Obligaţie de a face. Decizia nr. 1223/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1223/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-10-2012 în dosarul nr. 1223/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR.1223/R
Ședința publică de la 12 octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător A. G.
Judecător S. Ș. M.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului privind pe recurenta T. E. și pe intimații ORAȘUL Z.- P. P., C. L. AL ORAȘULUI Z.- P. P., P. ORAȘULUI ZĂRNEȘTI, având ca obiect obligație de a face împotriva sentinței civiler numărul 2199/29.09.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 septembrie 2012, în sensul celor consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 04.10.2012 și apoi pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr. 2199/2011 a Judecătoriei Zărnești s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanța de judecată, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta, și-n consecință, au fost obligați pârâții să vândă reclamantei imobilul situat în Zărnești, ., nr. 96, înscris în CF 1784, nr. top. 9/2/1/3/I, ce face obiectul contractului de închiriere înregistrat cu nr. 651/08.05.2009, în conformitate cu dispozițiile Legii 112/1995.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este chiriașul imobilului situat în Zărnești, . nr. 96, jud. B. înscris în CF 1784, nr. top. 9/2/1/3/I-apartament 1, compus din 2 camere si anexe in baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. 651/2009, contractul de închiriere inițial încheiat încă din anul 1989 fiind prelungit succesiv; pentru acest imobil, reclamanta a formulat cereri de cumpărare insa pârâții nu le-au dat curs.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a reținut că articolul 9 din legea 112/1995, constituie o promisiune de vânzare pe care, prin intermediul legii, statul – în calitate de proprietar – o face chiriașilor. P. mijlocul acestei promisiuni, locatorul-proprietar prevăzând un eventual interes pentru locatar de a dobândi proprietatea bunului pe care îl are doar în folosință, se angajează să vândă la un preț determinat, dacă chiriașul își manifestă consimțământul de a-l cumpăra.
Deși, în principiu, pentru astfel de promisiuni de vânzare, se defige și un termen în care trebuie exprimat acordul la actul proiectat, totuși, un astfel de termen nu poate fi considerat decât o clauză care ar ține cel mult de natura promisiunii și, în nici un caz, de existența unui astfel de act unilateral.
De aceea, cum oferta conținută de art. 9 alin. 9 din Legea nr. 112/1995 nu este instituită sub imperiul unui termen, rezultă că „opțiunea” chiriașului este producătoare de efecte juridice ori de câte ori este manifestată în condițiile textului în cauză.
O promisiune de vânzare acceptată constituie, în mod neîndoielnic, un contract, dar nu înseamnă însăși vânzarea - fiind distinctă de aceasta - pentru că nu poate produce efectele unei vânzări (strămutarea proprietății unui bun din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului în schimbul prețului.)
De aceea, dacă bunul se găsește în patrimoniul vânzătorului și nu există alte impedimente legale la încheierea contractului (în situația promisiunii conținute de art.9, dobândirea unei locuințe după acceptarea promisiunii, spre exemplu), în lumina principiului executării în natură a obligației și a reparării în natură a pagubelor, beneficiarul promisiunii poate solicita, în temeiul art. 1073 și 1077 Cod civil, pronunțarea unei hotărâri prin care debitorul obligației să fie ținut la respectarea angajamentului său.
În ceea ce privește prețul de vânzare al imobilului de 8.500 lei și 139.395 lei vechi/mp, astfel cum apar în HCL 63/29.05.2003, instanța reține că prețul imobilului are la bază raportul de expertiză întocmit de expert evaluator Aculov L..
Or, hotărârea consiliului local poate conține numai norme de punere în executare a legii, iar prețul vânzării nu poate fi altul decât cel stabilit conform art. 13 alin.1 din Legea nr. 112/1995.
În ceea ce privește celelalte petite, instanța de fond le-a respins ,ca neîntemeiate, întrucât reclamanta nu a indicat nici un motiv care să justifice eșalonarea plății pe o perioadă de 3 ani, iar în ceea ce privește petitul privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite toate condițiile privind valabilitatea unei astfel de convenții, prețul nefiind achitat de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată, invocând disp. art. 304 pct. 9 CPCIV.
