Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 12/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 12/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/A
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –I. N. I. – judecător
JUDECĂTOR – A. I.
GREFIER – E. L. Ș.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 18.01.2016, pentru când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de19.01.2016.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/12.11.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect „ordonanță președințială”, formulată de reclamanta P. I. A., cu domiciliul în B., ., ., ., cu reședința în Florida, 9000 Schindler Crossing DR Zip, Cod 3222, cu domiciliul procesual ales la SCA „M., C. și Asociații”, cu sediul în B., .. 6, .. 2, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul P. A. G., cu domiciliul în B., ., ., ., cu domiciliul procesual ale la Cabinet avocat K. Z. din B., ., ..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.09.2015 sub nr._, reclamanta P. I. A. a chemat în judecată pe pârâtul P. A. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța pe cale de ordonanță președințială, să dispună, stabilirea, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._/197/2015 al Judecătoriei B., domiciliul minorului P. A. G. la reclamantă, respectiv în Florida, 9000 Schindler Crossing DR Zip, Cod 3222, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea litigiului (taxă judiciară de timbru, onorariu avocat).
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 6688/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul civil nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești cu privire la minorul P. A. G., stabilirea locuinței minorului la tată, stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului în sumă de 175 lei/ lună, obligarea pârâtului să permită reclamantei să aibă legături personale cu minorul, stabilindu-se un program de vizitare.
A arătat reclamanta că a fost de acord cu stabilirea locuinței minorului la tată având în vedere că la acea dată avea un loc de muncă în Italia, fără a avea documente de ședere legală în acest stat.
A menționat că, la data de 24.06.2015, a venit în România pentru a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtului, până la data de 12.08.2015, fiind nevoită să apeleze la un executor judecătoresc și la Serviciul de Protecție a Copilului și Familiei B. în exercitarea efectivă a dreptului de a avea legături personale cu minorul întrucât pârâtul era plecat din țară, la muncă iar bunicii paterni s-au opus.
La întoarcerea în România, în data de 12.08.2015, a arătat reclamanta, a luat legătura cu pârâtul, pentru a-i încredința minorul însă acesta i-a comunicat că este plecat în Germania. În aceste condiții, la data de 14.08.2015, s-a deplasat la Direcția de Servicii Sociale B., fiind informată că pârâtul nu a notificat intenția sa de a pleca la muncă în străinătate cu 40 de zile înainte de a părăsi țara. Reclamanta a învederat că minorul ar trebui să rămână în creșterea și educarea bunicilor paterni și a actualei soții a pârâtului, pârâtul având o activitate care îl determină să lipsească perioade lungi de acasă, petrecându-și puțin timp cu minorul.
A susținut reclamanta că în prezent este căsătorită cu un cetățean american, minorul având o relație deosebit de apropiată cu acesta.
A apreciat că se impune a fi modificată locuința minorului, în mod provizoriu, până la soluționarea Dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B., putând oferi minorului un mediu mult mai bun pentru creștere și educare, afecțiune și ocrotire părintească. A arătat că minorul și-a manifestat de fiecare dată dorința de a locui cu mama sa iar atitudinea tatălui de a-i interzice a păstra un contact permanent cu aceasta nu i-au fost indiferente minorului. S-a arătat că tatăl este plecat din țară și se impune reevaluarea situației minorului, având în vedere că actualele condiții oferite de pârât nu mai corespund interesului superior al minorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 CEDO, art. 263 și art. 264 Cod civil, art. 996 Cod proc. Civ. Legea nr. 272/2004 republicată.
În probațiune au fost depuse înscrisuri la dosar, în copie.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.
Pârâtul a formulat întâmpinare la dosar solicitând respingerea cererii formulate ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute imperativ de lege cu privire la ordonanța președințială.
