Revendicare imobiliară. Sentința nr. 67/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 67/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.67/D DOSAR NR._
Ședința publică din data de 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. S.
GREFIER - D. LITESCU P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării acțiunii civile formulată de reclamanții G. D., F. A. G., F. I. Ș. și S. A. C. în contradictoriu cu pârâții N. V., M. I., M. E., I. D. și S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013.
TRIBUNALUL,
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr. 76/338, la data de 12.01.2010, pe rolul Judecătoriei Zărnești, reclamanții Gimuș D., Filotii A. Ghroeghe, S. A.- C. și Filotii I. – Ș. au chemat în judecată pârâții S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., N. V., M. I., M. E. și I. D., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să constate că sunt moștenitorii defunctei lor mame, E. E. Filotii, decedată la data de 30.11.1992, potrivit certificatului de moștenitor nr. 6/11.02.2004, eliberat de Biroul Notarului Public Bănuța G., fiecare dintre ei deținând câte o cotă de ¼ parte din imobilul cu destinația de loc de casă, în suprafață de 4624, 344mp, situat în Orașul Predeal, ( fosta Râșnov), parcelarea Izvorul R., județul B., identificat cu nr. top. 7513/2/27, înscris în cartea funciară nr._ Râșnov, să constate că imobilul mai sus identificat a fost expropriat în mod abuziv de către pârâtul S. R., fără a preveni sau consulat proprietarul și fără a plăti vreo despăgubire, să procedeze la compararea titlurilor de proprietate pe care părțile le dețin asupra imobilului, respectiv a titlului lor dobândit prin moștenire și a titlului deținut de pârâții persoane fizice, ce a fost dobândit de către aceștia în temeiul legilor fondului funciar, respectiv prin cumpărare, să restabilească dreptul lor de proprietate asupra imobilului, să dispună întabularea acestui drept în evidențele de carte funciară, să îl oblige pe pârâtul S. R. ca, în termen de 6 luni, să procedeze la predarea imobilului în starea în care acesta s-a aflat anterior exproprierii, prin ridicarea sau dărâmarea pe cheltuiala sa a construcțiilor efectuate de actualii proprietari, care sunt pârâții persoane fizice, să îl oblige pe același pârât la plata unor daune materiale în cuantum de 1.331.712 lei și a unor daune morale de 400.000, rezultate din exproprierea abuzivă a imobilului, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii de chemare în judecată pe care au formulat-o, reclamanții au arătat că au calitatea de succesori în drepturi a proprietarului inițial al imobilului indicat în petitele cererii, conform certificatului de moștenitor anterior menționat.
Acest imobil nu a ieșit niciodată,în mod valabil, din patrimoniul antecesoarei lor, dovadă fiind și faptul că, în Certificatul de Moștenitor 6/11.02.2004, eliberat de Biroul Notarului Public Bănuța G., se indicată faptul că acest imobil face parte din masa succesorală, astfel că este dobândit de ei, cu titlu de moștenire, anterior ca pârâții N. V., M. I., M. E. și I. D. să fi obținut titluri de proprietate asupra acestuia.
Imobilul din litigiu a fost înscris în evidențele fiscale ale statului pe numele defunctei lor mame, iar apoi, pe numele unuia dintre moștenitori, anume I. Filotii, achitându-se impozit pentru acesta din anul 2004.
Imobilul cu destinația de teren ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al antecesoarei lor a fost, în mod nelegal și abuziv, expropriat, apoi dezmembrat și înscris în noua carte funciară 12192NRășnov.
Lipsirea de proprietate, prin expropriere, s-a realizat de către pârâtul S. R., ulterior momentului emiterii certificatului de moștenitor anterior identificat, fără prevenirea lor, fără existența vreunui titlu și fără plata vreunei despăgubiri, fiind astfel nesocotite prevederile cuprinse în art. 41 alin. 3 din Constituția României, precum și cele existente în legea nr. 33/1994, precum și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În continuarea motivării cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că, în momentul în care au dorit să întabuleze în evidențele de carte funciară dreptul de proprietate pe care l-au dobândit cu titlu de moștenire asupra bunului imobil din litigiu, au constatat că au fost înscrise drepturile de proprietate pe pârâții persoane fizice le-au dobândit asupra acestuia. Astfel, a fost înscris dreptul pe care pârâtul N. V. l-a dobândit în temeiul legii nr. 18/1991, și dreptul de proprietate pe care pârâții M. și pârâtul I. C. l-au obținut în baza contractului de vânzare cumpărare autentific sub nr. 366/21.02.2006, de către Biroul Notarului Public C. Nicușor, pe care l-au perfectat cu pârâtul N..
În drept, reclamanții au fundamentat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile cuprinse în art. 480 și 494 din vechiul cod civil, în art. 28 din Legea nr. 7/1996 și în art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În apărare, pârâții N. V., M. I., M. E. și I. D. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Zărnești de în soluționare cauzei, motivat de faptul că, față de valoarea bunului imobil din litigiu, competența de soluționare în primă instanță a litigiului revine Tribunalului B..
