Uzucapiune. Decizia nr. 1035/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1035/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1035/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1035/R/2014
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta petentă ., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 3920 din 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.3920/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta .> Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la aplicarea legii civile în timp au fost reținute dispozițiile art.6 alin.4 cod civil 2011, iar în drept dispozițiile art.28 și 130 din Decretul Lege 115/1938. Astfel, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate. Posesia reprezintă o stare de fapt fiind definită de art.1846-1847 Cod civil 1864, astfel ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, sub nume de proprietar.
În speță, petenta a precizat că a intrat în posesia imobilului prin încheierea unui contract de locație de gestiune. Astfel, având calitate de locatar, modalitatea de stăpânire sub nume de proprietar s-a considerat că este exclusă. Cele două stări, una de fapt - posesia și a doua de drept - detenția sunt incompatibile în vederea uzucapării. Detentorul, locatarul, chiriașul cunosc faptul că folosesc în mod precar, pe când posesorul folosește în deplină bună credință că stăpânește pentru sine ca proprietar. Contractul de locație de gestiune echivalează cu detenția, și nu cu posesia.
Petenta a precizat că folosește terenul nu pe baza unui fapt juridic ci a unui contract. Contractul este depus în copie la fila 29, fiind denumit contract de locație nr.80/1993, fiind încheiat de V. . C.-locatar și . ca obiect acordarea dreptului de exploatare a unității de turism Vila Milcov aflată în administrarea .> Apoi, petenta a arătat prin acțiunea civilă formulată că a preluat terenul de la OJT PREDEAL (autoritate in turism în vremea regimului comunist), terenul nu a aparținut domeniului public al Statului fiind stăpânit inițial de P. S., apoi de P. T. (adică de reprezentantul legal al societății petente), care a încheiat contract numit locație de gestiune cu OJT PREDEAL si din 1993 a fost preluat de către societatea reprezentată legal de Păsere T.. P. urmare, s-a apreciat că posesia descrisă de art.1847 Cod civil 1864 nu s-a exercitat.
Din extrasul CF eliberat în 06.02.2013 pentru CF_ B. s-a reținut că asupra top nr._/28,_/29/1/b,_/1/a/2/33 totul /19/2 de 368 mp, livadă, este proprietar tabular N. G. cu contract de cumpărare din 1929 în cotă de 1/1. (fila 6) în timp ce din copia parțială a cărții funciare vechi nr._, depusă de parte la dosar, rezultă la foaia de sarcini, menționat că imobilul a fost convertit în baza cererii_/28 5 2009. (fila 18).
Ceea ce a reținut atenția a fost faptul că pentru același top nr._/28,_/29/1/b,_/1/a/2/33 totul /19/2, s-a depus la dosar în copie extras CF din 13.03.2009 cu număr diferit de carte funciară și anume CF 1532 PREDEAL cu imobil descris ca fiind teren + vilă P+E, teren de 367,92 mp, iar la foaia de proprietate este înscris . cu drept de atribuire conf.Legii18/1991 asupra cotei de 83 % din 367,92 mp teren conf. act inițial_/05 conex cu_/05, drept de cumpărare asupra construcției conform act inițial_/2006 CF și drept construire act_/06 CF. La foaia de sarcini este înscrisă ipoteca constituită în favoarea CEC SA.
În baza probei cu acte, administrată în cauză, s-a concluzionat că nu sunt întrunite cerințele Decretului Lege 115/1938, prin urmare instanța a respins cererea.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit starea de fapt, făcând confuzii între imobilul teren cu privire la care s-a promovat cererea de chemare în judecată și cel aflat în proprietatea societății și pe care se află construcția dobândită de la ..
Se mai arată că terenul în litigiu nu a făcut obiectul contractului de locațiune încheiat cu .. întrucât această din urmă societate nu avea niciun drept asupra lui, fiind dezmembrat din terenul de 735, 84 mp cumpărat la data de29.01.1929 de către N. G..
Se fac în continuare referiri amănunțite cu privire la istoricul de carte funciară al terenului ce se cere a fi uzucapat și se concluzionează că posesia exercitată asupra terenului înscris în CF_ B. (CF vechi_ B.), sub nr.top_/28,_/29/1/b,_/1/a/2/33 totul/19/2 în suprafață de 367, 92 mp îmbracă forma unei posesii publice, continue, neîntrerupte, netulburate și sub nume de proprietar.
Se mai susține că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea și interpretarea eronată a dispozițiilor Decretului lege nr.115/1938.
Astfel, se arată că întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară are forță probantă deplină și efect constitutiv de drepturi, conform art.17 din Decretul lege nr.115/1938 și că potrivit art.32 din același act normativ înscrierea unui drept real în folosul unei persoane prezumă existența dreptului în folosul acelei persoane.