Astfel, s-a arătat că nu este îndeplinită condiția urgenței, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 6688/10.05.2012 a fost stabilit domiciliul minorului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A susținut că nu a împiedicat minorul în nici un fel să aibă legături cu mama sa, minorul a fost cel care nu a dorit să plece de la domiciliul său. Minorul a fost luat cu forța de către mama sa deși nu își dorea acest lucru. A menționat că reclamanta și-a căutat sporadic fiul deși nu a fost împiedicată să facă acest lucru.
De asemenea, pârâtul a arătat că plecarea sa în Germania a avut ca obiect căutarea unui loc de muncă, minorul fiind lăsat la bunicii paterni, cu care a locuit încă de la naștere.
A apreciat că schimbarea măsurii dispuse prin sentința menționată nu ar fi în interesul minorului, în condițiile în care reclamanta locuiește în America.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205C. proc. civ..
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Prima instanță a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială iar pentru pârât proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
S-a constatat că minorul P. A. - G., născut la data de 13.02.2008, este fiul reclamantei P. I. – A. și al pârâtului P. A. - G., astfel cum rezultă din certificatul de naștere.
Prin sentința civilă nr. 6688/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul civil nr._ (f.13-16) s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, prin acord, exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești cu privire la minorul P. A. G., stabilirea locuinței minorului la tată, stabilirea unei pensii de întreținere, în favoarea minorului și în sarcina mamei, în sumă de 175 lei/ lună, obligarea pârâtului să permită reclamantei să aibă legături personale cu minorul, stabilindu-se un program de vizitare.
Prin cererea care face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat modificarea locuinței minorului, în mod provizoriu, până la soluționarea Dosarului civil nr._/197/2015 al Judecătoriei B., respectiv stabilirea domiciliului minorului P. A. G. la reclamantă, respectiv în Florida, 9000 Schindler Crossing DR Zip, Cod 3222, având în vedere că actualele condiții oferite de pârât nu mai corespund interesului superior al minorului.
Prima instanță a mai reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, începând cu data de 09.10.2015, pârâtul are reședința în Germania, la adresa indicată fiind înregistrat și minorul P. A. – G..
În drept, prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.997 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora “ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar înlătura piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Referitor la condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, prima instanță a constatat următoarele:
Potrivit art. 997 Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale este admisibilă pentru măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, textul legal prevede pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a trei cerințe, respectiv să existe urgență, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul.
Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Din analiza art. 997 Cod procedură civilă rezultă două situații în care instanța poate aprecia situația urgenței și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Raportat la aceste criterii, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența. De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei.
Prima instanță a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în cauză, nefiind dovedite în cauză existența unor împrejurări care să justifice urgența pentru luarea măsurii privind modificarea locuinței minorului, în condițiile în care nu s-a făcut dovada condițiilor nefavorabile îngrijirii minorului la domiciliul tatălui. Probele administrate nu atestă faptul că, în lipsa măsurii solicitate, minorului i s-ar produce un prejudiciu care nu are putea fi reparat în alt mod sau că modificarea locuinței minorului la mamă, în Statele Unite al Americii, ar fi în interesul acestuia.
În ceea ce privește vremelnicia, pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale în instanță, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanța este datoare să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului și fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare.
Prima instanță a mai reținut că în cazul de față, reclamanta solicită luarea unei măsuri aparent provizorii, de modificare a locuinței minorului până la soluționarea Dosarului nr._/197/2015, respectiv până la soluționarea acțiunii introduse pe calea dreptului comun. Stabilirea locuinței minorului în Statele Unite al Americii, la reședința mamei, nu reprezintă o măsură care ar putea fi luată doar pe baza unei aparențe de drept, fără verificarea condițiilor de la reședința mamei și fără a prejudeca fondul cauzei. Prima instanță a apreciat că neînțelegerile dintre părinți cu privire la locuința minorului se soluționează de către instanță pe calea unei măsuri definitive, având în vedere necesitatea asigurării nevoii de stabilitate a minorului.
