Partaj judiciar. Decizia nr. 476/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 476/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 476/R
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. B.
Judecător C. R.
Judecător A. I.
Grefier D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții reclamanți M. A. V. și M. B., P. C. A. V. în contradictoriu cu intimații pârâți M. G. și S. NAȚIONALĂ DE C. F. R. - S. B., P. REPREZENTANT LEGAL, împotriva sentinței civile nr. 9758/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2014, când părțile, prin reprezentanți, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheiere de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenele din datele de 23.04.2014, 30.04.2014, 07.05.2014 și apoi pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 9758/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ s-a admis în parte, astfel cum a fost precizată, cererea formulata de reclamanții M. A., M. B. contradictoriu cu pârâtul M. G. , s-a admis cererea reconvențională și în consecință, s-a constatat că masa succesorală rămasă de urma defunctei M. M., decedată la data de 20.08.2006, se compune din cota de 1/2 din imobilul, neintabulat, situat în B., .. 5, ., în valoare de 13.043 lei și din 482 acțiuni deținute la .-a constatat că moștenitori sunt reclamanții cu cota de câte 3/8, fiecare și pârâtul cu cota de 2/8, că imobilul nu este comod partajabil în natură, s-a dispus ieșirea din indiviziune (conform raportului de expertiză întocmit de expert P. I.) prin atribuirea în întregime a acestuia pârâtului, atribuirea unui nr. de 60,24 acțiuni către pârât și a unui nr. de câte 90,36 acțiuni, fiecare, reclamanților, înscrierea în Cf a dreptului de proprietate al reclamant cu titlu de drept ieșire din indiviziune, pârâtul fiind obligat să plătească reclamanților o sultă egalizatoare 4891,11 lei, fiecare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile sunt moștenitoarele defunctei M. M., decedată la data de 20.08.2006, cu ultim domiciliu în mun. B., în calitate de descendenți direcți, respectiv, soț supraviețuitor, având ca și cote de proprietate, câte 3/8, reclamanții și 2/8 pârâtul, la care se adaugă și cota de ½, cotă ce rezultă din comunitatea de bunuri, conform art. 30 și 36 C.fam.
Conform înscrisurilor de la dosar, masa succesorală se compune din cota de 1/2 din imobilul, neintabulat, situat în B., .. 5, ., în valoare de 13.043 lei și din 482 acțiuni deținute la .>
Din raportul de expertiză tehnică construcții nr._/2011 întocmit de de expert P. I., rezultă că valoarea imobilului este de_ lei.
Ținând cont de faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură ( potrivit raportului de expertiză ), având în vedere și cotele de proprietate ale părților, acesta a fost atribuit pârâtului, având în vedere că acesta are cotă de proprietate mai mare ( 2/8 + 1/2 ), în baza art.728 C.civ. coroborat cu art.673/9 C.pr.civ., urmând ca acesta să fie obligat la plata sultei egalizatoare către
În ce privește acțiunile deținute la . nr. de 60,24 acțiuni se vor atribui către pârât iar, un nr. de câte 90,36 acțiuni, fiecare, reclamanților
Întrucât imobilul a fost atribuit pârâtului, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamanților o sultă egalizatoare 4891,11 lei, fiecare.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții pârâți reconvențional M. A. V. și M. B. G., asistat de tutore, prin care au solicitat modificarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, ieșirea din indiviziune în modalitatea atribuirii imobilului construcție către reclamanți, acordarea unui termen de grație și eșalonarea plății sultei către pârâtul M. G., intabularea imobilului construcție pe numele reclamanților, respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant reconvențional M. G., pronunțarea hotărârii și în contradictoriu cu pârâtul Compania Națională de C. F. CFR SA – S. B., urmând a păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
În motivarea recursului se arată că, deși instanța de fond a considerat că este necesară introducerea în cauză, în calitate de pârât și a Companiei Naționale de C. F. CFR SA – S. „ C.R.E.I.R. CF B.”, față de punctul de vedere al expertului judiciar topograf, pârât care a arătat că imobilul teren este proprietatea Statului Român, în final, nu s-a pronunțat și în contradictoriu cu acest pârât.
