Legea 10/2001. Sentința nr. 16/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 06-07-2012 în dosarul nr. 210/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 210/.>
Ședința publică din 06.07.2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTOR – L. S.
Grefier – M. D.
Pe rol fiind pronunțarea asurpa apelului formulat de pârâții C. H. K. F., G. M. G. și G. I. R., împotriva sentinței civile nr._/16.12.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. E. H. S.A. prin reprezentant legal și pârâtul – intimat M. B., prin primar, având ca obiect legea 10/2001.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că,
P. Sentința civilă nr._, pronunțată la data de 16.12.2011, în dosarul nr._, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
A respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată prin întâmpinare.
A admis cererea formulată de reclamanta S.C. E. HODING S.A. în contradictoriu cu pârâții M. B. prin P., C. H. K. F., G. M. G. și G. I. R..
A constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 2190 din data de 03.10.2003, emisă de Primarul Municipiului B., privind restituirea în natură a suprafeței de teren de 5508 mp înscrisă în CF nr._ B., nr. top 6803/2/2/4.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3749 din 12.12.2003 de B.N.P.A. P. T. și I. G..
A dispus revenirea la situația anterioară de C.F. prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului C. H. FRIEDERICH K. și a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților G. M. G. și G. I. R..
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria B. a constatat următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., la data de 18.03.2004, sub nr. 344/C/2004, reclamanta S.C. E. H. S.A. a chemat în judecată pârâții M. B., prin P., H. F. K. C., G. M. G. și G. I. R. solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună:
- constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 2190 din data de 03.10.2003, emisă de Primarul Municipiului B. privind restituirea în natură către pârâtul 2 a suprafeței de teren de 5.508 mp înscrisă în CF nr. 1257 B., cu nr. top 6803/2/2/4.
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3749 la data de 12.12.2003.
- rectificarea CF nr. 1257 B., nr. top 6803/2/2/4 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților 2 și 3 și restabilirii situației anterioare de CF.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat că prin notificare, pârâtul C. a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren de 5508 m.p. construcții înscris în CF nr. 1257 B., nr. top 6803/2/2/4, potrivit documentației topo efectuată de exp. C. M., care conform mențiunii inserate „face parte integrantă din dispoziția de restituire”.
Învederează reclamanta că așa cum rezultă din cuprinsul lucrării de expertiză, pe suprafața de teren a cărei restituire se solicită a fost construit blocul nr. 4, în care funcționează Universitatea G. B., neînscris în CF precum și un corp de construcție care face legătura între blocul nr. 5 și blocul nr. 6 corp care de asemenea nu se regăsește intabulat în CF, or față de această împrejurarea, conform art. 10 pct. 2 din Legea 10/2001, restituirea în natură nu era posibilă, fiind necesară o restituire în echivalent, cu atât mai mult cu cât, conform raportului de expertiză nu se puteau formula în cauză propuneri de dezmembrare.
Concluzionează reclamanta că, față de starea de fapt expusă, se impune anularea deciziei de restituire atacate și a contractului de vânzare - cumpărare încheiat în temeiul acesteia, drepturile dobândite de terți având la bază un act nul absolut.
În drept, au fost invocate prevederile art. 10 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 105 alin. 2 C.pr.civ, Legea nr. 115/1938.
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, cercetare locală, expertiză topografică, cercetare la CF, orice alte probe necesare conform dezbaterilor.
La termenul din data de 04.10.2004 a fost formulată de către pârâții G. M. G. și G. I. R. întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual pasivă și lipsită de interes.
În cuprinsul întâmpinării pârâții 3 și 4 au învederat că, analizând cartea funciară se constată că din cuprinsul acesteia nu rezultă împrejurarea că imobilul în cauză ar fi fost afectat de sarcini, cu toate că reclamanta S.C. E. H. S.A. susține că ar fi proprietara unei clădiri amplasate în zonă care însă nu a fost înscrisă în CF. Învederează astfel pârâții că înscrierile din CF nr. 1257, de sub B 169, 170, 171, 172 efectuate la data de 11.01.2002 cu privire la blocurile 5 și 6, prin care se intabulează dreptul de proprietate în favoarea reclamantei asupra acestor imobile, apar ca necredibile, pârâții fiind astfel proprietari de bună credință care au cumpărat un teren care în CF figura ca fiind liber de sarcini.
În probațiune, s-a solicitat de către pârâți administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică, cercetare locală, „verificarea de scripte în C.F.”.
P. încheierea de ședință de la termenul din data de 21.02.2005 a fost respinsă excepția lipsei calității procesual active a reclamantei fiind unită cu fondul excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată.
A fost încuviințată pentru reclamantă proba cu înscrisuri fiind respinsă proba cu interogatoriu ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Pentru pârâtul M. B., a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Pentru pârâtul G. M. G., a fost încuviințată proba cu interogatoriu.
P. încheierea de ședință de la termenul din data de 23.05.2005 a fost încuviințată pentru reclamantă proba cu expertiza tehnică având ca obiective:
- stabilirea dacă pe terenul în discuție restituit prin decizia atacată, sunt sau nu edificate construcții.
- arătarea construcțiilor permanente, a amplasării acestora și a distanțelor față de corpurile funciare învecinate.
- stabilirea terenului necesar funcționării și exploatării normale a construcțiilor din punct de vedere al reglementărilor legale în vigoare.