Prin stabilirea măsurii solicitate, prima instanță a apreciat că ar prejudicia fondul cauzei, pronunțând o măsură cu caracter definitiv, având în vedere că nu s-a făcut dovada condițiilor favorabile minorului pentru o astfel de măsură.
În concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Prima instanță a mai reținut și aplicabilitatea dispozițiilor de drept material cuprinse în art. 263 alin.1 NCC, precum și cele ale art.2 al.6 din Legea nr.272/2004.
În ceea ce privește cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, prima instanță a constatat că solicitarea reclamantei este una nefondată, față de împrejurarea că minorul se află în grija tatălui, locuiește împreună cu acesta, nefiind făcută dovada că este lipsit de condițiile unei bune creșteri și educări, astfel încât să fie justificată măsura schimbării locuinței pe calea acestei proceduri.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel reclamanta P. I. A., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de stabilire provizorie, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/197/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Brașo, a domiciliului minorului P. A. G. la mamă, în Statele Unite ale Americii, Jacksonville, statul Florida.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința atacată este netemeinică, iar analiza îndeplinirii cerințelor art.996 C.p.c. a fost făcută formal, neținându-se seama că drepturile minorului sunt grav încălcate prin fapta pârâtului de a-l scoate pe minor de la școala la care învăța și de a-l scoate ilegal din țară. S-a arătat că minorul a fost scos din țară în condiții frauduloase, ceea ce constituie o infracțiune gravă, minorul nu este înscris la școală în Germania, iar tatăl nu se ocupă de minor, acesta fiind nevoit să locuiască împreună cu soția pârâtului, care are în îngrijire și propriul copil, în vârstă de câteva luni. Această situație incertă și contrară interesului copilului ar putea dăinui chiar și doi ani, până la soluționarea dosarului de fond. Toate acestea în condițiile în care apelanta, după încheierea vizitei de o lună a minorului la domiciliul său din SUA l-a adus de îndată pe minor înapoi la domiciliul tatălui, însă, pârâtul fiind plecat în cursă în Germania, a fost nevoită să rămână în B. o perioadă de o lună, până la 12.09.2015, când pârâtul s-a întors și a preluat personal minorul, ocazie la care apelanta și-a manifestat și dezacordul expres cu privire la plecarea intimatului în Germania împreună cu minorul. Simplul fapt că pârâtul a ignorat dorința mamei și a minorului și a înțeles să renunțe la educația copilului, retrăgând minorul de la școală și scoțând minorul în condiții dubioase din țară justifică urgența măsurii.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu sunt justificate argumentele instanței de fond în sensul că situația apelantei este incertă, nefiind verificate condițiile de viață de la reședința mamei, în condițiile în care o instanță de judecată a stabilit în mod definitiv faptul că minorul poate locui pe timpul vizitelor la mama sa, în SUA, invocându-se în acest sens considerentele sentinței civile nr._/02.12.2014, rămasă definitivă.
Prima instanță a ignorat argumentele apelantei, care relevă o stare de fapt de-a dreptul periculoasă pentru copil, acesta fiind lăsat în grija soției pârâtului, care are propriul său copil natural.
Din atitudinea pârâtului față de copil și drepturile acestuia, din plângerile penale formulate împotriva pârâtului, precum și din actele întocmite de către DGASPC rezultă că pârâtul nu este un părinte responsabil, iar comportamentul său este sfidător.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.470, art.471, art.478, art.480 al.2, art.996, art.999 C.p.c., art.263 C.civ., art.2, art.4, art.6 din Legea nr.272/2004, art.10 al.2 din Convenția asupra Drepturilor Copilului, art.8 din CEDO.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate.
