Contestaţie la executare. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 214/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 214/. publică din 02.03.2015
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTOR –M. B.
Grefier – C. Ș.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă S. R. prin M. FINANȚELOR P., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul L. V., împotriva sentinței civile nr. 9669/19.08.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiectcontestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015 acestea fiind consemnate în încheierea de ședința de la data respectiva, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera conform dispozițiilor 396 Cod Procedură Civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.03.2015, când a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr.9669/19.08.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a respins contestația la executare formulată și precizată prin cerere adițională de contestatorul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. și în teritoriu de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B., cu sediul în mun. B., .. 7 în contradictoriu cu intimatul L. V., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat I. B., situat în B., .. 12, ., . petite anularea somației emisă la data de 14.02.2014 de B.E.J. „ T. C. T. „ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 cu privire la cheltuielile de executare și executarea silită înseși, ca neîntemeiată.
S-a respins solicitarea contestatorului de anulare a încheierii emisă la data de 14.02.2014 ( stabilire cheltuieli de executare) de B.E.J. „T. C. T. „ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contestația la executare formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2014, sub nr._, contestatorul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. și în teritoriu de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. B. în contradictoriu cu intimatul L. V. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare potrivit dispozițiilor art. 718 alin.1 și 7 din NCPC, art. 6 alin. 4 din OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 ; anularea executării silite pornită în temeiul art. 711 din NCPC cu privire la suma de 8.858, 20 lei, reprezentând cheltuieli de executare (onorarii, taxe).
P. cererea adițională formulată contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare și anularea executării silite pornită în temeiul art. 711 din NCPC cu privire la suma de 8.858, 20 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În motivarea cererii adiționale contestatorul a solicitat și anularea actului de executare privind procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de executare în suma de 8.858, 20 lei stabilite în dosarul de executare nr. 66/ 2014 al B. “ T. C. T. “.
Ulterior, prin nota de ședință, contestatorul a învederat că a efectuat creditorului plata sumei de 158.000 lei potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1786/PI/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T..
La solicitarea instanței, prin nota de ședință depusă pentru termenul de judecată din data de 12.08.2014, contestatorul a arătat că în realitate a contestat în totalitate executarea silită începută la cererea creditorului L. V., prezenta contestație la executare fiind formulată împotriva executării silite înseși ce face obiectul dosarului de executare nr. 66/ 2014 al B. “ T. C. T. “.
A învederat contestatorul că nu a contestat un anume act de executare, ci executarea silită în totalitate ei, caz în care au fost respectate prevederile art. 714 din NCPC.
A subliniat contestatorul ca din conținutul contestației la executare rezultă ca a contestat întreaga executare silită, respectiv actele de executare precizate care conțin sumele stabilite în mod nelegal de către executor .
Având în vedere inconsecvența contestatorului cu privire la petitele contestației la executare deduse judecății, pentru a clarifica obiectul prezentei contestații la executare, la termenul de judecata din data de 12.08.2014, instanța a stabilit împreună cu reprezentantul contestatorului petitele contestației deduse judecății. S-a arătat ca se contestă somația emisă la data de 14.02.2014 de B. “ T. C. T. “ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 cu privire la cheltuielile de executare ; încheierea emisă la data de 14.02.2014 de B. “ T. C. T. “ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare; executarea silita înseși și că se solicita suspendarea executării silite pana la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 1786/PI pronunțată la data de 17.06.2013 de Tribunalul T. în dosarul civil nr._ * paratul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. și în teritoriu de D.G.F.P. B. a fost obligat să plătească reclamantului L. V. suma de 158.000 lei cu titlu de daune morale.
Creditorul L. V. a formulat la data de 23.01.2014 cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1786/PI/ 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T., irevocabilă prin decizia civila nr. 1317/ 15.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Cererea a fost adresata B. “ T. C. T. “ și a constituit obiectul dosarului de executare nr. 66/2014.
