Contestaţie la executare. Decizia nr. 1358/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1358/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 01-11-2012 în dosarul nr. 1358/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1358/R
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. - judecător
JUDECĂTOR: I. L.
JUDECĂTOR :D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul contestator T. D. în contradictoriu cu intimata . SRL, prin lichidator judiciar SCP T. și Asociații SPRL, împotriva sentinței civile nr. 7379/23.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Se constată depuse la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, din partea recurentului contestator, o notă de ședință, prin care se înaintează la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei și timbre judiciare în valoarea totală de 3 lei, precum și o cerere de judecare în lipsă a cauzei.
Instanța procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, constatând că recurentul contestator și-a îndeplinit obligația stabilită prin rezoluția administrativă aflată la fila 6 din dosar.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că părțile nu au formulat cereri în probațiune.
Față de solicitarea de judecare în lipsă a cauzei, instanța rămâne în pronunțarea asupra cererii de recurs ce formează obiectul prezentului dosar.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 7379/23.05.2012 a Judecătoriei B. a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite; a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul T. D. în contradictoriu cu intimata S.C. T. J. C. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C.P., „T. și Asociații” S.P.R.L., ca neîntemeiată, fiind respinsă cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, la data de 31.01.2012, pe rolul B.E.J. Dutceac I. a fost înregistrată cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/11.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, formulată de creditoarea S.C. T. J. C. S.R.L., prin lichidator judiciar, împotriva debitorului T. D., precum și că, prin sentința civilă nr. 0991/11.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, a fost admisă cererea formulată de creditoare în contradictoriu cu debitorul și a fost somat debitorul să plătească creditoarei suma de 2038 lei, reprezentând contravaloare serviciu, precum și să plătească penalitățile de întârziere aferente acestei sume, în procent de 0,1 %/zi, calculate de la data de 10.09.2009 și până la data achitării integrale a contravalorii serviciului, în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.
A mai reținut că, în motivarea acestei sentințe, s-a stabilit că părțile au încheiat contractul de mediere nr. 2180/17.06.2009, prin care s-a convenit ca debitorul să beneficieze de serviciile de mediere pentru obținerea unui loc de muncă în Italia, în schimbul tarifelor stabilite, debitorul beneficiind de aceste servicii dar neefectuând plata, deși a recunoscut debitul prin chitanța emisă la data de 17.06.2009, cu titlul de angajament de plată.
A reținut de asemenea că, prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 9.02.2012, a fost încuviințată executarea silită privind titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 0991/11.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, la cererea creditoarei, iar la data de 17.02.2012, în cadrul dosarului execuțional nr. 44/2012, în condițiile art. 387 C.proc.civ, a fost emisă somația, comunicată debitorului la data de 20.02.2012, conform dovezii de primire depuse la fila 28 a dosarului.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului, considerând că textul de lege sus-citat conferă debitorului posibilitatea invocării, pe calea contestației la executare, a apărărilor privind lipsa caracterului executoriu al titlului care se execută silit, iar art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001 nu deschide debitorului o nouă cale de atac împotriva sentinței civile care constituie titlu executoriu.
În consecință, pe calea contestației la executare, nu pot fi valorificate apărări care privesc fondul dreptului dedus judecății pe calea somației de plată.
În cauză, instanța a reținut că partea contestatoare avea posibilitatea valorificării excepției de neexecutare a contractului de mediere pe cale de apărare, cu ocazia soluționării dosarului civil nr._/300/2010, în care sentința civilă nr._/11.11.2010 a fost pronunțată și pe calea cererii în anulare împotriva sentinței civile nr._/11.11.2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, acesta a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei deduse judecății, ci asupra admisibilității contestației la executare întemeiată pe apărări de fond, însă inadmisibilitatea constituie o adevărată excepție care ar fi trebuit invocată de partea adversă sau de instanță din oficiu și pusă în discuția părților, ceea ce nu s-a întâmplat, iar concluziile contestatorului, prin reprezentantul său convențional, au privit fondul cauzei și nu îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.
A mai arătat că, la un termen anterior, instanța încuviințase proba cu înscrisuri, probe a căror administrare nu era necesară în vederea pronunțării soluției adoptate de instanță, fiind încălcate principiile contradictorialității și oralității.
Recurentul a arătat de asemenea că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale, respectiv pe cele ale art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultând că debitorul poate să formuleze orice apărare de fond pe care ar fi putut să o invoce prin întâmpinare, dacă litigiul ar fi fost soluționat potrivit dreptului comun și că, practic, prin soluționarea cererii în anulare se face, de fapt, analiza fondului litigiului.
În același sens, a arătat că în cazul în care aceste apărări nu au fost invocate pe calea cererii în anulare, deoarece o atare cerere nu a fost formulată, acestea pot fi invocate pe calea contestației la executare, calea de atac deschisă de legiuitor fiind una alternativă, concluzie care decurge și din caracterul sumar și urgent al procedurii somației de plată.
A mai arătat că, lipsind din țară în perioada în care i-a fost comunicată somația de plată, nu a fost în măsură să exercite cererea în anulare în interiorul termenului legal, având posibilitatea de a invoca apărări de fond pe calea contestației la executare, numai astfel putând fi atins scopul prevăzut de art. 399 alin. 3 C.pr.civ.
În concluzie, recurentul a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este întemeiat, în sensul celor ce urmează.
Instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată pe o interpretare greșită a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, text de lege potrivit cu care prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului.
Din interpretarea logică a acestui text de lege rezultă că, în ipoteza în care debitorul a formulat cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a somației de plată, debitorul nu mai poate formula apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Per a contrario, în situația în care nu a formulat o asemenea cerere în anulare, debitorul poate invoca, pe calea contestației la executare, aceste apărări de fond.
Acesta din urmă este și cazul în speță, contestatorul din cauza de față neexercitând calea acțiunii în anulare împotriva ordonanței emise în procedura somației de plată, astfel că, pe cale de consecință, acesta poate formula apărări de fond împotriva titlului executoriu pe calea contestației la executare.
Apreciind în sens contrar, prima instanță a concluzionat în sensul inadmisibilității contestației la executare deduse judecății, interpretarea dată textului de lege fiind greșită, cu consecința greșitei respingere a contestației, ca inadmisibilă.
Procedând în acest fel, instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 C.pr.civ., care are drept consecință trimiterea cauzei spre rejudecare.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 5 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite recursul declarat de contestatorul T. D. împotriva sentinței civile nr. 7379/23.05.2012 a Judecătoriei B., care va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va analiza fondul contestației deduse judecății, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 3 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul T. D. împotriva sentinței civile nr. 7379/23.05.2012 a Judecătoriei B., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. I. L. D. O. P.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CF /27.11.2012
Tehnored. CND/28.11.2012
Ex. 2
Jud fond – C. E. R.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1361/2012. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 274/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