În apărare, intimatul a arătat că în mod just s-a respins cererea de ordonanță președințială, nefiind îndeplinită cerința urgenței acesteia. Astfel, prin sentința civilă nr.6688/2012 a Judecătoriei B. domiciliul minorului a fost stabilit la tată, iar de la 10.05.2012 și până în prezent minorul a locuit cu acesta, schimbarea domiciliului nefiind în interesul superior al minorului. De la momentul respectiv apelanta și-a căutat fiul doar sporadic, deși nu a fost împiedicată în nici un fel de către intimat, iar minorul nu dorește să aibă legături cu mama sa. Schimbarea locuinței minorului în SUA, împreună cu mama și cu cei 3 copii ai acestuia nu este în interesul copilului, în condițiile în care minorul nu cunoaște familia respectivă și nu este atașat sufletește de mama sa. Apelanta nu are loc de muncă și nu realizează nici un venit. De asemenea, a arătat intimatul că în perioada în care a locuit în Italia apelanta a fost dansatoare într-un club de striptease, motiv pentru care pune la îndoială conduita morală a acesteia.
A mai arătat apelantul că susținerile potrivit cărora minorul nu ar fi înscris la școală sunt neadevărate, întrucât acesta a fost înscris la o unitate de învățământ, familia tatălui fiind înregistrată în sistemul de asigurări sociale al statului german. De asemenea, programul de lucru al intimatului este unul normal, de 8 ore, acesta efectuând doar curse interne pe distanțe scurte.
În drept, s-au invocat prevederile art.205 C.p.c.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare (f.44-45).
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri (f.15-22, 46-47, 55-59).
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod legal și temeinic că în speță nu sunt îndeplinite cerințele instituite de lege pentru emiterea unei ordonanțe președințiale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată, respectiv, astfel cum rezultă aceste cerințe din prevederile art.997 C.p.c., existența urgenței, caracterul temporar al măsurii ce se solicită și neprejudecarea fondului.
Astfel, în primul rând, tribunalul remarcă că motivele invocate în susținerea cererii de emitere a ordonanței președințiale, respectiv în susținerea apelului sunt parțial diferite – dacă în cererea inițială se susține că locuința minorului ar trebui schimbată pentru că tatăl o împiedică pe mamă să-și realizeze programul de păstrare a legăturilor personale cu minorul și că acesta și-a găsit un loc de muncă în Germania, lipsind temporar din țară și lăsând copilul în grija părinților săi și a actualei partenere de viață, prin cererea de apel se invocă tocmai faptul că apelantul a luat copilul cu el în Germania, unde s-a mutat cu familia pentru o anumită perioadă, impunându-se astfel a fi examinate toate aceste aspecte din perspectiva care interesează soluționarea cererii formulate în cauză.
Cât privește programul de păstrare a legăturilor personale dintre mamă și copil, tribunalul constată că aceste chestiuni exced cererii de față, existând o sentință judecătorească care stabilește acest program de vizitare și care poate fi executată, după caz, fie în condițiile stabilite de codul de procedură civilă român, fie, în măsura în care se invocă deplasarea nelegală a copilului din România în Germania prin procedurile instituite de instrumentele internaționale sau de drept al Uniunii Europene aflate la dispoziția părintelui aflat într-o astfel de situație, respectiv, în principal, Regulamentul (CE) nr.2201/2003 sau Convenția de la Haga din 1980, în măsura în care în fapt s-ar constata îndeplinite cerințele specifice fiecăreia dintre aceste căi procedurale, chestiune care excede obiectului prezentei cauze. Deși disponibilitatea părintelui care locuiește împreună cu minorul de a asigura și celuilalt părinte posibilitatea de a păstra legături personale cu acesta poate fi considerată un criteriu important ce va fi avut în vedere la stabilirea locuinței copilului, aceste aspecte pot fi avute în vedere numai în cadrul unui proces de fond privind această chestiune, urmând a se stabili pe bază de probe situația de fapt exactă, conduita fiecărei părți și circumstanțele în care s-a produs deplasarea copilului împreună cu familia tatălui său în Germania, aspecte care nu pot fi examinare exhaustiv în procedura sumară și urgentă a ordonanței președințiale, în cadrul căreia este de altfel interzisă prejudecarea fondului cauzei. Această concluzie se impune cu atât mai mult față de argumentele inițial invocate de către apelantă, aceasta susținând că a fost împiedicată de către intimat să-și exercite programul de păstrare a legăturilor personale cu minorul, în condițiile în care probele de la dosar evidențiază că de fapt conflictul inițial a avut loc între apelantă și persoane din familia intimatului (respectiv mama acestuia), fiind soluționat prin intervenția organelor statului, care au permis deplasarea minorului în SUA, împreună cu mama sa, în executarea programului de păstrare a legăturilor personale. De altfel, propria conduită a apelantei ridică semne de întrebare în condițiile în care aceasta recunoaște că la sfârșitul programului de vizită nu a înapoiat copilul la domiciliul său de la acel moment, deși lipsa temporară a tatălui de la domiciliu nu constituia un impediment în acest sens în condițiile în care existau alte persoane din familia extinsă a minorului care puteau asigura îngrijirea acestuia până la întoarcerea tatălui, ci a așteptat aproximativ o lună pentru ca tatăl să-l preia personal pe minor.
