Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 178/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 178/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 178/. publică de la 29.04.2013
Completul CIV A 1 compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – M. B.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de reclamanta Asociația „Alianța pentru C. A.” și pârâtul S. P. pentru G. A. B., împotriva sentinței civile nr. 3991/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 26.04.2013, cuvântul părților a fost consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la cererea părților, pentru a se depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 3991/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ s-a admis în parte cererea de ordonanța președințială formulată de Asociația „Alianța pentru C. A.” in contradictoriu cu S. P. P. G. A. B. .
Intimatul S. P. P. G. A. B. a fost obligat:
să informeze Asociația despre acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie a câinilor, să permită, în timpul programului de lucru accesul membrilor Asociației „Alianța pentru C. A.” să viziteze adăpostul de câini aflat în gestiunea intimatului, să permită reprezentanților reclamantei să hrănească animalele aflate în adăpostul de câini al intimatului, să permită reclamantei să furnizeze asistență medicală câinilor aflați în adăpostul de câini al intimatului, pe cheltuiala reclamantei și prin serviciul medicilor veterinari, fie la Adăpost, în timpul programului de lucru, fie prin preluarea temporară a animalelor, pe bază de proces verbal, pentru a fi tratate la cabinetele veterinare, după necesități.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Din materialul probator prezentat de reclamantă rezultă că în adăpostul de câini gestionat de intimat sunt câini cu o stare fizică precară, și că în perioada recentă ( ianuarie-februarie 2013), în adăpost, câini au fost omorâți și devorați de către alte exemplare canine. Evocatoare sunt în acest sens planșele foto depuse la dosar.
Această stare de fapt denotă o situație îngrijorătoare în privința siguranței dar mai ales al tratamentului la care sunt supuse animalele aflate în acest adăpost public.
Analizând obiectiv situația acestor animale, potrivit legii, păstrarea lor în adăpost este temporară, iar dacă nu sunt adoptate, soarta lor este pecetluită, urmând a fi eutanasiate. Dar câtă vreme sunt menținute în viață, supunerea acestor animale unor condiții de viață ce pot fi caracterizate ca atroce reprezintă un act de cruzime, situație care constituie o încălcare a celor mai elementare norme de etică socială, fără a pune în balanță dispozițiile legale ce interzic un astfel de comportament.
Tehnic vorbind art. 13 din OUG 155/2001 interzice abandonarea sau inducerea de suferințe câinilor. Or, lipsirea acestor animale internate în adăpostul serviciului de gestionare al câinilor fără stăpân de asistență medicală, hrană, condiții salubre și sigure de adăpostire echivalează cert cu o abandonare a acestora.
Vătămarea sănătății acestor câini dar mai ales moartea în chinuri a acestora reprezintă clar o vătămare a dreptului animalului la condiții decente de viață.
Faptul că evenimente de genul celor prezentate anterior s-au petrecut în ultima perioadă de timp în adăpostul intimatului justifică necesitatea intervenției urgente în scopul ameliorării condițiilor de păstrare în adăpost a acestor câini.
Calitatea procesuală a reclamantei de a solicita instanței luarea unor măsuri de protecție a animalelor este dată de calitatea reclamantei de persoană juridică fără scop lucrativ – aceasta funcționând ca asociație în regimul OG 26/2000, ce are ca scop protecția animalelor contra abuzurilor. Deci chiar dacă drepturile puse în discuție nu sunt ale reclamantei, interesul de a le proteja fiind public, și permis de lege, legitimitatea procesuală a reclamantei este justificată în condițiile art. 37 cod procedură civilă ( nou) cu trimitere la art. 11 din OUG 155/2001, și la art. 1,2 din OG 26/2000.
Modalitatea în care o astfel de intervenție urgentă poate fi realizată prin promovarea unei ordonanțe președințiale este cea care, fără a stabili drepturi subiective opozabile părților, ar permite reclamantei, ca, în realizarea interesului social al acesteia de a proteja de abuzuri animalele fără stăpân, să intervină prompt în ameliorarea vieții animalelor din adăpost prin sprijinirea activității intimatului, în sensul hrănirii animalelor, tratării medicale a acestora, facilitarea adoptării acestora, astfel încât să se evite pe cât posibil traumatizarea acestor câini, fără a aduce atingere bunului mers al serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân.
