Pretenţii. Sentința nr. 274/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 274/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-11-2012 în dosarul nr. 274/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 274/D
Ședința publică din 09 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta D. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Copcealău G. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
La dosarul cauzei s-a depus, în ședința publică, împuternicirea avocațială pe care partea reclamantă a înțeles să o acorde doamnei avocat Copcealău G., în vederea reprezentării intereselor sale în prezenta cauză.
După începerea ședinței de judecată, serviciul de registratură al instanței a comunicat la dosarul cauzei o cerere înregistrată pe rolul instanței la data de 08.11.2012, prin care domnul avocat S. S., în calitate de apărător al părții pârâte, solicită să îi fie comunicată o copie a acțiunii și a actelor anexe acesteia, să i se pună în vedere părții reclamante să timbreze cererea pe care a formulat-o, să se dispună amânarea judecării cauzei, în vederea pregătirii apărării și să dispună trimiterea dosarului Judecătoriei Zărnești, căreia îi aparține competența materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze.
Atașat acestei cereri, titularul său a depus împuternicirea avocațială care atestă calitatea sa de reprezentant convențional al părții reclamante.
Tribunalul constată că, ulterior formulării rezoluției președintelui completului de judecată, aflată la fila nr. l 53 din dosar, și înaintării dosarului spre studiu instanței de judecată, la dosar a fost depus, într-o manieră neprecizată, de către serviciul de registratura al instanței, exemplarul II al cererii de chemare în judecată și al actelor anexate acesteia, care are mențiunea „41” pe prima pagină, mențiune care a fost ulterior radiată, cu ajutorul unei paste corectoare. De asemenea, înscrisurile astfel depuse la dosar poartă dovada atașării lor la un alt dosar, astfel că, instanța presupune că ele au fost inițial atașate unui dosar greșit, iar pentru termenul de judecată de astăzi au fost luate din acel dosar și înaintate, fără însă a se întocmi o adresă în acest sens, prezentului complet de judecată.
De asemenea, instanța constată că, la interpelarea pe care a făcut-o, reprezentanta convențională a reclamantului a arătat că a expediat prin poștă acțiunea și actele anexe, și că odată cu expedierea acesteia au fost depuse suficiente exemplare de pe actele astfel trimise, în vederea comunicării lor către partea adversă.
Potrivit mențiunii existente în rezoluția președintelui completului de judecată, se constată că la acest termen, partea reclamantă avea obligația de a depune la dosar copii conforme cu originalul ale înscrisurilor depuse în copie simplă, odată cu înregistrarea cererii de chemare în judecată, de a avea asupra sa originalul lor și de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Reprezentanta în instanță a reclamantului depune la dosarul cauzei cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii sau eșalonării la plată a taxei judiciare de timbru.
Tribunalul, în urma deliberării, apreciază, în raport de dispozițiile art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și de ce le invocate de către partea pârâtă, prin cererea depusă la dosar pentru termenul de judecată de astăzi, că primează chestiunea referitoare la competența materială a instanței de judecată, întrucât, chestiunea referitoare la soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, precum și a necesității depunerii la dosarul cauzei și a verificării originalelor actelor anexe cererii de chemare în judecată cad în competența instanței care va fi stabilită ca fiind instanța căreia îi aparține competența de soluționare a cauzei.
Așa fiind, ținând seama de aceste statuări, tribunalul invocă, din oficiu, și pune în discuție excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului B. în soluționarea prezentei cauze în primă instanță, având în vedere, sub acest aspect, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată și dispozițiile cuprinse în art. 2 pct. 2, art. 159 alin.1 pct. 2 și art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă
Reprezentanta părții reclamante, raportat la împrejurarea că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligația de a face, apreciază că acțiunea dedusă judecății nu are un obiect evaluabil în bani, astfel că, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului B.. Raportat la evaluarea sub aspectul valorii sumelor de bani pretinse, competența de soluționare aparține Judecătoriei Zărnești.
În principal, solicită respingerea excepției invocate de către instanță din oficiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Tribunalului B. invocată din oficiu.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 24.09.2012, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâta D. R., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să o oblige pe pârâtă să îi achite suma 30.000 Euro, precum și suma de 298.450 lei.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că în temeiul unor înscrisuri sub semnătură privată pe care le-a perfectat cu pârâta, a acordat acesteia sumele de bani menționate în petitele cererii, cu titlu de împrumut, sume pe care aceasta nu le-a restituit la data scadenței, astfel că se impune ca, pe cale judecătorească, să fie obligată să îi restituie aceste sume de bani.
Reclamantul a fundamentat în drept cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 1560 și în art. 1073 din Codul civil.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată de astăzi, instanța, din oficiu, pentru motivele expuse în parcticaua sentinței, a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului B..
Având în vedere dispozițiile art. 158 alin. (1) Cod procedură civilă, care statuează că, atunci când în fața instanței de judecată se pune în discuției competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, precum și prevederile art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, tribunalul va analiza cu prioritate excepția lipsei competenței sale materiale, iar, în acest sens, reține următoarele:
Art. 2 pct 1 lit b din codul de procedură civilă stipulează că „tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 de lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv, cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că delimitarea competenței de primă instanță a tribunalului de cea a judecătoriei, în materie civilă, se face după criteriul valorii obiectului litigiului sau în raport de natura acțiunii, în cazul în care instanțele sunt sesizate cu cereri în materie succesorală, cu cereri de partaj judiciar, cu cereri neevaluabile în bani sau cu cereri privind materia fondului funciar.
În speță, cererea dedusă judecății este o cerere evaluabilă pecuniar, astfel că pentru determinarea competenței materiale a instanțelor și se va aplica criteriul valorii obiectului litigiului. Potrivit celor mai sus arătate, se reține că obiectul cererii de chemare în judecată promovată de reclamant are o valoare de 438.118 lei, astfel că competența de soluționare în primă instanță a acesteia revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul părții pârâte.
Așa fiind, tribunalul reține că, prezentul litigiu este un litigiu civil ce are un obiect a cărui valoare nu depășește suma de 500.000 lei, astfel că, în temeiul art. 137 alin (1) coroborat cu art. 2 pct. 1 lit.b și cu art. 159 pct 2 din Codul de procedură civilă, va admite excepția analizată, iar, în temeiul art. 158 alin (3) din Codul de procedură civilă, se va declara necompetent și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului B., invocată din oficiu, și în consecință:
Declină, în favoarea Judecătoriei Zărnești, competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul P. G., cu domiciliul ales în P., ..2c, județul I., reprezentat convențional de avocat Copcealău G., în contradictoriu cu pârâta D. R., domiciliată în ., ., județul B., reprezentată convențional de avocat S. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.11.2012.
Președinte, L. S. | ||
Grefier, D. Litescu P. |
Red.L.S 06.12.2012
Tehnored.D.L.P. 17.12.2012
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1358/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 64/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