Cât privește situația constatată în luna ianuarie 2016, dincolo de plângerea penală depusă de către apelantă împotriva intimatului cu această ocazie și care urmează a fi soluționată de către organele competente, tribunalul nefiind legal învestit să facă vreo apreciere asupra temeiniciei acesteia, tribunalul se mărginește să constate că la data respectivă apelanta cunoștea deja faptul că minorul locuiește acum, împreună cu familia tatălui său, în Germania, în cauză nefăcându-se dovada că s-ar fi solicitat fie recunoașterea sentinței care instituie programul de păstrare a legăturilor personale cu minorul și executarea ei la noua reședință a minorului, fie înapoierea acestuia în România, apelanta folosindu-se de acest argument exclusiv pentru a solicita stabilirea temporară a locuinței minorului la ea, în Statele Unite ale Americii, până la soluționarea dosarului de fond având același obiect. Or, o astfel de măsură presupune cu necesitate examinarea unor aspecte de fond, ținând de relația existentă între minor și mama sa (în special având în vedere declarațiile contradictorii ale martorilor audiați la fond, rude apropiate ale celor două părți), precum și stabilirea cu exactitate a condițiilor de care ar beneficia minorul la locuința mamei sale, care nu pot fi examinate doar pe baza unor prezumții ținând de profesia actualului soț al mamei, al unui set de fotografii făcute în vacanța copilului și a unor constatări reținute în considerentele unei sentințe civile pronunțate în luna decembrie 2014, deci cu peste un an în urmă, astfel cum se solicită de către apelantă. De asemenea, modificarea locuinței minorului, chiar și temporar (dar pentru o perioadă de chiar și doi ani, după cum apreciază chiar apelanta), într-un cu totul alt mediu de viață, într-o altă familie decât cea în care a locuit minorul în ultimii trei ani și chiar pe un alt continent presupune să se stabilească în mod precis implicațiile pe care o astfel de măsură le-ar avea asupra dezvoltării armonioase a copilului, fiind vorba de o modificare radicală a mediului său de viață familiar, ceea ce din nou, nu se poate realiza decât în cadrul procesului de fond și ar constitui în speță o măsură disproporționată pentru a fi luată printr-o procedură sumară și urgentă, în condițiile în care nu se probează în nici un fel existența unei stări de urgență care să justifice o astfel de intervenție. În condițiile în care părinții au poziții contradictorii și lipsesc mijloace de probă actuale cu privire la aspectele de mai sus, tribunalul constată că aspectele menționate, ca și legalitatea schimbării locuinței de fapt a copilului de către apelant pot fi examinate doar în cadrul unei analize și a unui examen probatoriu făcute în dosarul de fond, având ca obiect modificarea locuinței minorului, iar nu în procedura ordonanței președințiale, prin cererea formulată de apelantă tinzându-se ca pe baza unui probatoriu extrem de sumar să se obțină o prejudecare a fondului cauzei.