În linia acestei idei cererile reclamantei de a fi informată despre acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie a câinilor, de a i se permite, în timpul programului de lucru al centrului accesul la adăpostul de câini aflat în gestiunea intimatului, de a fi permis reprezentanților reclamantei să hrănească animalele aflate în adăpostul de câini al intimatului, de a i se permite reclamantei să furnizeze asistență medicală câinilor aflați în adăpostul de câini al intimatului, pe cheltuiala reclamantei și prin serviciul medicilor veterinari, fie la Adăpost, în timpul programului de lucru, fie prin preluarea temporară a animalelor, pe bază de proces verbal, pentru a fi tratate la cabinetele veterinare, sunt temeinice, și pot face obiectul unei ordonanțe președințiale întrucât sunt justificate de urgența despre care s-a amintit deja, nu pun în discuție fondul vreunui drept subiectiv, servesc scopului protejării unor drepturi a căror vătămare ar produce pagube ce nu pot fi înlăturate, și caracterul lor este vremelnic, urmând să dureze până la momentul la care Intimatul va fi în măsură să asigure minimele condiții prevăzute de UOG 155/2001 pentru cazarea câinilor fără stăpân.
În ce privește celelalte cereri ale reclamantei, acestea nu pot face obiectul unor măsuri luate pe calea ordonanței președințiale, la cererea reclamantei, întrucât privesc obligații de serviciu ale intimatului, sau aspecte ce țin de cuprinsul activităților prevăzute în fisa postului, de finanțarea serviciului, de decizii ale administrației locale, aspecte care pe de o parte nu depind de conduita pârâtului, sau care nu pot fi cenzurate prin intermediul procesului civil întrucât implică o răspundere particulară de altă natură decât civilă ( administrativă, penală, etc.).
Împotriva acestei soluții au declarat apel, atât reclamanta cât și pârâtul.
P. apelul declarat de pârâtul S. Publice de Gestionare a A. B. s-a solicitat instanței de control judiciar modificarea în parte a sentinței civile iar în consecință anularea prevederilor acesteia în ceea ce privește obligațiile impuse apelantului pârât.
În motivarea apelului s-a arătat că că prin sentința civilă atacată cu apel în prezentul dosar s-a admis cererea intimatei reclamante cale de ordonanță președințială deși condițiile speciale, obligatorii de admisibilitate a acesteia, în mod clar specificate în dispozițiile art. 982 C.pr.civ., urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia măsurilor luate nu sunt îndeplinite.
De altfel, cererea de ordonanță președințială a intimatei nu se încadrează în niciunul din domeniile dezvoltate de jurisprudență și doctrina în care ordonanța președințială apare ca admisibilă, cu astfel de cerere reclamanta intimată putându-se îndrepta oricând cu cerere în drept comun.
Mai mult, între apelantul pârât și o altă asociație există protocoale de colaborare semnate, în virtutea cărora reprezentanți ai acestei asociații sunt prezenți zilnic în scopul derulării proiectelor privind asistența veterinară a animalelor. De asemenea, activitatea desfășurată în cadrul Adăpostului pentru câini este supusă controalelor periodice din partea DSVSA B. precum și controalelor din partea DIICOT în ceea ce privește regimul substanțelor psihotrope.
Instanța de fond a interpretat greșit probele depuse la dosarul cauzei, iar programul de vizitare al Adăpostului stabilit marți și joi între orele 12.00 – 14.00 este unul stabilit conform art. 11 din OUG 155/2001.
P. sentința civilă atacată, instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că s-a solicitat de către reclamantă instituirea unor obligații în sarcina pârâtului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a unor sesizări penala formulate împotriva numiților B. F. D., M. D., S. C. M., iar prima instanță a înțeles să oblige pârâtul până va fi în măsură să asigure condițiile minime prevăzute de OUG 155/2001 pentru cazarea câinilor fără stăpân, termen nesolicitat de reclamantă.
Întinderea, înțelesul și modul concret de punere în aplicare a dispozițiilor sentinței civile atacate, în forma în care a fost admisă cererea reclamantei, obligațiile apelantului pârât sunt neclare, iar punerea în executare a hotărârii provoacă grave funcționalități în desfășurarea instituției, provocând anularea procedurilor și a normelor de ordine interioară ale instituției.
