Evacuare. Sentința nr. 16/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 402/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 402/. publică din 24.04.2015
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTOR –M. B.
Grefier – C. Ș.
Pe rol este soluționarea apelurilor declarate de apelanții pârâți V. V. I. J. și V. V. A. E. în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. V. I. S. împotriva sentinței civile nr._/16.09.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect evacuare.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.04.2015 încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/16.09.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a admis cererea formulată de reclamantul V. V. I. S., CU DOMICILIUL A. LA C. AV A. N. în BRASOV, .. 68, ., . cu pârâții V. V. I. J. și V. V. A. E. BRASOV,dom. în BRASOV, FAGURULUI, nr. 2A.
S-a dispus evacuarea pârâților V. V. I. J. și V. V. A. E. din imobilul situat in în mun. Brasov, . înscris în CF_ sub nr top_/2/47/e/3 compus din locuință compus din cameră, bucătărie și baie.
Au fost obligați să achite reclamanților suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrata la aceasta instanță reclamantul, V. I. S. a formulat cerere de evacuare a pârâților, V. V. I. J. și V. V. A. E. din imobilul situat in în mun. Brasov, . înscris în CF_ sub nr top_/2/47/e/3 compus din locuință compus din cameră, bucătărie și baie proprietatea reclamantului și folosit fără drept de pârâți, cu cheltuieli de judecată.
Analizând inscrisurile de la dosar, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Reclamantul are calitatea de proprietar asupra imobilului situat in în mun. Brasov, . înscris în CF_ sub nr top_/2/47/e/3 compus din locuință compus din cameră, bucătărie și baie calitate dobândită prin construire.
Astfel, reclamantul se legitimează procesual în cauza de față prin intermediul extrasului CF din anul 2014- fila 7.
Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusiv al reclamantului nu a fost rectificată, iar faptul că la acest moment există un partaj pe rolul instanțelor de judecată având ca obiect „ partaj de bunuri comune” nu constituie un titlu în patrimoniul pârâților.
Existența unei prezumții privind faptul că acest imobil este bun comun al soților nu poate fi analizată în acțiunea prezentă de evacuare ci poate face doar obiectul analizei partajului de bunuri comune al soților.
In drept, instanta a retinut ca dispozitiile art. 555 din C.civ. prevad urmatoarele: „proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, perpetuu și absolut, în limitele stabilite de lege”. Ca atare, în conținutul dreptului de proprietate intră cele trei atribute – usus, fructus și abusus, respectiv dreptul de a poseda, a folosi și a dispune.
Prin promovarea acțiunii de față, reclamantul urmărește evacuarea din acest imobil a pârâților, pe considerentul inexistenței vreunui titlu locativ valabil și opozabil reclamantului și a faptului că părților nu pot conviețui în acest spațiu.
Prin urmare instanța nu a putut analiza în prezenta cerere decât apărările pârâților privind lipsa titlului de proprietate al reclamantului.
În contextul îndeplinirii condițiilor procedurale cerute pentru soluționarea cererii de evacuare prin parcurgerea procedurii instituită de Titlul XI din Codul de Procedură Civilă, fiind vorba despre folosința unui imobil de către ocupant în detrimentul proprietarului imobilului și fără acordul acestuia, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată.
Astfel, acțiunea în evacuare este concepută ca un mecanism procesual prin intermediul căruia deținătorul legitim al unui imobil urmărește înlăturarea tulburării folosinței bunului său de către terțe persoane care ocupă imobilul fără a fi în măsură să opună un titlu locativ valabil, de natură să legitimeze prezența acestora în acel imobil.
In speță, reclamantul a dovedit premisa esențială în cazul unei acțiuni în evacuare, și anume prezența efectivă a pârâților în spațiul locativ proprietatea sa, prezență care îl incomodează pe reclamant.
Pârâții invocă faptul că au acordul soției proprietarului tabular de a locui în acest spațiu, dar este necontestat faptul că relațiile dintre cei doi foști soți sunt iremediabil vătămate, fosta soție nu acționează în interesul reclamantului, iar potrivit dispozițiilor în materie de divorț doar fost soție își poate exercita dreptul de a locui în domiciliul conjugal al părților nu și copilul major al părților, împreună cu familia sa. Instanța a apreciat că fosta soție a reclamantului nu poate să îi impună acestuia să locuiască în spațiul locativ ce este alcătuit potrivit înscrierii din CF din 2 camere, o singură baie și o singură bucătărie, cu alte persoane ce nu au drept locativ propriu atribuit chiar de reclamant.
Martorul audiat în cauză, D. SEPTIMIU C., declară că între părți există o stare conflictuală ce a apărut de foarte mult timp între părți. Deși la interogatoriu, întrebarea 5 pârâtul nu recunoaște că l-a lovit pe reclamant și susține că acesta a fost lovit de reclamant, instanța nu poate reține decât faptul că s-a ajuns întru-un stadiu foarte avansat al conflictului, chiar la violență, conflict ce poate degenera oricând. Mai mult pârâtul recunoaște că există o stare conflictuală cu tatăl său, dar și faptul că l-a împiedicat pe unchiul său să îl viziteze pe reclamant.