În ceea ce privește fonul cauzei, părțile menționate au susținut în întâmpinarea pe care au formulat-o că cererea de chemare în judecată promovată de către reclamanți este inadmisibilă, întrucât imobilul în litigiu nu a fost expropriat, așa cum susțin reclamanții, în anul 2004, ci în anul 1960, așa cum aceste părți au indicat în notificarea pe care au formulat-o în conformitate cu prevederile legii nr. 10/2001.
De asemenea, părțile reclamante au formulat cereri de restituire a bunului imobil din litigiu și în temeiul legilor fondului funciar, sub incidența cărora intră acest imobil.
În condițiile în care reclamanții cunoșteau împrejurarea că bunul imobil ce a aparținut antecesoarei lor face parte din categoria celor a căror situație juridică este reglementată de legile fondului funciar, acestea au sesizat notarul public pentru dezbaterea succesiunii, obținând în acest fel certificatul de moștenitor pe care l-au indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, act juridic ce este lovit de sancțiunea nulității absolute.
În continuarea motivării poziției lor procesuale, pârâții mai sus indicați au susținut că este prescris dreptul material la acțiune în ceea ce privește solicitarea de anulare a actelor de proprietate pe care le au asupra bunului imobil în litigiu, deși, prin actul de învestire a instanței o astfel de pretenție nu a fost formulată.
P. sentința civilă nr. 378/22.02.2011, Judecătoria Zărnești a admis excepția lipsei competenței sale materiale, ce a fost invocată de către pârâți, și în consecință a declinat, în favoarea Tribunalului B., competența de soluționare în primă instanță a cauzei.
Ca urmare a acestei dispoziții, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._, la data de 14.10.2011.
P. încheierea ședinței publice din data de 28.11.2011, instanța, din oficiu, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri, a stabilit în sarcina părților reclamante, sub sancțiunea instituită de prevederile art. 155 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă, obligația de a depune la dosarul cauzei copiile integrale și legalizate ale cărților funciare în care a fost și este, în prezent, înscris bunul imobil în litigiu, obligația de a depune la dosarul cauzei cererile de restituire a acestui imobil pe care le-au formulat în temeiul legilor fondului funciar și în temeiul legii nr. 10/2001, precum și obligația de a explica contradicțiile care există între considerentele cererii de chemare în judecată pe care au promovat-o și cele indicate în cuprinsul notificării pe care au formulat-o în temeiul legii nr. 10/2001, depusă în copie la fila 15 din dosarul constituit pe rolul judecătoriei Zărnești, în ceea ce privește data și modalitatea în care bunul imobil din litigiu a trecut în proprietatea statului și, întrucât părțile reclamante nu s-au conformat acestor dispoziții ale instanței, prin încheierea ședinței publice din data de 28.09.2012, în temeiul dispozițiilor legale anterior evocate, a dispus suspendarea soluționării prezentei cauze.
P. încheierea ședinței publice din data de 22 martie 2013, tribunalul, pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia, a admis cererea de repunere pe rol a cauzei, ce a fost promovată de către părțile reclamante, cu consecința continuării judecării acesteia.
P. aceeași încheiere, tribunalul a statuat în sensul lipsei de obiect a excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește anularea actelor de proprietate pe care pârâții le-au dobândit cu privire la bunul imobil din litigiu, precum și cu privire la natura juridică a nulității absolute a certificatului de moștenitor pe care reclamanții l-au invocat în cererea de chemare în judecată pe care au promovat-o, reținând considerentele de fapt și de drept arătate în cuprinsul acestei încheieri.
De asemenea, prin încheierea termenului de judecată din data de 22 martie 2013, tribunalul a stabilit că excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată se constituie într-o excepție de fond, cărei îi sunt aplicabile prevederile cuprinse în art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care, instanța trebuie să se pronunțe, mai întâi, asupra acelor excepții de fond sau de procedură ce fac de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, astfel că, în conformitate cu acestea, va analiza, cu prioritate, această excepție de fond absolută și dirimantă, iar, în acest sens, reține următoarele:
Din înscrisurile ce au fost depuse la dosarul cauzei în cadrul probatoriului pe care instanța l-a administrat în vederea soluționării excepției de fond suspusă analizei, reiese că bunul imobil din litigiu, identificat prin numerele topografice 7513/2/27, 7513/2/28, s-a aflat, în data de 01.01.1990, în patrimoniul fostei Cooperative Agricole de Producție și a făcut obiectul legii nr. 1/1991.
Astfel, potrivit înscrisurilor ce compun documentația de carte funciară aferentă imobilului din litigiu, acest imobil a intrat în patrimoniul pârâtului N. V. cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate în conformitate cu legile speciale ale fondului funciar, potrivit Titlului de Proprietate nr._/2004 emis de Comisia județeană B. de Aplicare a legilor fondului funciar.