- care este configurația exactă a terenului ce poate fi restituit în natură pe suprafețe și distanțe față de construcțiile existente pe acest teren pornind de la luarea în considerare a terenului aferent normalei folosiri a imobilului
- să se stabilească dacă din punct de vedere legal se pot emite certificate autorizații de construcție pe aceste porțiuni de teren delimitate de supra edificatele existente pe ele și de terenul aferent folosirii normale a acestora și de căile de acces existente.
P. Sentința civilă nr. 458/S din data de 27.11.2006 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului B., dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei la Judecătoria B..
Împotriva sentinței amintite a fost formulat recurs de către reclamanta S.C. E. H. S.A. calea de atac fiind respinsă conform Deciziei nr. 184/R din data de 16.05.2007, pronunțată în dosar nr. 91/64 din 2007.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.07.2007, sub nr._ .
Conform încheierii de ședință de la termenul din data de 10.06.2008 a fost constatată nulitatea absolută a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert B. M., dispunându-se refacerea acestuia cu citarea tuturor părților din cauză.
La termenul din data de 04.12.2008 a fost depus raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. B. M. și înregistrat sub nr._ din data de 02.12.2008 (filele 81 - 104).
La termenul din data de 08.01.2008 a fost depusă la dosarul cauzei de către S.C. E. H. S.A. notă de ședință prin care a învederat în esență că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, condiția esențială fiind pe cale de consecință justificarea interesului părții în promovarea cererii. Nulitatea invocată, precizează reclamanta este motivată de împrejurarea că prin emiterea dispoziției atacate au fost încălcate prevederile imperative ale Legii 10/2001, în condițiile în care societatea este titulara unui drept de concesiune cu privire la terenul în suprafață de 8.651,99 mp, în vederea construirii unei fabrici de medicamente, fiind astfel încheiat contractul de concesiune nr. 1 din data de 01.05.1995, fiind eliberată autorizația de construcție nr. 122 din data de 19.03.1998, mai mult, precizează reclamanta, în urma unei licitații deschise, au fost achiziționate de către reclamantă blocurile 5 și 6 imobilele fiind deservite de o rețea de utilități și dotări tehnico edilitare menționate în memoriul tehnic întocmit cu ocazia organizării licitației publice. Concluzionează reclamanta că în pofida documentelor care indicau imposibilitatea restituirii în natură a terenului în cauză, au fost emise două dispoziții de restituire, una dintre acestea fiind anulată de instanța de judecată, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 329/S/16/10.2006, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr. 343/C/2004.
P. încheierea de ședință de la termenul din data de 03.11.2009 a fost respinsă excepția lipsei calității procesual a active a reclamantei S.C. E. S.A. fiind unită cu fondul excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată.
Au fost totodată încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert B. M., obiecțiuni formulate de pârâtul M. B., prin P..
La data de 29.03.2010 a fost depus de către expertul B. M. răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză (filele 7 - 12).
La termenul din data de 06.05.2010 au fost formulate de către pârâtul M. B., prin P., noi obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, încuviințate în parte de către instanță, conform încheierii de ședință de la termenul din data de 18.05.2010.
A fost depus răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtul M. B., prin P..
P. concluziile scrise formulate de reclamanta S.C. E. H. S.A. s-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Se arată astfel de către reclamantă că în temeiul Legii nr. 50 din 1991 precum și a contractul de concesiune încheiat cu M. B., este titulara unei autorizații de construcție pentru obiectivul „fabrică de medicamente.” În plus, în urma unei licitații deschise societatea a devenit adjudecatar cu privire la blocurile 5 și 6 împreună cu terenul aferent, fiind realizată o legătură între cele două blocuri cu o recepție comună pentru ambele clădiri cu un singur punct de control și acces. Referitor la dispoziția de restituire atacată, reclamanta a învederat că aceasta a fost emisă în pofida datelor existente în cuprinsul documentației întocmite din care rezulta imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor. În plus, precizează reclamanta, cererea de restituire avea ca petit subsidiar și restituirea în echivalent, în cazul imposibilității de restituire în natură. Se remarcă totodată că, așa cum rezultă din cuprinsul Sentinței civile nr. 329/S din data de 16.10.2006 pronunțată în dosarul 343/C din 2004, a fost constatată nulitatea absolută a dispoziției de restituire nr. 2280 din data de 09.10.2003, cu privire la restituirea în natură pârâtului H. F. K. C. a imobilului teren în suprafață de 8.651,88 mp înscris în CF nr._ B., sub nr. top 6803/2/1 și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3745 din data de 11.12.2003, intervenit între pârâtul C. și pârâții G. M. și G. I. R., iar prin cererea înregistrată la data de 18.03.2004, sub nr. 344 /C/2004 la Tribunalul B., s-a solicitat anularea Deciziei nr. 2190 din data de 03.10.2003 privind restituirea către pârâtul C. a suprafeței de 5508 mp înscrisă în CF nr. 1257 B., sub nr. 6803/2/2/4 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3749 la data de 12.12.2003 de B.N.P. T. - I. G.. În ce îi privește pe pârâții G., aceștia au solicitat în dosarul nr. 5925 din 2004 constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcțiilor aflate pe terenurile achiziționate prin contractele de vânzare - cumpărare menționate.
Concluzionează reclamanta că în speță, având în vedere împrejurarea că pe terenurile a căror restituire s-a solicitat se aflau construcții și rețele de utilități, se impunea soluționarea cererii de restituire prin echivalent și nu în natură, decizia de restituire emisă fiind lovită de nulitate. Referitor la interesul S.C. E. S.A. în formularea acțiunii, acesta este evident, în condițiile în care acesta este titulara dreptului de proprietate asupra construcțiilor și a dreptului de concesiunea asupra terenului, restituirea în natură a terenului cu nr. top 6803/2/2/4 în suprafață de 5.508 mp fiind nelegală și abuzivă.