În acest context, arată că a dovedit că a exercitat împotriva proprietarului tabular N. G. o posesie utilă mai mult de 20 de ani de la moartea sa, așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză.
Totodată, recurenta – petentă arată că anterior anului 1993 terenul respectiv a fost posedat de mama administratorului societății, P. Ș., iar ulterior de către administratorul recurentei, P. T..
Cu privire la condiția decesului proprietarului tabular se invocă minuta CSM nr.6/_/1154/2008 în care s-a arătat că în sentința de unificare a practicii judiciare s-a menționat că în ipoteza în care proprietarul tabular chemat în judecată figurează înscris în cartea funciară de la începutul secolului XX, se prezumă că acesta este decedat la data introducerii acțiunii, fiind lipsit de capacitate procesuală de folosință.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și art.9 Cod procedură civilă și Decretul nr.115/1938.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele de recurs invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut uirmătoarele:
P. acțiunea civilă cu care a fost investită prima instanță, astfel cum a fost precizată în data de 10.10.2013 ( fila 21 dos. fond), recurenta petentă . a solicitat ca în temeiul art.28 alin.1 coroborat cu art.130 din Decretul lege nr.115/1938, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în Predeal, ., jud. B., înscris în CF nr._ B. ( nr. CF vechi_ B. ) sub nr. top_/28,_/29/1/b,_/1/a/2/33 totul/19/2, în suprafață de 367,92 mp.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, petenta a arătat că a intrat în posesia terenului de mai sus „ în anul 1993, odată cu preluarea(…) obiectivului intitulat „Vila Milcov” de la OJT Predeal ca urmare a contractului de locație de gestiune”. (fila 4 dosar de fond)
P. contractul de locație nr.80/21.06.1993 încheiat între recurenta – reclamantă .. i s-a acordat acesteia pe o perioadă de 10 ani dreptul de exploatare a unității de turism „Vila Milcov”( filele 29-33 dosar de fond).
Cu acea ocazie recurenta – petentă susține că a început să posede nu numai terenul aferent Vilei Milcov, ci și suprafața învecinată, de 367,92 mp, al cărei proprietar tabular este N. G..
Posesia este o stare de fapt de fapt care constă în stăpânirea unui bun de către o persoană ce se pretinde a fi titularul unui drept real asupra acelui bun.
Potrivit prevederilor art.1847 Cod civil în forma aplicabilă în speță, pentru a uzucapa se cere o posesie utilă, adică o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
În speță, recurenta – reclamantă a început posesia asupra terenului în litigiu în momentul în care a început să folosească imobilul ce a făcut obiectul contractului de locație de gestiune. În aceste condiții apreciem că în mod corect instanța de fond a reținut că modalitatea de stăpânire sub nume de proprietar este exclusă. Din moment ce Vila Milcov a fost folosită ca detentor precar de către societatea recurentă, nu se putea ca terenul aferent acesteia să terenul învecinat să fie stăpânite sub nume de proprietar.
De menționat este și faptul că asupra a 83 % din terenul din vecinătatea celui ce se solicită a se uzucapa, teren înscris în CF_ B. nr. top_/28,_/29/1/b,_/1/a/2/33 totul/19/1/2, recurenta – reclamantă a dobândit un drept de proprietate prin atribuire conform Legii nr.18/1991, abia în anul 2005, după cumpărarea Vilei Milcov(fila 21).
Revenind la terenul ce face obiectul prezentei pricini arătăm că posesia invocată de recurentă are un caracter echivoc, nefiind aptă de a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În acest sens constatăm că însăși recurenta –reclamantă a precizat în cuprinsul cererii de recurs că terenul a fost posedat mai întâi de mama administratorului societății, P. Ș., iar apoi de către administrator - P. Ș..( f.5 ) . P. urmare, nu se poate stabili cu certitudine dacă administratorul recurentei – reclamante a stăpânit terenul pentru sine sau pentru societatea comercială.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art.35 alin.1 și 2 din Decretul nr.31/1954, în vigoare la data la care se pretinde că a început posesia, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale și numai actele juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși. În această cauză nu s-a făcut dovada că organele de conducere ale societății recurente au fost însărcinate și exercite o posesie sub nume de proprietar asupra terenului respectiv.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul dedus judecății și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 3920 din 28.03.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 .12. 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. L. S. P. M.
GREFIER,
V. D.
Redactat/P.M./9.03.2015
Tehnoredactat V.D./10.03.2015/2 ex
Jud. fond M. A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1034/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6757/2015. Tribunalul... → |
|---|
