: suma încasata din vânzarea apartamentelor, suma reținută, reprezentând comisionul de 1%, precum și suma rămasă și virată în contul Fondului extrabugetar conform Legea nr. 112/1995; comisionul de 1% se calculează asupra întregului preț al apartamentului și se reține integral din primă plată care se face la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Față de aceste dispoziții legale instanța reține că pârâta S.C. R. a încasat comisionul conform legii o singură dată la perfectarea contractului de vânzare cumpărare iar pentru această sumă a prestat o . servicii precum întocmirea contractului, încasarea lunară a ratelor și virarea acestora către bugetul de stat, etc., iar în L 10/2001 nu se prevede și restituirea comisionului încasat potrivit art. 13 lit. a) din Legea 112/1995.
Ca atare cererea de chemare în garanție se va respinge.
Față de aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va admite recursurile, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta reclamantă S. M., de recurenta chemată în garanție . și de recurentul pârât M. FINANȚELOR P., prin DGRFP B. împotriva sentinței civile nr._/2014 a Judecătoriei B., pe care o modifică în parte, și-n consecință,
Obligă pe pârâtul M. FINANȚELOR P. să restituie reclamantei suma de_,62 lei, reprezentând prețul actualizat achitat de aceasta în baza contractului de vânzare - cumpărare nr._/14.10.1996 încheiat cu chematul în garanție ..
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. G. T., prin reprezentant legal M. F.-L., în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR P. și cu reclamanta S. M., prin reprezentant convențional avocat S. F., S. ȘI ASOCIAȚII.
Obligă pe pârâtul M. FINANȚELOR P. să restituie intervenientului în interes propriu S. G. T., prin reprezentant legal M. F.-L. suma de_,37 lei, reprezentând cota sa legală după tatăl defunct S. G. din prețul actualizat achitat de aceasta în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/14.10.1996 încheiat cu chematul în garanție ..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. FINANȚELOR P. în contradictoriu cu chematul în garanție . B..
Obligă pârâtul M. FINANȚELOR P. să plătească reclamantei suma de 7029 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.03.2015.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
S. N. A. G. R. C.,
Aflată în concediu de odihnă, aflat în concediu de odihnă,
Semnează Președintele instanței, semnează Președintele instanței,
A. N. M. A. N. M.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. AG /20.07.2015
Tehnored. CND/21.07.2015
Ex. 2
Jud fond – T. A. E.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