Conform concluziilor scrise formulate de pârâții H. F. K. C. și G. M. G. și G. I. R., aceștia au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată și menținerea ca fiind valabil întocmită a Dispoziției de restituire în natură nr. 2190 din data de 03.10.2003, emisă de Primarul Municipiului B. ca temeinică și legală, cu menținerea ca legal și a contractului de vânzare - cumpărare subsecvent.
Se arată astfel de către pârâți că reclamanta în mod greșit a indicat că Dispoziția de restituire în natură ar fi lovită de nulitate textul pe care reclamanta îl invocă în sprijinul cererii sale neavând nici o legătură cu realitatea. Referitor la imobilele construcții aflate pe teren reclamanta nu a probat cine le deține în proprietate respectiv cine le-a construit fiind construcții vechi și nu construcții edificate după 1990, art. 7 și 9 din Legea 10 instituind principiul restituirii în natură a imobilelor, astfel că eventuala anulare a Dispoziției de restituire în natură ar încălca dispozițiile CEDO.
Referitor la cererea de anularea contractului de vânzare - cumpărare pârâții au învederat că acesta a fost încheiat cu bună - credință pârâții procedând la verificarea situației imobilului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria B. a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din cuprinsul documentației atașate la prezentul dosar, prin notificarea înregistrată sub nr. 216 din 2001 s-a solicitat de către pârâtul H. F. K. C., în calitate de unic moștenitor a acestuia după titularii dreptului de proprietate asupra imobilului casă și curte precum și grădină în suprafață de 5 iugăre situat în B., Curmătura Honterus, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10 din 2001, în principal restituirea în natură a imobilului compus din casă și curte precum și grădină în suprafață de 5 iugăre situat în B., Curmătura Honterus, iar în subsidiar, în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilului, acordarea echivalentului bănesc al imobilului a cărui valoare este estimată la suma de 150.000 dolari SUA.
În motivarea notificării s-a învederat de către pârâtul C. faptul că familia sa a fost deposedată de imobilul în cauză în perioada 1944 - 1947.
În drept, cererea de restituire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2-4, 21, 26 din Legea nr. 10 din 2001.
În vederea soluționării notificării mai sus menționate, a fost întocmită de expert. Cătana M. raportul de expertiză atașat la prezentul dosar, având ca obiectiv identificarea imobilului înscris în CF nr. 1257 B., cu nr. top 6803, casă și curte, grădină în suprafață de 5 iugăre situat în zona Curmătura Honterus.
Așa cum rezultă din cuprinsul documentației întocmite, asupra nr. top 6803/2/2/4 teren de construcții de 5.508 mp proprietatea era înscrisă în favoarea Statului Român, pe imobilul teren menționat fiind construit blocul nr. 4 în care funcționa Universitatea G. B., neînscris în CF și teren corp construcții care face legătura dintre blocurile 5 și 6, de asemenea neevidențiată în CF.
Concluzionează expert. Cătana M. că „dată fiind situația juridică a terenurilor rezultate din terenul revendicat, nu se fac propuneri de dezmembrare în vederea restituirii în natură, urmând ca soluționarea cererii de restituire să aibă în vedere aspectele juridice și cadastrale rezultate din documentație.
Pe baza documentației întocmite (ca parte integrantă din actul emis), la data de 03.10.2003 se emite de către Primăria Municipiului B. dispoziția de restituire în natură nr. 2190 prin care se dispune prin care se dispune restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 1257 B., cu nr. top 6803/2/2/4 de la A + 153 cu destinația actuală de teren construcții aflat în proprietatea Statului Român.
Ulterior emiterii dispoziției de restituire, a fost încheiat între pârâții C. în calitate de vânzător și pârâții G., în calitate de cumpărători, contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 3749 în data de 12.12.2003 de B.N.P. I. G. având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.508 mp situat în B., ., jud. B., înscris în C.F. nr. 1257 B., cu nr. top 6803/2/2/4 descris sub A + 153, dobândit cu titlu de drept de restituire în natură, conform Legii nr. 10/2001 „așa cum s-a înscris și în CF sub B 193, prețul fiind stabilit la suma de 110.000 euro, reprezentând echivalentul sumei de 4._ lei.
Referitor la terenul supus restituirii în natură și care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3749 în data de 12.12.2003 de B.N.P. I. G., din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B. M. (filele 93-94) rezultă că pe terenul în litigiu sunt edificate mai multe construcții cu caracter de construcții permanente care nu sunt însă înscrise în CF, accesul la blocurile 5 și 6 ale reclamantei se realizează pe drumul public cu nr. top 6803/2/2/1 între punctele 4 și 5. Se reține totodată în cuprinsul concluziilor raportului de expertiză nr._ din data de 02.12.2008 că în baza Deciziei nr. 2190 din data de 02.10.2003 imobilul de la A + 153, cu nr. top 6803/2/2/4 teren construcții de 5.508 mp a fost restituit în natură pârâtului, fără a se ține seama de construcțiile existente pe nr. top 6803/2/2/4 (cu toate că în documentația topografică întocmită în vedere soluționării cererii de restituire aceste construcții erau menționate) de aleile care sunt cuprinse în nr. top 6803/2/2/1, și care asigură accesul la imobilele cu nr. top 6803/2/2/2 și nr. top 6803/2/2/3 evidențiate în documentația topografică existentă.