Astfel, nu se specifică modul în care trebuie respectată obligația de informare a reclamantei cu privire la desfășurarea activităților menționate, vizitarea nu este prevăzută ca să se facă în cadrul programului de vizită aprobat la nivelul Serviciului, cu respectarea prevederilor procedurilor privind accesul și obligațiile persoanelor pe perioada de staționare în incinta adăpostului, hrănirea animalelor nu este prevăzută în cadrul programului de hrănire a acestora, nu se specifică prin intermediul cărui serviciu de medicină veterinară reclamantul poate furniza asistență medicală câinilor din Adăpost.
De menționat este că la nivelul SGPA există proceduri referitoare la modul de acțiune în cazul îmbolnăvirilor, proceduri care asigură stabilirea măsurilor și tratamentului necesar în cazul îmbolnăvirii animalelor.
Apreciind, în final că prevederile sentinței civile exced prevederilor legii 227/2002, înlăturând programul orar prestabilit în baza căruia reprezentanții reclamantei pot asista la toate operațiunile desfășurate de apelant, se impune modificarea în parte a sentinței civile atacate.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 982 și urm. C.pr.civ., art. 460 și urm. C.pr.civ., OUG 155/2001 aprobată cu completări și modificări de Legea 227/2002.
P. apelul declarat în cauză de reclamanta Asociația „ Alianța pentru C. A.” a solicitat instanței de apel modificarea în parte a soluției atacate în sensul de a stabili ca obligația în sarcina pârâtei să fie o obligație de informare prealabilă a reclamantei cu privire la locul și momentul desfășurării tuturor acțiunilor de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie a câinilor ce ar urma să fie efectuate de către reprezentanții intimatului, a obligării pârâtului să nu mai captureze și să nu mai încarcereze în adăpostul de la Stupini alți câini, cu excepția celor dovediți agresivi până la momentul soluționării definitive a sesizărilor penal, să se dispună obligarea pârâtului la asigurarea supravegherii animalelor din Adăpost 24 de ore din 24, să dispună obligarea pârâtului să permită reprezentanților reclamantei să filmeze și să fotografieze orice animal aflat în Adăpost, oricând în timpul programului de lucru al angajaților SPGA care deservesc adăpostul, în vederea postării respectivelor fotografii și imagini pe sit-uri specializate în adopții și în vederea monitorizării stării de sănătate și bunăstare a animalelor.
În motivarea apelului apelanta reclamantă a arătat că pentru a se da eficiență prevederilor legale prin asigurarea accesului reclamantei la acțiunile prevăzute de art. 11 din OUG 155/2001 este necesară o informare într-un termen rezonabil, astfel încât se poată prezenta la acțiunile desfășurate de pârât.
Cel mai probabil, instanța de fond a avut în vedere că informare trebuie făcută prealabil pentru că este menită să permită reclamantei, prin reprezentanții ei să asiste la respectivele acțiuni, însă, ținând cont de reaua credință manifestată constant de reprezentanții intimatului se impune ca obligația de la petitul 1 să fie precizată cât mai exact în sensul de a obliga pârâtul să informeze reprezentanții reclamantei în prealabil și să permită acestora să asiste la operațiunile respective.
În ceea ce privește petitul de la pct. 2 se impune admiterea lui ca măsură de prevenire a supunerii la suferințe inutile a animalelor care nu prezintă nici un fel de pericol.
În cazul de față activitatea de capturare și încarcerare a câinilor nu ar trebui să se desfășoare deloc, iar admiterea petitului 2 nu ar echivala cu o cenzurare a activității intimatului ci doar o măsură vremelnică ce vizează protejarea unor animale care nu fac rău nimănui, mai ales a capturării puilor care sunt expuși permanent pericolului de a contacta boli și de a fi răniți sau uciși de alți câini, acestor pui neputându-li-se asigura condițiile minime de hrănire prevăzute de lege, nici măcar cu ajutorul reclamantei, întrucât accesul în adăpost este interzis după ora 16.00.
Ori, în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 pct. D din OUG 155/2001 „ hrănirea cățeilor cu vârste cuprinse între 6 și 12 săptămâni se face de 3 ori pe zi”.
Referitor la petitul de la punctul 3 din cererea introductivă, este de reținut că astfel cum rezultă din adresa SGPA 815/20.07.2012 programul de lucru al angajaților este de 24 de ore din 24, angajații trebuind să fie la dispoziția serviciului oricând, în situații care reclamă urgență.