În consecință, din probele administrate a rezultat că există o reală stare conflictuală între părți. Instanța nu a putut înțelege motivul pentru care pârâții susțin că viața fostei soții a reclamantului a fost pusă în pericol în preajma reclamantului și a părăsit locuința, iar apoi recunoscând starea conflictuală cu reclamantul și faptul că s-a ajuns la violență fizică insistă să locuiască în aceeași locuință cu reclamantul.
Prezența pârâților în apartamentul proprietatea reclamantului este de natură să îi stânjenească folosința imobilului, ca atribut al dreptului său de proprietate, imobilul având o singură bucătărie și o singură baie.
Pârâții nu au fost în măsură să producă un titlu opozabil reclamantului, de natură să le confere drepturi locative proprii și care să le legitimeze astfel folosința spațiului în litigiu, iar invocarea efectuării de investiții este inadmisibilă pe calea specială a evacuării în cond. Art. 1039 si urm. C pr cv.
Pârâții au fost notificați pentru a părăsi imobilul, cu respectarea art. 1038 din C.proc.civ., cu mai mult de 5 zile înainte de introducerea cererii de chemare în judecată - fila 8 .
În ceea ce privește faptul că locuința pe care o dețin situată în B., . nu poate fi locuită fiind debranșată de la utilități este contrazis de însăși locuirea în acest spațiu a mamei pârâtului, ceea ce înseamnă că poate fi locuită, chiar dacă condițiile sunt precare.
In ceea ce privește faptul că pârâții au făcut investiții în grajdul din curtea imobilului și că aceștia trăiesc din exploatarea acestei ferme, instanța a constatat că reclamantul a solicitat evacuarea pârâților doar din locuința situată în mun. Brasov, . înscris în CF_ sub nr top_/2/47/e/3 compus din locuință compus din o cameră, bucătărie și baie deținut de pârâți și nu a făcut referire niciodată la anexe. Prin urmare, prin părăsirea locuinței pârâții nu vor fi obligați să elibereze și anexele, mai ales că aceștia susțin că se întrețin din exploatarea fermei în care au investit economiile lor.
Instanța a constatat că reclamantul, fiind proprietar al imobilului în discuție, și-a manifestat dezacordul ca pârâții V. V. I. J. și V. V. A. E., care nu au un titlu, legal sau convențional, asupra respectivului imobil, să mai folosească acest imobil. Ca atare, pârâții vor fi obligați, în temeiul art. 1040 cod procedură civilă, să evacueze imobilul in litigiu locuință, compus din o cameră, bucătărie și baie, pentru a permite reclamantului proprietar să-și exercite deplin prerogativele dreptului de proprietate.
Restul apărărilor pârâților legate de obligația legală de întreținere a bunicului față de nepoții săi minori nu au mai fost analizate de instanță, această analiză apărând ca de prisos, în condițiile în care acestea constituie simple alegații, întrebări retorice și aprecieri subiective nesusținute de mijloace materiale de probă ce pot fi supuse analizei doar instanței specializate în soluționarea cererilor de familie sau privind minorii.
În temeiul art. 453 cod procedură civilă, fiind in culpa procesuala, instanța i-a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată onorariu avocat ales astfel cum s-a solicitat de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții V. V. I. junior și V. V. A. E., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii și respingerea cererii de evacuare.
În motivare au arătat că starea conflictuală există între reclamant și fosta soție, nu între părți, relațiile dintre acestea fiind unele normale, cu momente de foarte bună înțelegere, dar și momente tensionate. În realitate, fratele reclamantului este cel care a intervenit și urmărește dezbinarea familiei și acapararea averii.
S-a mai invocat faptul că reclamantul nu este unic proprietar al imobilului, acesta fiind bun comun al său și fostei soții. Imobilul este înscris în cartea funciară prin actul de cf din 11.04.2000, certificatul de urbanism pentru construcție fiind emis tot în anul 2000, iar ordinul de atribuire a terenului în anul 1995, în timpul căsătoriei părților.
Apelanții locuiesc în imobil în baza procurii de administrare date de celălalt coproprietar, respectiv fosta soție a reclamantului. În consecință, nu se poate susține că locuiesc fără drept în imobil, de vreme ce prezintă un titlu locativ emanând de la celălalt proprietar.
De asemenea, până la soluționarea cererii de partaj, ambii soți au dreptul de a folosi imobilul, iar acesta este comod partajabil în natură, fiecare având cameră cu intrare proprie, doar dependințele fiind comune.
S-a mai invocat și faptul că evacuarea i-ar lipsi de o locuință, astfel că obligația de întreținere a copiilor ar reveni reclamantului.
În drept au fost invocate prevederile art.466, 470, 1041 al.5 C.pr.civ.
Intimatul reclamant V. V. I. senior a formulat întâmpinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea acestuia.