Învederează de asemenea expertul că nu s-a ținut seama la soluționarea notificării de rețele edilitare de utilități care se află amplasate în subsolul terenului cu nr. top 6803/2/2/4 și care deservesc construcțiile existente în zonă.
Instanța reține și împrejurarea că au fost identificate conform raportului de expertiză întocmit (anexa 5) și construcțiile edificate pe terenul în litigiu - blocul nr. 4 proprietatea Asociației „Societatea Ateneul Român” Filiala B., Universitatea G. B. cu o suprafață de 535 mp și un corp de clădire care face legătura dintre blocurile 5 și 6, corp edificat de reclamanta S.C. E. H. S.A. cu o suprafață aferentă de aproximativ 145 mp (corp aflat în prezent în proprietatea S.C. E. S.A.
Referitor la regimul juridic al imobilelor edificate pe nr. top 6803/2/2/4, se reține că blocul nr. 4 a fost construit în anii 1949 - 1951 de către Uzina Steagul R. B., împreună cu imobilele 5 și 6 fiind achiziționat ulterior de către „Societatea Ateneul Român” Filiala B., Universitatea G. B. în cadrul unui proces de recuperare a unor creanțe fiscale, iar corpul de clădire care face legătura dintre blocurile 5 și 6 a fost construit cu ocazia renovării acestor clădiri, în scopul unirii celor două blocuri administrative aflate în proprietatea S.C. E. H. S.A. și creării unei recepții comune pentru ambele clădiri cu un punct de acces și control ulterior fiind înstrăinat către S.C. E. S.A. conform contractului autentificat sub nr. 1691 din data de 21.07.2006 de B.N.P. I. M. și Asociații.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, se reține că una din condițiile esențiale pentru promovarea oricărei acțiuni este pe lângă capacitatea procesuala si calitatea procesuala, interesul parții, în fapt folosul practic al cărui realizare o urmărește reclamantul.
În speță, instanța reține că interesul reclamantei în formularea cererii a fost pe deplin dovedită, având în vedere împrejurarea că S.C. EUROPHARAM H. S.A. este titulara dreptului de proprietate asupra construcțiilor reprezentate de blocurile 5 și 6 deservite de rețele de utilități identificate pe terenul cu nr. top 6803/2/2/4.
Pe cale de consecință, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâții G. și unită cu fondul.
Cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății, se reține de către instanță că, în drept, din cuprinsul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10 din 2001 în forma în vigoare la data emiterii dispoziției de restituire atacate rezultă următoarele: în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate urmând a fi respectate documentațiile de urbanism legal aprobate, iar pentru construcțiile demolate și pentru terenurile rămase ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Din cuprinsul aliniatului 2 al aceluiași articol se reține că în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv au fost ridicate construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, cu respectarea însă a documentației de urbanism legal aprobate.
De la dispoziția conform căreia restituirea în natură nu poate privi terenul pe care au fost edificate construcții a fost instituită o derogare prin art. 10 alin. 3 din Legea 10 din 2001 și anume situația terenurilor ocupate de clădiri neautorizate în condițiile legii, după data de 01.01.1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. În aceasta situație prin urmare, este posibilă restituirea în natură a terenului revendicat.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. B. M., la emiterea dispoziției de restituire nu au fost formulate cereri de dezmembrare a suprafețelor neafectate de construcții și rețele stradale și de utilități suprafețe identificate conform anexei nr. 6 sub S1, S2, S3, S4, S5 suprafețe libere însumând 3026,77 mp (din cei 5508 mp care au făcut obiectul DISPOZIȚIEI nr. 2190 din data de 03.10.2003. Pe cale de consecință, instanța a constat că față de starea de fapt reținută în raportul de expertiză întocmit în cauză și față de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, Dispoziția nr. 2190 din data de 03.10.2003 a fost emisă cu încălcarea normelor imperative ale legii speciale, fiind astfel lovită de nulitate absolută. Se are astfel în vedere, că față de împrejurarea că nr. top 6803/2/2/4 descris sub A + 153 din CF 1257 B. era ocupat de construcția neintabulată - blocul nr. 4, de rețele de utilități precum și edificatul care unește blocurile 5 și 6 proprietatea reclamantei, nu se putea proceda la restituirea în natură a întregului nr. top menționat, în suprafață de 5503 mp ci eventual a suprafețelor rămase libere și neafectate de construcții permanente și utilități stradale, și doar în condițiile unor lucrări de dezmembrare a acestor suprafețe.
Au fost respinse de către instanță față de cele reținute, susținerea pârâților G. și H. F. K. C., conform căreia topul menționat ar fi fost liber de sarcini conform evidențelor funciare și că nu se cunoaște proprietarul actual al blocului nr. 4, față de împrejurarea că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 se referă la existența unor construcții pe terenul preluat în mod abuziv, indiferent dacă acestea sunt sau nu înscrise în evidențele de carte funciară.
Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3749 la data de 12.12.2003 de B.N.P. I. G., instanța reține că actul menționat a fost încheiat de către pârâtul C. H. FRIEDERICH K. în calitate de vânzător și pârâții G. M. G. și G. ILEANAA R. în calitate de cumpărători, cu privire la un imobil restituit nelegal, în baza unei dispoziții de restituire nulă absolut. Pe cale de consecință, având în vedere împrejurarea că nulitatea actului inițial atrage și nulitate actelor subsecvente, instanța va admite petitul 2 al cererii reclamantei, dispunând totodată revenirea la situația de carte funciară anterioară încheierii actelor anulate, prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului C. H. FRIEDERICH K. și a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților G..
S-a luat act de împrejurarea că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. F. K., G. M. G. și G. I. R., solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E. H. S.A., ca fiind nefondată.