Reclamanții au interes ca instanța de judecată să se pronunțe și în contradictoriu cu acest pârât, iar această hotărâre să îi fie opozabilă, deoarece instanța de fond a admis cererea reclamanților de înscriere a imobilului în cartea funciară.
Recurenții reclamanți mai arată că doresc admiterea doar în parte a acțiunii, respectiv partajarea și intabularea imobilului construcție, deoarece, în urma administrării probatoriului a rezultat faptul că defuncta mamă a acestora nu a avut niciodată calitatea de proprietar asupra imobilului teren, ci doar asupra imobilului construcție.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că soluția instanței de fond, bazată pe criteriul unic mărimea cotelor de proprietate, este greșită având în vedere că nu s-a avut în vedere criteriul nevoii în care recurenții reclamanți se află.
Faptul că pârâtul deține o cotă superioară celei deținute de reclamanți nu obligă instanța la atribuirea acestuia către pârât, instanța de fond trebuind a fi avut în vedere nevoia de locuință, în raport cu împrejurările specifice cauzei.
Dup decesul defunctei M. M., deces cauzat de însuți pârât, recurenții au trăit clipe de coșmar de pe urma conviețuirii împreună cu pârâtul. Din raportul de evaluare psihologică ce se găsește la dosarul cauzei, referitor la M. B. G., se reține că este „ un copil intens maltratat de un tată alcoolic și extrem de violent”, „ martor ocular la moartea mamei într-un accident auto provocat de tată, acesta conducând sub influența alcoolului”. Raportul de evaluare a mai arătat că „ tatăl a continuat să își abuzeze fiul în mod sistematic”, „ acest minor prezintă evidente semne ale maltratării” .
Reclamanții sunt mai în nevoie decât pârâtul, au o vârstă fragedă, recurentul M. B. G. este minor și se află în plasament, ceea ce nu le permite să își procure o locuință.
Pârâtul, tatăl reclamanților, de la data decesului mamei acestora și-a agresat continuu copiii, ceea ce a condus și la condamnarea acestuia pentru rele tratamente aplicate minorului prin sentința penală 945/22.04.2011 a Judecătoriei B., pedeapsa fiind majorată prin decizia penală 494/R/2011 a Curții de Apel B..
Reclamanților le-a fost stabilit prin ordonanță președințială dreptul de a locui în imobil, până la rămânerea definitivă a acestei cauze, moment din care, niciunul dintre recurenți nu dispune de locuință, în timp ce pârâtul, la interogatoriu a mărturisit că locuiește și se gospodărește împreună cu părinții lui, iar munca depusă în gospodăria părinților constituie sursă de hrană și venit pentru acesta.
În mod greșit instanța a reținut că pârâtul a realizat îmbunătățiri la imobil prin realizarea unei băi, întrucât grupul sanitar a fost amenajat de defuncta M. M. în urma acordului de principiu.
În drept, recurenții reclamanți au invocat dispozițiile art. 304 1, 312 C.prciv.
Intimatul pârât reclamant reconvențional M. G. a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, deoarece instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării se arată că recurenții ignoră că spațiul de locuit a fost accesoriu contractului individual de muncă al pârâtului și numai în aceste condiții a putut fi achiziționat.
Ignorând faptul că deține o cotă superioară față de recurenții reclamanți, locuința a fost cumpărată cu ajutorul financiar al familiei acestuia, frați și părinți, acesta fiind motiv pentru care nu poate fi atribuită reclamanților.
În timpul soluționării cauzei la fond pârâtul a fost în executarea unei pedepse privative de libertate, și nu a putut în totalitate administra alte probe din care să rezulte proveniența fondurilor din care s-a cumpărat locuința, cu atât mai mult cu cât, nu a fost adus la instanță la fiecare termen pentru a avea posibilitatea consultării cu avocatul.
Recurenta reclamantă M. A., înainte de condamnare a obținut o hotărâre de evacuare a intimatului pârât, hotărâre în urma căreia intimatul a fost nevoit să locuiască într-un spațiu impropriu pentru locui, spațiu în care locuiește și în prezent, iar nevoia unui spațiu de locuit o au toate părțile, motiv pentru care a propus la fond, împărțirea celor două camere, separate de ușa de intrare din hol.