În motivare s-a arătat că prima instanță a analizat lacunar hotărârea atacată, întrucât nu a avut în vedere și disp. L 215/2001, invocate prin precizarea la acțiune, care au stat la baza hotărârii de consiliului local Zârnești nr. 63/29,05,2003, procedând la o reanalizare a hotărârii sus arătate, deși nu a fost investită, și, mai mult, nu era îndreptățită să analizeze dacă prețurile de vânzare a spațiilor și a terenurilor aferente menționate in hotărârea consiliului local au fost stabilite cu respectarea disp. art. 13 din L 112/1995, mai ales că nici o pârâtă nu a invocat nulitatea sau să invoce valabilitatea HCL 63/2003.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele –
In mod corect a reținut prima instanță că reclamanta este titulara unui contract de închiriere cu nr. 651/2009, asupra unui imobil situat în Zărneșri asupra căruia aceasta a formulat repetat cereri de cumpărare, în conformitate cu disp. art. 9 din L 112/1995.
Pretenția reclamantei recurente astfel cum a fost precizată, viza însă obligarea pârâtului de rang 1 de a aduce la îndeplinire dispozițiile HCL 63/29,05,2003, prin care s-a aprobat vânzarea spațiilor către chiriașii, printre care și recurenta, menționându-se totodată prețul vânzării distinct pe imobilul - teren și construcție.
Reține tribunalul că valoarea contractelor s-a făcut cu luarea în considerare a disp. Legii nr. 112/1995 și corespund scopului evaluării în vederea vinderii în condițiile prev. de Legea nr. 112/1995, astfel cum a rezultat din sinteza și raportul de evaluare aflate la fila 11 și 12 dosar fond, întocmite anterior emiterii HCL 63/2003, la data de 15,05,2003.
D. urmare, atâta timp cât prin această hotărâre s-a aprobat vinderea expresă a imobilului recurentei reclamante la valorile stabilite în baza disp. L 112/1995, și cât timp această hotărâre nu a fost declarată nulă ori ilegală, primarul orașului Zărnești era obligat în temeiul disp. art. 68 alin 1 lit. b din L 215/2001, să o aducă la îndeplinire.
Or, instanța de fond și-a depășit limitele cu care a fost investită ,procedând la examinarea hotărârii consiliului local din perspectiva disp. art. 13 alin 1 din L 112/1995, deși nu a fost sesizată cu o asemenea cerere, ci trebuia doar să constate că aceasta era îndreptățită să i se vândă imobilul în condițiile impuse de această hotărâre și astfel, să oblige pârâții să o aducă la îndeplinire.
În consecință, în temeiul disp. art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 alin 3 CPCIV, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite, în parte, acțiunea formulata si precizata de reclamanta, și-n consecință, va obliga pârâții să vândă reclamantei imobilul situat în Zărnești, ., nr. 96, înscris in CF 1784 Zărnești, nr. top 9/2/1/3/I în condițiile prevăzute in HOT 63/29.05.2003 a Consiliului L. Zărnești ,la prețul actualizat cu indicele de inflație la data plății, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T. E. împotriva sentinței civile nr. 190/2012 a Judecătoriei Zărnești, pe care o modifică în parte, și-n consecință,
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta T. E.
împotriva pârâților ORAȘUL ZĂRNEȘTI, prin P., C. L. al Orașului Zărnești și P. ORAȘULUI ZĂRNEȘTI, și-n consecință,
Obligă pârâții să vândă reclamantei imobilul situat în Zărnești, ., nr. 96, înscris în CF 1784 Zărnești, nr. top 9/2/1/3/I în condițiile prevăzute în HOT 63/29.05.2003 a Consiliului L. Zărnești ,la prețul actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. A. GârlonțaSimona Ș. M.
Grefier,
I. T.
Red. A.G./18.01.2013
Tehnored. I.T./18.01.2013; 2 ex.
Jud. fond: M. M.
| ← Cereri. Sentința nr. 7/2012. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