În expunerea de motive apelanții au arătat următoarele:
P. cererea de chemare în judecată intimata reclamanta S.C. E. H. S.A. a solicitat anularea Dispoziției nr. 2190/2003 emisă de către Primarul Municipiului B., beneficiar fiind apelantul C. FREDERICH K., invocându-se ca temei de drept principal art. 10 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare a anulării dispoziției mai sus menționate s-a solicitat și anularea actelor subsecvente, respectiv a contractului de vânzare – cumpărare, încheiat între apelanții C. FREDERICH K. - vânzător și G. M. G. și soția G. I. R. - cumpărători, iar în urma anulării acestor acte să dispună rectificarea CF nr. 1257 B., nr. top. 6803/2/2/4 în sensul radierii dreptului de proprietate al apelanților și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Prima instanță reține, după ce administrează probele, că apelantul C. FREDERICH K. a formulat Notificarea nr. 216/2001 în baza Legii nr. 10/2001, adresată M. B., prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru imobilul ce face obiectul acestui dosar.
Instanța reține un aspect esențial - din Raportul întocmit de către expert Cătana M., în vederea soluționării Notificării nr. 216/2001, imobilul înscris în CF nr. 1257 B., cu nr. top. 6803/2/2/4, teren de construcții în suprafață de 5.508 mp apare ca proprietar Statul Român, iar pe teren sunt identificate construcțiile menționate, nefiind intabulate.
Prima instanță ocolește să menționeze în sentință opinia exprimată de noi inclusiv prin concluziile scrise cu privire la dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001.
Prevederile Legii speciale nr. 10/2001 sunt de stricta interpretare, iar la data formulării Notificării de către paratul C. FRIEDHCH K. terenul se afla in proprietatea Statului R. si in administrarea Consiliului Local B..
Potrivit art. 21 alin. l din Legea nr. 10/2001 modificată „restituirea imobilelor preluate abuziv se face în natură de către unitatea care le deține la data intrării in vigoare a legii".
Potrivit art. 25 alin. l din Legea nr. 10/2001 „soluționarea notificării se face de către unitatea deținătoare in termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării”.
Din cele doua texte de lege menționate precum si din economia întregii Legi nr. 10/2001 rezultă cu certitudine că Notificările formulate de către persoanele îndreptățite se soluționează de către „unitatea deținătoare” iar M. B. este persoana juridică ce deținea imobilul la „data intrării in vigoare a legii” (14 februarie 2001).
Înscrisurile depuse la dosar dovedesc cu certitudine acest aspect esențial și care nu a fost contestat de către reclamantă și anume „terenul în suprafață de 5508 mp înscris in CF nr. 1275 B. sub nr. top. 68U3/2/2/4" avea la data intrării in vigoare a Legii nr. l0/2001, respectiv data de 14 februarie 2001 proprietar tabular Statul R. iar „unitatea deținătoare” era cu certitudine M. B..
P. efectul legii, art. 36 (1) din Legea nr. 18/1991 republicată, imobilul teren ce face obiectul Dispoziției de restituire făcea parte din domeniul privat al Municipiului B. „art. 36. - (1) Terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26”.
Prima instanță se îndepărtează de la analiza dispozițiilor legale privind emiterea Dispoziției nr. 2190/2003 și reține în mod greșit că S.C. E. S.A. dobândește dreptul de proprietate asupra corpului de clădire dintre blocurile 5 și 6 prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1691/21.07.2006.
Este o nouă greșeală a primei instanțe care nu a avut în vedere dispozițiile imperative ale art. 21 alin. (5) din Legea nr.l0/2001 și anume „Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi”.
După cum rezultă din însăși actul de dezmembrare si contractul de vânzare -cumpărare nr. 2805/07.11.2001 depus la dosar de către intimata - reclamanta acesta este ulterior datei de 14.02.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. l0/2001), iar din anexa cu situația parcelelor după dezmembrare terenul cu nr. top. 6803/2/2/4 în suprafață de 5508 are proprietar tabular Statul R..
Prima instanță dă interpretarea art. 10 din Legea nr. l0/2001, punctual pe fiecare aliniat, astfel:
Art. 10. - (1) În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
(2) În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,
măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau
demontabile.
În baza acestui text și în opinia primei instanțe, nu au fost făcute dezmembrări la soluționarea Notificării, astfel că din suprafața totală de 5508 mp, ce a făcut obiectul Dispoziției nr. 2190/2003 și conform Raportului de Expertiză Tehnică efectuat în prezenta cauză, este liberă doar suprafața de 3026,77 mp, diferența până la 5508 este afectată de construcții și utilități.
Pentru acest motiv afirmă prima instanță în mod greșit că Dispoziția a fost dată cu încălcarea greșită a Legii nr. 10/2001 și constată nulitatea absolută a acesteia.
Prima instanță motivează acest aspect prin împrejurarea că nr. top. 6803/2/2/4 este ocupat de construcția neintabulată - . de utilități și edificatul ce unește Blocurile 5 și 6, nu se putea restitui în natură întregul nr. top., ci eventual suprafața rămasă liberă după efectuarea unor dezmembrări.
Raportului de Expertiză Tehnică dispus în cauză a avut tocmai acest obiectiv principal, iar instanța în funcție de concluziile raportului putea decide anularea totală sau parțială a Dispoziției nr._/2003.
Referitor la nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3749/2003 prima instanță îl consideră act subsecvent Dispoziției nr. 2190/2003 și datorită faptului că a constatat nulitatea absolută a Dispoziției decurge automat și nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare.