Ori, în speță, urgența este tocmai aceea a împiedicării agresiunii reciproce și uciderii câinilor după ora 16.00 și hrănirea puilor după această oră, petitul fiind în tot admisibil, deoarece SGPA nu trebuie nici să-și modifice programul, nici să încadreze personal.
Petitul de la pct. 9 întrunește condițiile de admisibilitate având în vedere că nici un act normativ nu interzice fotografierea câinilor de către vizitatori.
Cu privire la aspectul caracterului vremelnic, apelanta reclamantă a solicitat ca măsurile dispuse de instanță ar trebui să fie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a sesizării penale atașată cererii de ordonanță președințială.
În apel, la solicitarea ambelor părți, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată în raport cu motivele de apel, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs dedusă judecății este nefondată, astfel că o va respinge, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Conform art. 996 alin (1) Cod procedură civilă „ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială se înfățișează ca un mijloc procesual ce întrunește condițiile unei acțiuni civile. O atare acțiune are însă un caracter specific, determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale, astfel că, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească toate condițiile generale necesare pentru exercitarea oricărei acțiuni, precum și cerințele speciale instituite de textul de lege precizat.
Trebuie menționat că, deși, în cazul cererii de ordonanță președințială, nu se cere a fi îndeplinită condiția afirmării unui drept subiectiv civil, cercetarea fondului fiind incompatibilă cu natura și caracterul procedurii reglementată de art. 996 Cod procedură civilă, instanța trebuie să cerceteze de partea cui este aparența dreptului.
În ceea ce privește condițiile speciale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, instanța reține că acestea constau în urgența și vremelnicia măsurii ordonată de instanță, precum și în neprejudecarea fondului, condiții, care, în speța dedusă judecății, sunt îndeplinite.
Astfel, în ceea ce privește urgența, tribunalul constată că ea constituie o cerință esențială a ordonanței președințiale, fapt ce explică și enunțarea ei expresă de art. 996 Cod procedură civilă. Textul de lege menționat nu definește conceptul de urgență, el indicând doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a instanței, respectiv, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării silite.
În ceea ce privește criteriile pe baza cărora se poate aprecia urgența, acestea trebuie să fie obiective, adaptate la particularitățile speței.
În cauză, instanța de fond în mod corect a reținut că faptul că evenimente evocate și dovedite de apelanta reclamantă s-au petrecut în ultima perioadă de timp în adăpostul apelantului pârât justifică necesitatea intervenției urgente în scopul ameliorării condițiilor de păstrare în adăpost a acestor câini .
În legătură cu condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, în doctrină și în jurisprudență s-a conturat opinia potrivit căreia instanța este îndrituită să realizeze un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este apartenența dreptului, în normele de reglementare ale acestei instituții în noul cod de procedură civilă aparența dreptului în favoarea uneia dintre părți fiind chiar condiție de admisibilitate fapt ce a fost realizat temeinic de către instanța de fond, aceasta stabilind corect starea de fapt și aparența dreptului în favoarea apelantului reclamant, în parte.
Vremelnicia măsurii ce se solicită a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale constituie, de asemenea, o condiție de admisibilitate a acesteia, ce se află într-o strânsă legătură cu neprejudecarea fondului.
Rațiunea procedurii instituite de art. 996 Cod procedură civilă este aceea de a permite luarea unor măsuri rapide și cu caracter temporar, aceste măsuri fiind destinate, în principiu, să dureze până când se va soluționa fondul cauzei.
Însă referitor la momentul până la care instanța de fond a dispus admiterea în parte a cererilor reclamantei, instanța de fond a reținut că acestea se vor realiza, până la momentul la care Intimatul va fi în măsură să asigure minimele condiții prevăzute de UOG 155/2001 pentru cazarea câinilor fără stăpân, deși reclamanta a solicitat luarea acestei măsuri până la până la soluționarea definitivă și irevocabilă a unor sesizări penala formulate împotriva numiților B. F. D., M. D., S. C. M., încălcând principiul disponibilității părților ce guvernează procesul civil, astfel încât acest motiv de apel, invocat atât de către apelantul pârât cât și de apelanta reclamantă va fi admis, măsurile dispuse de prima instanță urmând a fi dispuse până la soluționarea definitivă a sesizărilor penale atașate cererii de ordonanță președințială.