Nu poate fi de acord cu atribuirea locuinței recurenților, deoarece, în primul rând resursele financiare la achiziționarea locuinței provin de la familia intimatului pârât, apoi vârsta intimatului nu îi mai permite să ia viața de la capăt, că reclamantul recurent M. B. G. realizează greșeala făcută față de tatăl acestuia.
În fapt, prin decizia Curții de Apel B. dată în recursul împotriva sentinței penale 945/2011 a Judecătoriei B. a fost achitat față de recurenta M. A. iar pedeapsa a fost redusă față de celălalt recurent.
Și anterior decesului soției intimatului, și ulterior a asigurat recurenților toate necesare traiului.
De locuit intimatul arată că nu locuiește cu părinții acestuia, ci doar merge lunar aproximativ 2 – 3 zile la sfârșit de săptămână și în concediu pentru a-i ajuta, iar locul de muncă și locuința le are în B. din anul 1983.
Recurenta reclamantă a părăsit țara în anul 2013, iar recurentul a fost condamnat la 1,6 ani cu suspendare sub supraveghere, deși era instituționalizat într-un centru de plasament.
Referitor la Compania Națională de Cări F. CFR SA – S. CREIR CF B., aceasta nu are calitate procesuală, deoarece a vândut locuințele neintabulate în CF, proprietar tabular fiind Statul Român, iar ulterior intabulării întregului . demersuri pentru aplicabilitatea Legii 18/1991.
În drept pârâtul a invocat dispozițiile art. 115, 673 1 – 673 14 C.pr.civ, art. 312 teza a IIa C.pr.civ.
În recurs, la solicitarea părților instanța, în temeiul dispozițiilor art. 305 coroborat cu art. 167 C.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, din prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind întemeiată în parte.
Instanța de fond, pentru soluționarea petitului referitor la atribuirea imobilului a avut în vedere exclusiv cota de proprietate asupra imobilului aflat în stare de indiviziune, majoritară a pârâtului reclamant reconvențional de 5/8, cu titlu de moștenire și partaj.
În temeiul disp. art. 728 C. civ. „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, iar potrivit art. 6735 C.pr.civ. dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.
Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.
În temeiul art.6739 C.pr.civ. ce prevede că la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea, formarea de loturi conform cotelor de proprietate deținute de părți, astfel cum a realizat instanța de fond este măsura neechitabilă.
Articolul 6739 C. pr. civ. enumeră criterii de care instanța va ține seama - după caz - la formarea și atribuirea loturilor. Aceste criterii nu sunt - însă - limitate și nici nu pot fi absolutizate, instanța urmând a proceda în raport cu împrejurările specifice cauzei.
Potrivit textului citat, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea."Aceste criterii nu sunt limitate și nici nu pot fi absolutizate, instanța având obligația ca, în raport cu împrejurările specifice cauzei să stabilească partea în drept să primească bunul în proprietate exclusivă, concluzie ce se deduce din sintagma sau altele asemenea", înscrisă în finalul textului citat. De aceea, faptul că un copărtaș are o cotă mai mică (în speță de 3/16 pentru recurentă și 3/16 pentru recurent) din masa de împărțit, nu este de natură să îi excludă de la atribuirea unui bun.