Nu împărtășesc această opinie, Dispoziția nr. 2190/2003 privește un fapt juridic, respectiv reconstituirea în natură a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, iar contractul de vânzare - cumpărare alt fapt juridic, respectiv dobândirea dreptului de proprietate prin cumpărare, fiind acte cu regim juridic separat.
Prima instanță nu a analizat acest aspect trecând cu ușurință condițiile nulității contractului de vânzare - cumpărare fără să reiasă din motivarea sentinței convingerea instanței sub acest aspect.
Practic nu au fost invocate motivele de nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare și nu a fost indicat temeiul de drept.
Radierea dreptului de proprietate și revenirea la situația anterioară de carte funciară nu este motivată ci doar este cuprinsă în dispozitivul sentinței.
Prezintă interes acest aspect, pentru a ști care este situația anterioară de carte funciară la care face referire prima instanța, dacă este proprietar Statul Român, atunci toată motivarea și cele dispuse nu pot fi susținute, rămâne Notificarea depusă în baza Legii nr. 10/2001, nesoluționată.
Consideră ca în baza motivelor si argumentelor prezentate Dispoziția nr. 2190/2003 a fost emisa cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Pentru toate aceste motive solicită schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii S.C. E. H. S.A. ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 - 298 C.pr.civ.
În probațiune, apelanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
În apel, intimata S.C. E. H. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu consecința păstrării sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
În cuprinsul întâmpinării intimata a arătat următoarele:
Toate motivele invocate de apelanți sunt neîntemeiate, în neconformitate cu situația faptica si juridica reala și nu pot susține o modificare a sentinței atacate.
1. În ceea ce privește aplicabilitatea greșita a Legii nr. 10/2001, apelanții se află în eroare afirmând faptul că S.C. E. H. S.A. nu ar fi putut dobândi dreptul de proprietate asupra blocurilor nr. 5 și 6 la data de 07.11.2001 în condițiile în care la data respectivă exista o notificare în legătura cu acel imobil.
În primul rând se discută de doua situații diferite:
Prima se refera la terenul aferent celor doua blocuri cu nr. 5 si 6, pe care S.C. E. H. S.A. le-a dobândit împreună cu blocurile în urma încheierii în forma autentica a contractului de vânzare cumpărare cu S.C. R. S.A., proprietara acestor imobile în temeiul Legii nr. 88/1997, H.G. nr. 443/2001 si a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0534/09.05.2001 si . nr. 6540/09.05.2001 (proprietatea asupra blocurilor a fost dobândita prin construire).
Terenurile aferente acestor blocuri nu fac parte din terenul solicitat prin notificare.
A doua situație se refera la terenul din jurul blocurilor, solicitat de către apelantul C. F. K. prin notificarea făcuta în baza Legii nr. 10/2001, în suprafață de 5508 m.p., care face parte din terenul care a fost concesionat către S.C. E. H. S.A. încă din anul 1996, în temeiul contractului de concesiune nr. 9 din 10.04.1996.
Având in vedere aceste două realități dovedite cu actele depuse la dosar, în faza procesuală a fondului se întorc la prima critică adusă de către apelanți sentinței atacate și constată următoarele:
a. Apelanții arată faptul ca unitatea deținătoare a terenului (fără a face distincție intre terenul aferent blocurilor 5 si 6 si terenul concesionat de subscrisa) este M. B.. În mod ambiguu, apelanții fac referire la art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, fără a indica motivul pentru care fac referire la acest text de lege.
Apelanții arată doar faptul că din actul de dezmembrare și contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 7.11.2001 (ulterior datei de 14.02.2001 data intrării in vigoare a Legii nr. 10/2001) proprietar asupra terenului de 5508 mp este Statul R..
Acest aspect nu a fost contestat de S.C. E. H. S.A. Consideră că pentru a clarifica cele indicate de apelanți în acest sens trebuie făcute unele referiri la succesiunea in timp a evenimentelor.
În anul 1996 S.C. E. H. S.A. a concesionat terenul de la M. B.. În mai 2001 S.C. R. S.A. devine proprietara terenului pe care construise anterior blocurile 5 si 6. În iulie 2001 apelantul C. F. K. formulează notificarea in temeiul Legii nr. 10/2001, iar in noiembrie 2011 S.C. E. H. S.A. dobândește dreptul de proprietate asupra blocurilor și terenului aferent acestora.
P. urmare, la data de 09.05.2001, când S.C. R. S.A. devine proprietara imobilului teren pe care se află blocurile nr. 5 si 6 si cele 2 blocuri construite de aceasta societate, nu era demarată nicio procedura administrativa sau judiciară cu privire la acest imobil, astfel că S.C. R. S.A. a dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra terenului.
Acest aspect a necesitat clarificarea, pentru a înlătura orice urmă de dubiu pe care apelanții încearcă să-1 ridice cu privire la modul în care subscrisa a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent blocurilor nr. 5 si 6, contractul din 7 noiembrie 2001 fiind valabil încheiat.
În actul de dezmembrare si contractul de vânzare - cumpărare se arată faptul că terenurile aferente blocurilor nr. 5 si 6 sunt individualizate cu numere topografice diferite față de terenul de 5508 mp care are propriul sau nr. topografic.
S.C. E. H. S.A. apreciază că acest motiv invocat de apelanți nu este in măsura sa susțină calea de atac a apelului declarat împotriva unei sentințe care a analizat valabilitatea unor alte acte juridice și anume dispoziția de restituire si contractul încheiat între apelantul C. F. K. si apelanții G. M. G. si G. I. R..