P. încheierea pronunțată la data de 04.02.2014 în dosarul civil nr._ (dosar execuțional nr. 66/2014 ) Judecătoria B. a încuviințat executarea silită constând în sentința civilă nr. 1786/PI/ 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T., irevocabilă prin decizia civila nr. 1317/ 15.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, privind pe creditorul L. V. împotriva debitorului S. R. prin M. Finanțelor P. prin DGFP B. pentru creanța în suma de 158.000 lei și cheltuieli de executare.
B. “ T. C. T. “ a emis la data de 14.02.2014 în dosarul de executare nr. 66/ 2014 încheierea de stabilire a cheltuielilor de judecată . S-au stabilit cheltuieli de executare în suma de 8.531, 20 lei .
La aceeași dată, respectiv 14.02.2014, executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare nr. 66/2014, în baza art.731 alin. 1 coroborat cu art. 667 din NCPC, somație mobiliară prin care s-a pus în vedere debitorului ca, în termen de o zi de la primirea sau lăsarea acesteia la sediul debitorului, să achite creditorului L. V. suma de 166.858, 20 lei, compusă din 158.000 lei reprezentând debit si 8.858, 20 lei cheltuieli de executare silită.
Împotriva somației emisă la data de 14.02.2014 cu privire la cheltuielile de executare, a încheierii emisă la data de 14.02.2014 de B. “ T. C. T. “ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare și a executării silite înseși debitorul - contestator a formulat prezenta contestație la executare.
Întrucât instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii emisă la data de 14.02.2014 de B. “ T. C. T. “ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, a respins acest petit ca tardiv formulat.
Referitor la cheltuielile de executare stabilite în somația emisă la data de 14.02.2014 și la anularea executării silite înseși, instanța a retinut următoarele:
După primirea somației comunicată de executorul judecătoresc, la data de 25.02.2014, reprezentanta în teritoriu a Ministerului Finanțelor P., respectiv D.G.R.F.P. B. a înaintat Ministerului Finanțelor P. documentația necesară avizării sumei ce se cuvine creditorului L. V..
La data de 10.03.2014 M. Finanțelor P. a avizat punerea în executare a sentinței civile nr. 1786/l cu titlu de daune morale către creditorul L. V..
P. ordin de plată emis la data de 24.04.2014, M. Finanțelor P. a consemnat suma de 158.000 lei la dispoziția B. „T. C. T.„ pentru creditorul L. V. reprezentând daune morale.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 instanța a reținut că potrivit art. 2 din O.G. nr. 22 / 2002 „ dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului “iar în art. 3 din același act normativ se prevede că “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie “.
Din prevederile legale precitate, termenul de grație de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002 în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor efectuate de instituția publică pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor .
În speță, contestatorul nu a invocat lipsa de lichidități ca element esențial al termenului de grație prevăzut de OG nr. 22/2002. Nu a probat intenția sa de executare benevolă a obligației de plată, nu a efectuat demersuri pentru obținerea fondurilor necesare în situația în care nu ar fi dispus de fonduri.
Cu toate că anterior promovării cererii de executare silită creditorul L. V. nu a solicitat debitorului plata sumei de 158.000 lei, de la data pronunțării sentinței civile nr. 1786/PI a Tribunalului T., respectiv 17.06.2013 (sentință pronunțată pe vechiul Cod pr. civilă care constituie titlu executoriu potrivit art. 377 alin. 1 pct.1) și până la data formulării cererii de executare silită - 23.01.2014 au trecut mai bine de 6 luni.
Instanța a apreciat că dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 care instituie un termen de 6 luni în favoarea debitorului instituție publică pentru a-și îndeplini obligația de plată constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrară prevederilor art. 6 alin. 1 din C.E.D.O .
În jurisprudența sa, C.E.D.O. a statuat ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6, iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului ( Bordov / Rusia ; Immobiliare Saffi/ Italia) .
În raport de reglementările C.E.D.O instanța a reținut că termenul de 6 luni prevăzut de norma internă – O.G. nr. 22/ 2002 este contrar reglementărilor internaționale.