Din cuprinsul ordonanței președințiale pronunțate, rezultă și faptul că instanța de fond a dispus ca intimatul să informeze Asociația despre acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie a câinilor, să permită, în timpul programului de lucru accesul membrilor Asociației „Alianța pentru C. A.”, apelanta reclamantă criticând soluția datorită omisiunii de a se dispune ca această informare în prealabil, pentru a se asigura participarea efectivă a unor membrii ai Asociației, informarea lor ulterioară golind de conținut dispoziția dată de instanță în sarcina apelantului pârât SGPA.
Într-adevăr, având în vedere faptul că pentru a se da eficiență prevederilor legale prin asigurarea accesului reclamantei la acțiunile prevăzute de art. 11 din OUG 155/2001( Acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie se vor face și în prezența reprezentanților societăților de protecție a animalelor, în cazul în care aceștia solicită acest lucru, în baza unui program orar prestabilit) este necesară o informare într-un termen rezonabil, astfel încât se poată prezenta la acțiunile desfășurate de pârât, instanța de apel va dispune schimbarea acestei dispoziții prin obligarea intimatului să informeze în prealabil reprezentanții reclamantei despre acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie a câinilor.
Referitor la celelalte motive de apel invocate în cele două apeluri declarate, acestea u fost apreciate de Tribunal ca nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Faptul că cererea de ordonanță președințială a reclamantei nu se încadrează în niciunul din domeniile dezvoltate de jurisprudență și doctrina în care ordonanța președințială apare ca admisibilă, nu are importanță, domeniul de aplicare al ordonanței președințiale circumscriindu-se condițiilor de admisibilitate reglementate de prevederile art. 996 alin. 1 C.pr.civ. și nu domeniilor dezvoltate de doctrină și jurisprudență.
Referitor la colaborarea apelantului pârât „ de peste 9 ani de zile cu Asociația de Protecție a A. „ Milioane de Prieteni”, această colaborare care, în opinia apelantului pârât justifică respectarea prevederilor art. 11 din OUG 155/2001 nu justifică, în nici un caz restricționarea altor asociații de protecție a animalelor de la activități ale pârâtului, și astfel, nici admiterea apelului sub acest aspect.
De asemenea, instanța de fond, astfel cum s-a reținut și anterior a reținut în mod corect starea de fapt în urma analizării probelor administrate în fața acesteia, iar în apel, s-a confirmat aceeași stare de fapt și din analizarea înscrisurilor noi depuse în apel, faptul că în urma controalelor DSVA B. nu s-a găsit nicio neregulă, nu poate determina respingerea cererii reclamantei, cu atât mai mult cu cât cererile admise pot fi privite ca venind în sprijinul SGPA, din moment ce cu ajutorul acestei Asociații de poate asigura un tratament corespunzător câinilor aflați în Adăpost, atât din punctul de vedere al hrănirii acestora, al asigurării unei asistențe medicale veterinare pentru aceștia, neprezentând nicio importanță faptul că reclamanta nu care sunt medicii veterinari care furnizează această asistență și nici cabinetele medicale, atât timp cât aceștia sunt tratați de medici veterinari, care în incinta adăpostului pot fi legitimați, iar în afara acestuia reprezentanții reclamantei devin răspunzători pentru animalele ridicate.
Noțiunea prevăzută de art. 11 din OUG 155/2001 referitoare la program prestabilit se referă la prestabilirea unui program de către SGPA în urma cererilor reprezentanților societăților de protecție a animalelor, de a asista la acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie, program în care să se prevadă datele la care vor avea loc aceste activități, această noțiune nereferindu-se la programul de vizitare al adăpostului stabilit de către intimat prin Regulament de Ordine Interioară, astfel încât motivul de apel privitor la prevederile sentinței civile atacate ca înlăturând programul prestabilit de către Regulamentul de Ordine Interioară al Serviciului nu poate fi primit.
Relativ la hrănirea animalelor, critica apelantului pârât se referă la neprecizarea exactă a obligației Serviciului, respectiv a momentului și modalității de hrănire a animalelor, mai ales că apelantul pârât nu poate fi tras la răspundere în cazul în care, în urma pătrunderii reprezentanților reclamantei în cuștile câinilor, s-ar produce accidente.
Critica nu poate justifica admiterea căii de atac declarate, sentința pronunțată reprezentând o analiză temeinică și legală a probelor administrate, raportate la temeiul de drept invocat, cu atât mai mult cu cât, astfel cum arată și apelantul pârât, nu poate fi tras la răspundere în caz de accidente, obligația dispusă de instanța de fond referindu-se la permiterea accesului reprezentanților reclamantei în incinta adăpostului pentru realizarea acțiunilor specificate în dispozitiv.