În condițiile în care acțiunea introdusa de subscrisa a avut un alt obiect, acest argument invocat de apelanți nu are nicio legătura cu cauza.
b. Al doilea argument invocat de apelanți se referă la faptul că instanța a făcut o greșită aplicare a art. 10 din Legea nr. 10/2011, în condițiile în care atât timp cat se constata existenta unor suprafețe libere se putea dispune constatarea unei nulități parțiale a dispoziției atacate.
Instanța a procedat corect in sensul constatării nulității absolute a întregii dispoziții atacate, în condițiile în care aceasta nu a respectat documentația care a fost realizată în vederea emiterii ei.
În primul rând că prin raportul de expertiza ce face parte componenta din dispoziție nu au efectuat propuneri de dezmembrări în condițiile în care regimul juridic al imobilului din acel moment (terenul era afectat de construcții realizate de o alta persoana decât cel care solicita în natura a terenului, existau alei, un drum si rețele edilitare de utilități publice) nu permitea acest lucru. De altfel, acest regim juridic exista până în prezent.
În al doilea rând, prin adresa nr. 952/2003 Serviciul Public de Patrimoniu din cadrul Consiliului Local al Municipiului B. a comunicat Primăriei B. faptul ca în speța nu sunt aplicabile prevederile art. 14 al. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001 întrucât pe terenul solicitat a fi restituit în natură s-a executat o construcție autorizata de către o alta persoană (subscrisa) decât notificatorul sau antecesorul acestuia și în consecință terenul nu este liber de construcții a putea fi restituit în natura aplicându-i-se prevederile art. 10 al. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
În al treilea rând în procesul verbal al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din data 16.09.2003 s-a hotărât în majoritate restituirea în natură a unei suprafețe de numai 2819 mp. presupusă a fi libera din suprafața cerută.
În aceste condiții, apreciază că instanța nu putea trece peste aceste aspecte și nu putea constata doar o nulitate absoluta parțială, atât timp cât dispoziția este in contradicție cu documentația ce a stat la baza emiterii ei. De asemenea, documentația nu identifică suprafețele efectiv libere, astfel că instanța nu se poate substitui autorității publice și să completeze documentația, aceasta trebuind sa fie completată pe cale administrativa. Dispoziția este nulă în întregime încă de la început în condițiile în care nu s-a identificat suprafața efectiv liberă încălcându-se astfel art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Mai mult, chiar si apelanții sunt în eroare cu privire la suprafața efectiv liberă de construcții, utilități, drum si alei. In completarea de raport de expertiză redactată de expert M. B. la data de 29.03.2010 se arata la pct. 3 pagina 2 faptul ca suprafața libera de construcții este de 3026.77, aceeași suprafață pe care apelanții o indică în cuprinsul motivelor apel la pagina 4 paragraf 3 ca fiind liberă în mod efectiv de orice fel de construcții, utilități, alei sau drum.
Dar suprafața de 3026,77 mp, indicată în completare este liberă doar de construcții, aceasta fiind în final împărțită in 8 suprafețe mai mici prin aceeași completare, indicate la pagina 3 din completare. Daca analizam acest înscris observam faptul ca doar suprafața S1 de 113 mp si suprafața S3 de 131 mp sunt libere si de rețele de utilități (aceste suprafețe nu sunt una lângă cealaltă). P. urmare doar o suprafața cumulata de 244 mp ar fi efectiv liberă, nicidecum o suprafața de 3026,77 mp.
În ceea ce privește criticile aduse sentinței fata de soluția de anulare a contractului vânzare - cumpărare încheiat între C. F. K. si G. M. G. și G. I. R., apreciază că și acestea sunt nefondate deoarece instanța a «argumentat în mod corect faptul ca cele doua acte juridice. Dispoziția de restituire si contractul de vânzare - cumpărare sunt subsecvente si direct legate unul de celalalt. Ulterior emiterii Dispoziției, la doua luni de zile apelantul C. F. K. înstrăinează terenul dobândit, fapt ce nu s-ar fi putut realiza daca nu i s-ar fi restituit in prealabil terenul. In condițiile anularii actului de restituire, act ce a stat la baza actului de vânzare este evident că și actul subsecvent, cel de vânzare trebuie anulat. Motivul de nulitate este unul evident, în urma anularii deciziei de restituire apelantul C. F. K. a pierdut retroactiv calitatea de proprietar asupra terenului si astfel nu a putut înstrăina ceea ce nu avea in proprietate (nemo ad alium transfere potest quam ipse habet).
In fine, in ceea ce privește radierea înscrierilor din cartea funciara referitoare la dobândirea dreptului de proprietate de către G. MIHAII G. si G. I. R. este o consecința a anularii contractului de vânzare - cumpărare, care se impune pentru a restabili starea reala de C.F.
Faptul ca notificarea pe Legea nr. 10 2001 ar rămâne astfel nesoluționată nu este în măsura să justifice menținerea unei Dispoziții nule absolut.
P. întâmpinarea depusă intimata nu a solicitat administrarea de probe.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele de apel invocate de apelanți, actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La momentul intrării în vigoare Legi nr. 10/2001, imobilul de la A + 153 de sub nr. top. nr. top. 6803/2/2/4, restituit apelantului H. FRIDERICH K. CZEL era înscris în C.F. 1257 B. și făcea parte din nr. top. 6803/2/2, proprietatea Statului Român.