La data de 21.02.2006, pârâtul anterior indicat a înstrăinat acest imobil, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1052, de către Notarul Public C. Nicușor, pârâților M. I., M. E. și I. D..
De altfel, prin nota de ședință pe care reclamanții au depus-o la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 22 .03.2013, aceste părți au arătat că bunul imobil în litigiu a ieșit din patrimoniul antecesoarei lor – E. Filotii - în anul 1960 și a intrat în administrarea fotei CAP și că, pentru reconstituirea, în favoarea lor, a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, au formulat, în data de 31.03.1998, o cerere în conformitate cu prevederile legii nr. 18/1991 și, întrucât nu au primit un răspuns la cererea astfel formulată, ca urmare a intrării în vigoare a legii nr. 10/2001, au promovat o notificare și în temeiul acestui act normativ.
Reclamanții nu au atac în justiției, în condițiile și în termenele instituite de legile fondului funciar, refuzul comisiei locale de a soluționa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe care au formulat-o în temeiul acestor acte normative, ci, la un interval de 8 ani de la data promovării acestei cereri, au înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești prezenta acțiune în revendicare, prin care au solicitat ca, în conformitate cu prevederile art. 480 Cod civil, pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie imobilele mai sus identificate .
Legile fondului funciar reglementează în mod general modalitatea de restituire a imobilelor preluate de stat, atât cu titlu valabil cât și fără titlu valabil, imobile care, la data de 1 ianuarie 1990, se găseau în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, instituind în acest sens o procedură specială. Procedura de restituire instituită de legile fondului funciar cuprinde două etape distincte, și anume: procedura prealabilă, care are un caracter obligatoriu, astfel încât, de la data intrării în vigoare a legii, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv acțiunile în revendicarea imobilelor preluate fără titlul valabil formulate împotriva persoanelor juridice deținătoare, direct la instanțele judecătorești, sunt inadmisibile și procedura judiciară, care este ulterioară, facultativă și subsidiară, persoanele nemulțumite de modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, putând ataca în justiție, în termenele și în modalitățile prevăzute de lege, hotărârile emise de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar sau, după caz, refuzul nejustificat al acestora de a soluționa cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
Din considerentele ce preced, rezultă că imobilele din litigiu, ce au destinația de terenuri situate în extravilanul Orașului Râșnov, fac parte din categoria imobilelor ce formează obiectul de reglementare al legilor fondului funciar .
Legile fondului funciar constituie dreptul comun în materia retrocedării imobilelor cu destinația de terenuri ce au fost preluate de stat în perioada de referință a acestor legi, astfel că revendicarea acestor imobile nu se poate realiza decât în condițiile stipulate de aceste acte normative.
De asemenea, din starea de fapt mai sus expusă, reiese că reclamanții au uzat de procedura specială instituită de aceste legi speciale de reparației pentru a obține reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra imobilelor din litigiu, astfel că, în conformitate cu regulile non bis in idem, electa una via și cu principul securității juridice, ei nu poate promova, în condițiile reglementate de dreptul comun, o acțiune în revendicarea acestor imobile.
Legile fondului funciar suprimă acțiune în revendicare promovată în condițiile dreptului comun, dar asigură accesul la un proces echitabil, deoarece instituie controlul judecătoresc asupra măsurilor reparatorii ce au fost stabilite de comisiile de aplicare a acestor legi, precum și asupra refuzului unităților abilitate cu soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de a se pronunța cu privire la aceste cereri.
În consecință, reclamanții au avut posibilitatea de a supune controlului judecătoresc refuzul comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar de a soluționa cererea pe care au promovat-o în temeiul acestor acte normative, însă, așa cum am subliniat, părțile menționate nu au uzat de procedura judiciară instituită de legile fondului funciar.
Așa fiind, tribunalul, față de considerentele ce preced, considerente din care rezultă că imobilele din litigiu fac parte din categoria imobilelor ce constituie obiectul de reglementare al legilor funciar, reține că promovarea unei acțiuni în revendicarea imobilelor din litigiu în condițiile dreptului comun este inadmisibilă, excepția de fond pe care pârâții au întemeiat poziția procesuală pe care au adoptat-o fiind întemeiată, astfel că cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G. Dominica, F. A. G., S. A. C., F. I. Ș., toți cu domiciliul ales în Municipiul București, ..24, ., apt.6, sector 1, la sediul Cabinetului de Avocat P. D., în contradictoriu cu pârâții S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., cu sediul în Municipiul București, sector 5, ., N. V., domiciliat în Orașul Râșnov, CV ISR., ., județul B., reprezentat convențional de avocat D. I. C., M. I., M. E., ambii domiciliați în Municipiul București, ., . D., domiciliat în Municipiul București, ., ., acești din urmă pârâții fiind reprezentați convenționali de avocat M. T..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. D. L. P.
Red.LS/14.06.2013
Tehnored.CL/17.06.2013
10 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 178/2013. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 642/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