Analizând criticile apelantei, referitoare la celelalte cereri ale reclamantei, instanța de fond, în mod corect a reținut că acestea nu pot face obiectul unor măsuri luate pe calea ordonanței președințiale, la cererea reclamantei, întrucât privesc obligații de serviciu ale intimatului, sau aspecte ce țin de cuprinsul activităților prevăzute în fisa postului, de finanțarea serviciului, de decizii ale administrației locale, aspecte care pe de o parte nu depind de conduita pârâtului, sau care nu pot fi cenzurate prin intermediul procesului civil întrucât implică o răspundere particulară de altă natură decât civilă ( administrativă, penală, etc.).
Cu strictă referire permisiunea acordată reprezentanților reclamantei să filmeze și să fotografieze orice animal aflat în Adăpost, oricând în timpul programului de lucru al angajaților SPGA care deservesc adăpostul, în vederea postării respectivelor fotografii și imagini pe sit-uri specializate în adopții și în vederea monitorizării stării de sănătate și bunăstare a animalelor, este adevărat că nu există prevederi legale care să interzică această activitate, cererea însă nu se subscrie unei ordonanțe președințiale, prin fotografierea și filmarea animalelor din adăpost neajungându-se la rezultatul prevăzut de dispozițiile art. 996 alin 1, respectiv la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța, apreciind apelurile declarate întemeiate în parte, le va admite, iar în conformitate cu dispozițiile art. 999 coroborat cu dispozițiile art. 480 C.pr.civ., va schimba în parte soluția pronunțată de instanța de fond, va dispune ca obligațiile dispuse în sarcina pârâtului SGPA să fie îndeplinite până la soluționarea definitivă a sesizării penale atașate, iar informarea reprezentanților reclamantei va fi dispusă ca trebuind a fi realizată în prealabil, restul dispozițiilor sentinței civile atacate vor fi păstrate.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nefondată, aceste cheltuieli trebuind a fi acordate în funcție de culpa procesuală a părților și în măsura admiterii cererilor formulate, ori în speță, s-au admis ambele apeluri declarate, în mică măsură, astfel încât culpa procesuală nu se poate reține în sarcina nici uneia dintre părți.
Cererea de restituire a cauțiunii se va admite în temeiul dispozițiilor art. 1063 alin. 4 C.pr.civ., având în vedere că cererea pentru care s-a consemnat cauțiunea a fost respinsă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite cererile de apel formulate de apelanta reclamantă Asociația „Alianța pentru C. A.” și apelanta pârâtă S. P. pentru G. A. B. din cadrul Consiliului Local al Municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 3991/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de Asociația „Alianța pentru C. A.”, cu sediul în B., .. 31, .. B, ., în contradictoriu cu S. P. pentru G. A. B. până la soluționarea plângerii penale formulată de reclamantă împotriva numiților B. Flaviuc D., M. D., S. C. ș.a. sens în care:
Obligă intimatul S. P. pentru G. A. B.:
a) să informeze în prealabil Asociația despre acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie a câinilor
b) să permită, în timpul programului de lucru accesul membrilor Asociației „Alianța pentru C. A.” să viziteze adăpostul de câini aflat în gestiunea intimatului
c) să permită reprezentanților reclamantei să hrănească animalele aflate în adăpostul de câini al intimatului
d) să permită reclamantei să furnizeze asistență medicală câinilor aflați în adăpostul de câini al intimatului, pe cheltuiala reclamantei și prin serviciul medicilor veterinari, fie la adăpost, în timpul programului de lucru, fie prin preluarea temporară a animalelor, pe bază de proces verbal, pentru a fi tratate la cabinetele veterinare, după necesități.
Respinge cererea apelantei reclamante de obligare a apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Dispune restituirea cauțiunii de 1000 lei consemnată prin recipisa de consemnare_/20.03.2013 prin restituirea acesteia în original apelantei reclamante Asociația „Alianța pentru C. A.”.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2013
Președinte, Judecător,
A. I. M. B.
Grefier,
M. D.
Red. A.I./13.05.2013
Tehnored. M.D./14.05.2013
4 ex.
Judec. fond C.G.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 401/2016. Tribunalul BRAŞOV | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 67/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