Ulterior, imobilul cu nr. top. 6803/2/2, a fost dezmembrat la cererea S.C. R. S.A., aceasta înscriindu-și dreptul de proprietate asupra nr. top. noi 6803/2/2/2 și 6803/2/2/3, în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 și H.G.R. 834/1991, în baza certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, imobilele cu nr. top noi 6803/2/2/1 și 6803/2/2/4, rămânând în continuare înscrise în cartea funciară ca fiind proprietatea Statului Român.
În urma Notificării înregistrate la Primăria Municipiului B. la data de 23.07.2001, de către apelantul H. FRIDERICH K. CZEL, prin Dispoziția nr. 2190 din 03.10.2003, emisă de Primarul Municipiului B., i s-a restituit acestui apelant în natură imobilul cu suprafața de 5508 m.p. înscris în C.F. 1257 B., la A + 153, sub nr. top. 6803/2/2/4.
Cu ocazia emiterii Dispoziției nr. 2190 din 03.10.2003, autoritatea emitentă a dispoziției nu a ținut cont de situația reală a imobilului, respectiv de împrejurarea că acest teren era ocupat în parte, suprateran de construcții nenotate în cartea funciară, respectiv blocul nr. 4 proprietatea Asociației „Societatea Ateneul Român”Filiala B. – Universitatea G. B., un corp de clădire care face legătura între blocurile 5 și 6 aparținând S.C. E. H. S.A., iar subteran de rețelele edilitare de utilități care deservesc construcțiile existente în zonă, deși existența acestor construcții a fost evidențiată și de către expertul tehnic cătană M. în lucrarea tehnică care a stat la baza emiterii dispoziției.
Prima instanță în mod corect a reținut împrejurarea că imobilul restituit apelantului H. FRIDERICH K. CZEL era proprietatea Statului Român, respectiv a Municipiului B., tot astfel procedând când a stabilit că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în forma existentă la momentul emiterii dispoziției contestate, care în raport cu situația reală a terenului constituiau un impediment legal la restituirea în natură.
Construcțiile existente pe terenul cu suprafața de 5508 m.p. înscris în C.F. 1257 B., la A + 153, sub nr. top. 6803/2/2/4, nu intrau în categoria celor arătate în art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în forma de la data emiterii dispoziției, respectiv construcții neautorizate, astfel încât în mod întemeiat prima instanță a reținut acest aspect atunci când a analizat legalitatea dispoziției contestate.
La data emiterii Dispoziției nr. 2190 din 03.10.2003, art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nu avea forma pretinsă de apelanți referitoare la sancționarea cu nulitatea absolută a actelor privind înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi, încheiate până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare generate de prezenta lege - motiv pentru care instanța de apel constată că apelanții în mod eronat au invocat această reglementare ulterioară.
Cu privire la soluția de desființare totală a Dispoziției nr. 2190 din 03.10.2003, emisă de Primarul Municipiului B., tribunalul constată că, față limitele învestirii instanței de judecată și situația reală a terenului care a făcut obiectul dispoziției de restituire, acesta fiind ocupat de edificii și supraterane, desființarea parțială a dispoziției de restituire contestată, nu era posibilă, necunoscându-se gradul de ocupare cu edificii subterane a terenului și nici dacă prin excluderea suprafețelor ocupate suprateran și subteran ar mai exista porțiuni de teren apte de a forma loturi corespunzătoare pentru restituirea în natură. P. urmare și sub acest aspect critica apelanților este neîntemeiată.
Efectele nulității actului inițial se răsfrâng și asupra actului subsecvent ca o consecință a legăturii juridici dintre acestea, conform vechiului adagiu resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Astfel, în speță, desființarea titlului apelantului H. FRIDERICH K. CZEL, respectiv a Dispoziției nr. 2190 din 03.10.2003, a impus și desființarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat de acesta cu apelanții G. M. G. și G. I. R., în baza principiului efectelor nulității, anterior evocat.
Chiar dacă buna - credință a subdobânditorului cu titlu oneros, a unui imobil, constituie o excepție de principiul desființării actului subsecvent, această excepție nu este incidentă în privința apelanților G. M. G. și G. I. R. - cu toate că buna lor credință nu a fost înlăturată - deoarece fiind vorba de nevalabilitatea titlului vânzătorului, conform art. 37 alin 1 și 2 din Decretul - lege nr. 115/1938, în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare dintre apelanți, acțiunea în rectificare întemeiată pe art. 34 punctul 1 și 2, dacă a fost intentată în termenul legiuit, își va produce efectele și față de terțele persoane, care au dobândit de bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, termenul legiuit de 3 ani, fiind socotit de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere.
Dispoziții similare se regăseau și în Legea nr. 7/1996, la art. 38 alin. 1 și 2.
P. urmare, și în ceea ce privește dispoziția referitoare la desființarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între apelanți, soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar radierea din cartea funciară a dreptului apelanților G. M. G. și G. I. R., reprezintă o consecință firească a desființării titlului acestora.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., cererea de apel formulată de apelanții H. FRIDERICH K. CZEL, G. M. G. și G. I. R., împotriva Sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 16.12.2011, în dosarul nr._, urmează a fi respinsă, iar pe cale de consecință hotărârea recurată va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanții C. F. K., G. M. G., G. I. R., toți cu domiciliul procesual în mun. B., ., .. A, . civile nr. 15.721 pronunțată de Judecătoria B. la data de 16.12.2011, în dosarul cu numărul de mai sus, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06 iulie 2012.
Președinte, Judecător,
D. M. L. S.
Grefier,
M. D.
Red. D.M./18.02.2013
Tehnored M.D./19.02.2013
7 ex.
Judec. fond M.L.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 936/2012. Tribunalul BRAŞOV | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 193/2012.... → |
|---|