S-a arătat că reclamantul este unic proprietar al imobilului, acesta fiind înscris în cf drept unic proprietar. Afirmația că bunul este comun nu a fost dovedită și oricum nu poate fi analizată în cadrul unui litigiu de evacuare. În consecință, procura emisă de o persoană ce nu este proprietar, nu poate constitui în favoarea apelanților un titlu valabil.
Pârâții sunt cei care săvârșesc un abuz prin faptul că refuză să plece din imobilul proprietatea reclamantului, contrazicându-se totodată prin cererea de apel în sensul că nu există între părți o stare conflictuală, dar sunt prezente totuși mici neînțelegeri.
În drept au fost invocate prevederile art.205 C.pr.civ.
În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul reține că apelul este fondat.
Astfel, procedura de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept prevăzută de art.1034 și următoarele C.pr.civ. reglementează o procedură rapidă în favoarea proprietarului unui imobil prin care locatarul căruia i s-a stins dreptul de a folosi imobilul sau ocupantul care a avut sau nu la început acceptul proprietarului, dar în prezent nu îl mai are, sunt evacuați, iar proprietarul redobândește posesia.
Conform art.1043 al.2 C.pr.civ., pârâtul chemat în judecată poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt sau de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.
În speță nu au fost prezente între părți raporturi de locațiune, fiind invocată teza ocupării fără drept a unui imobil proprietatea exclusivă a reclamantului.
Referitor la imobilul înscris în CF_ B., nr.top._/2/47/e/3, situat în B., ., compus din casă de locuit în regim parter formată din 2 camere, bucătărie, antreu, pivniță, baie, aceasta este întabulată exclusiv în favoarea reclamantului, prin act cf nr._/11.04.2000.
Înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului a avut la bază ordinul prefectului nr.344/1995 cu privire la terenul atribuit în baza Legii 18/1991, precum și certificatul de urbanism nr.121/2000 al Primăriei Municipiului B. cu privire la construcție.
Certificatul de urbanism avut în vedere la întabulare este cel de dare în folosință definitivă și se emite la data finalizării unei construcții.
În speță, reclamantul a fost căsătorit cu V. V. V., mama pârâtului, din anul 1973, căsătoria fiind desfăcută prin divorț în anul 2013.
Întrucât atât atribuirea terenului, emiterea certificatului de urbanism de dare în folosință definitivă, cât și întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului teren și construcție, au avut loc în timpul căsătoriei celor doi soți, operează în speță prezumția de comunitate a foștilor soți asupra bunului comun, astfel cum este reglementată de art.30 al.1 C.fam.. În speță, față de cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată și particularitățile acestei proceduri, nu se pot analiza aspecte legate de momentul începerii construcției, scop pentru care a fost atribuit terenul prin ordin al prefectului, de când este ocupat acesta și în ce mod s-a intrat în folosința sa, cota de contribuție a fiecărui soț la edificarea construcției. Toate aceste aspecte urmează a fi analizate în cadrul procesului de partaj al bunurilor comune, ce se desfășoară în prezent în primă instanță în fața Judecătoriei B..
Față de elementele indicate și prezumția comunității de bunuri ce operează în cauză, se impune a se analiza dacă apelanții pârâți nu au un drept de a folosi imobilul provenind de la celălalt proprietar.
S-a depus la dosarul primei instanțe procura specială autentificată sub nr.634/14.07.2014 prin care V. V. V. împuternicește pe V. V. I. junior și V. V. A. inclusiv să își stabilească domiciliul și să locuiască efectiv la imobilul în cauză situat în B., ..
Chiar dacă această procură a fost emisă după introducerea prezentei acțiuni, acesta aspect nu prezintă importanță, cât timp procura confirmă un drept acordat anterior între mamă și fiu și pentru are nu se poate pretinde încheierea unui act scris.
Față de considerentele expuse, Tribunalul reține că apelanții au un drept de a folosi imobilul acordat de celălalt coproprietar și care este prezumat coproprietar până la statuarea definitivă asupra acestei calități prin procesul de partaj bunuri comune.
Aspectele legate de imposibila conviețuire se impune a fi analizate într-o procedură de evacuare de drept comun, procedura de evacuare reglementată de art.1034 și următoarele C.pr.civ. având drept scop evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept (al.1), acesta fiind singurul motiv ce poate fi invocat, respectiv lipsa oricărui titlu care să justifice folosința în favoarea celui chemat în judecată.
Față de considerentele expuse, în temeiul textelor legale invocate și a prevederilor art.480 al.2 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul declarat și va schimba în tot hotărârea atacată în sensul că va respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții pârâți V. V. I. junior și V. V. A. E. împotriva sentinței civile nr._/16.09.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge cererea de evacuare formulată de reclamantul V. V. I. senior împotriva pârâților V. V. I. junior și V. V. A. E..
Obligă reclamantul V. V. I. senior la plata către pârâții V. V. I. junior și V. V. A. E. a sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond.
Ia act că apelanții pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. M. M. B.
GREFIER
C. Ș.
Red. B.M./06.05.2015
Tehnored. C.S./11.05.2015
Judecător de Fond- C. M.
5 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 40/2015. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 400/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