D. urmare, constatând existența unui conflict între dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007 și prevederile art. 6 din C.E.D.O., în baza art. 11 și 20 din Constituție potrivit cărora „ dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte„ iar in alin.2 că „dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile „ instanța a dat eficiență prevederilor C.E.D.O.
În consecință, instanța a reținut că nu există motiv pentru anularea somației emisă la data de 14.02.2014 cu privire la cheltuielile de executare și a executării silite înseși, întrucât executarea silită a fost demarată cu respectarea dispozițiilor legale, iar executorul judecătoresc a emis somația în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie.
În opinia instanței, în situația în care nu s-a anulat încheierea emisă la data de 14.02.2014 de B. “ T. C. T. “ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare (contestatoarea nu a respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 714 alin. 2 din NCPC pentru formularea contestației la executare cu privire la atacarea actului respectiv) eventuala anulare a executării silite și a somației sub aspectul cheltuielilor de executare ar fi lipsite de efecte juridice.
În temeiul tuturor considerentelor de fapt și de drept reținute instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de formulată și precizată prin cerere adițională de contestatorul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. și în teritoriu de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. în contradictoriu cu intimatul L. V. având ca petite anularea somației emisă la data de 14.02.2014 de B.E.J. „ T. C. T. „ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 cu privire la cheltuielile de executare și executarea silită înseși .
A respins solicitarea contestatorului de anulare a încheierii emisă la data de 14.02.2014 (stabilire cheltuieli de executare) de B.E.J. „ T. C. T. „ în dosarul de executare nr. 66/ 2014 ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Direcția Regională Regională a Finanțelor P. B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii și admiterea contestației la executare.
În motivare a arătat că în mod greșit s-a respins contestația la executare, în condițiile în care în toate precizările a arătat că executarea silită nu mai are obiect întrucât obligațiile au fost executate în termenul legal de 6 luni, astfel că nici cheltuielile de executare nu mai sunt datorate.
Cheltuielile de executare nu ar fi fost generate dacă partea creditoare înțelegea să se adreseze direct debitorului pentru executarea de bunăvoie, și nu executorului judecătoresc.
În drept au fost invocate prevederile art.466 și urm. C.pr.civ., OG 22/2002.
Intimatul creditor L. V. nu a depus la dosar întâmpinare față de cererea de apel.
În faza apelului nu s-au administrat probe.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul nu este fondat.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond incidența deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în plus față de cele menționate având relevanță și hotărârea pronunțată în cauza Ș. c. Romania. Curtea a statuat ca este excesiv si, prin urmare, contrar dreptului la un proces echitabil, sa se pretindă unui creditor al statului sa recurgă la o procedura de executare silita pentru a-si realiza dreptul de creanță stabilit ..
În consecință, creditorul avea obligația de a proceda la executare benevolă fără a aștepta o cerere din partea creditorului adresată de acesta personal sau pe calea executării silite.
În mod corect a reținut instanța de fond că intervalul de timp scurs de la data pronunțării sentinței executorii, respectiv 17.06.2013 și până la momentul formulării de către creditorul L. V. a cererii de executare silită, respectiv 23.01.2014, au trecut mai mult de 6 luni, interval în care debitoarea nu a efectuat niciun demers în vederea executării benevole a creanței.
De asemenea, creditoarea nici nu a invocat lipsa de fonduri ce a împiedicat-o să achite suma datorată sau nu a făcut dovada demersurilor efectuate de instituția publică pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. Or, raportat la conținutul art.2 din OG 22/2002 termenul de 6 luni începe să curgă doar în situația în care executarea nu începe sau continuă din lipsă de fonduri, astfel că în speță textul nu devine aplicabil.
În consecință, creditorul a procedat în mod legal la varianta executării silite și în consecință debitoarea trebuie să suporte și cheltuielile de executare.
Față de considerentele expuse, în temeiul textelor legale invocate, și a dispozițiilor art.480 al.1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge apelul declarat și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul contestator S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile nr.9669/19.08.2014 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. M. M. B.
GREFIER
C. Ș.
Red. B.M./11.06.2015
Tehnored. C.S./11.06.2015
Judecător de Fond- A. M.
4 ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