Pe de altă parte, în speță nu s-a dovedit faptul că ar fi îndeplinită cerința urgenței cererii formulate. Tribunalul reamintește în acest context că, față de obiectul cauzei, existența urgenței trebuie apreciată prin prisma asigurării interesului superior al copilului, care este primordial în cauză. Or, în speță, nu se constată că ar exista vreo dovadă care să evidențieze că minorul ar fi abuzat sau neglijat în familia tatălui (la care s-a stabilit anterior, pe cale judecătorească, locuința copilului), singura situație care ar justifica modificarea locuinței acestuia nu în urma unei analize de fond, efectuate în mod temeinic, pe calea dreptului comun, ci în procedura sumară a ordonanței președințiale. Legalitatea relocării minorului de către tată pe teritoriul unui alt stat UE, respectiv Germania, va fi examinată atât de către organele competente, ca urmare a plângerilor penale formulate de către apelantă, cât și, cel mai probabil, în cadrul cercetării judecătorești ce se va efectua în dosarul de fond, însă nu rezultă indicii aceasta s-ar fi efectuat într-o modalitate care să primejduiască integritatea sau dezvoltarea copilului ( din adresa depusă chiar de apelantă rezultă că sunt indicii în sensul că ieșirea din țară s-ar fi efectuat printr-un punct de trecere a frontierei situat în raza teritorială a ITPF Oradea, din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezultă că intimatul și familia sa sunt legal înregistrați ca rezidenți pe teritoriul Germaniei și acesta are încheiat acolo un contract de muncă etc.). Împrejurarea că minorul ar fi lipsit de dreptul la educație școlară apare în acest context ca o simplă alegație, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, tatăl și familia acestuia sunt legal înregistrați ca rezidenți pe teritoriul Germaniei, situația invocată de către apelantă, cu privire la faptul că o astfel de fapt s-ar putea perpetua până la momentul soluționării dosarului de fond fiind complet neplauzibilă în raport cu un alt stat membru al Uniunii Europene.
În sfârșit, faptul că intimatul are un loc de muncă nu presupune că acesta nu se poate ocupa de copil, astfel cum susține apelanta, fără a face de altfel nicio probă în acest sens, după cum faptul că intimatul este ajutat de actuala parteneră de viață sau de alte persoane din familia extinsă constituie o situație de normalitate, iar nu una de natură a afecta drepturile copilului; de altfel, în cazul în care s-ar da curs cererii apelantei, minorul ar urma să locuiască tot împreună cu actualul soț al acesteia, care nu este tatăl biologic al copilului, fără ca astfel să se poată considera că s-ar afecta dezvoltarea copilului.
În concluzie, în speță, nu s-a dovedit nici existența unei situații de urgență care să justifice modificarea locuinței copilului (și schimbarea completă a mediului de viață a acestuia, prin mutarea într-o altă familie, o altă țară și pe un alt continent) pe calea sumară a ordonanței președințiale. Necesitatea unei astfel de schimbări fundamentale a mediului de viață al copilului poate fi examinată în speță doar pe baza unui probatoriu adecvat, în cadrul procesului de fond.
Rezumând, nefiind îndeplinită cerința urgenței și întrucât prin cererea formulată de apelantă se tinde practic la prejudecarea fondului pe baza unui probatoriu mult prea sumar pentru a putea îndreptăți o decizie atât de importantă pentru dezvoltarea minorului, cererea de ordonanță președințială a fost legal respinsă de către prima instanță, prin raportare la prevederile art.997 C.p.c.
Față de cele de mai sus, în acord cu prevederile art.480 și art.1000 C.p.c., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, menținând sentința atacată, iar conform art.453 C.p.c. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. I. A., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. A. G., împotriva sentinței civile nr._/12.11.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Ia act că în apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.01.2016.
Președinte,Judecător,
I. N. IlieAndrei I.
Grefier,
E. L. Ș.
Red.AI/20.01.2016
Dact. ELS 20.01.2016 /4EX
Jud. fond. S. M. I.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Curatelă. Decizia nr. 24/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