Probele administrate au dovedit că există criterii pentru ca apartamentul două încăperi, una fiind folosită ca bucătărie și alta ca încăpere de locuit să fie atribuit recurenților reclamanți în cote egale. Astfel, criteriul folosirii acestei locuințe operează în favoarea recurenților reclamanți, iar pe de altă parte recurenții reclamanți sunt copiii intimatului pârât, din care reclamantul recurent minor. În mod greșit a procedat instanța de fond atribuind acest imobil intimatului, pentru că în acest fel nu se acoperă nevoile minorului, care are în prezent deși se află în plasament, precum și reclamanta trebuie să beneficieze de o locuință, cu atât mai mult cu cât, repetat, în cursul anilor au suferit din cauza intimatului pârât suferințe atât fizice cât și psihice – dovezi fiind –dispoziția 214/26.10.2009 a Serviciului Alternative Familiale și Consiliere – C. Consiliere și Intervenție în Situație de Abuz – fila 16 dosar de fond, în care s-a dispus plasamentul de urgentă al recurentului reclamant M. B., din cauza abuzului fizic și psihic din partea tatălui, menținerea relației de atașament reciproc dintre frați prin nesepararea acestora, singura identificare prin care cei doi copii au posibilitatea să-și urmeze cursurile școlare, raportul privind situația aceleiași părți – fila 17, cerere a Serviciului Alternative Familiale și Consiliere – C. Consiliere și Intervenție în Situație de Abuz din cadrul Consiliului Județean B. – fila 18, prin care se solicită preluarea reclamantei recurente M. A. V., în vârstă de 19 ani, care se află în conflict cu tatăl ei, consumator de băuturi alcoolice, raportul de evaluare psihologică a recurentului M. B. G. din 10.06.2009 – fila 60 în care se reține din coroborarea datelor provenite din anamneză cu elemente relevate din textologia proiectiv abisală aplicată, că se creionează tabloul unui copil intens maltratat de un tată alcoolic și extrem de violent, situație la care se adaugă un eveniment traumatic deosebit de intens, respectiv cea ce martor ocular la moartea violentă a mamei, în urma unui accident auto, provocat de tată, acesta conducând mașina sub influența alcoolului. Din același surse rezidă faptul că tatăl a continuat să își abuzeze fiul sistematic, acesta având nevoie de mai multe zile de îngrijiri medicale, precum și sentința penală 945/22.04.2011 a Judecătoriei B. – și decizia penală pronunțată în recurs împotriva acestei sentințe penale – filele 8 și 32 dosar de recurs.
Deși în întâmpinarea la recursul declarat intimatul pârât reclamant reconvențional se apără invocând faptul că, datorită împrejurării că se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, și nu a fost adus la toate termenele de judecată, ceea ce a determinat imposibilitatea parțială de a-și administra un probatoriu complet, instanța de recurs apreciază apărarea ca neîntemeiată.
În procesul civil, prezența părților nu este obligatorie, probele putând fi propuse în scris, în cererea de chemare în judecată, întâmpinare, cerere reconvențională, sau, în timpul procesului cu respectarea termenelor, în scris, cu justificarea tezei probatorii, și în vederea dovedirii susținerilor cererilor formulate, astfel încât, nu lipsa intimatului a condus la imposibilitatea probării achiziționării imobilului supus partajului din resursele financiare ale familiei intimatului.
De altfel, chiar în ipoteza dovedirii acestor susțineri, nu ar fi condus la atribuirea imobilului intimatului pârât reclamant reconvențional, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus instanța de recurs a avut în vedere criteriul folosinței imobilului, nu al cotei deținute, și criterii de ordin moral. De altfel, familia intimatului pârât reclamant reconvențional, este și familia recurenților reclamanți pârâți reconvenționali, iar interesul superior al copilului minor justifică asigurarea unei locuințe acestuia, în primul rând. Faptul că recurentul reclamant a fost condamnat pentru săvârșirea unei fapte penale nu poate contribui la sancționarea acestuia, mai mult decât condamnarea și a pârâtului, cu atât mai mult cu cât s-ar putea interpreta comportamentul fiului, ca datorat într-o oarecare măsură și exemplului avut în tatăl lui, în tot cursul vieții.
Tribunalul va respecta și exigențele art. 741 alin. 1 C. civ., care dispune că la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se pe cât este cu putință, îmbucățirea imobilelor."
Critica recurenților reclamanți, referitoare la nepronunțarea instanței de fond în contradictoriu cu Compania Naționale de C. F. CFR SA – S. „ C.R.E.I.R. CF B.”, față de punctul de vedere al expertului judiciar topograf, pârât care a arătat că imobilul teren este proprietatea Statului Român, ca fi respinsă ca neîntemeiată ca de altfel și cererea reclamanților de intabulare a dreptului lor de proprietate ca prematură, pentru următoarele considerente:
Potrivit concluziilor expertizei tehnice topografice_/2012 întocmită de expert Perlik R. Alexandrul, imobilul în litigiu se identifică în CF_ B. nr. top 8775 și 8776/1, carte funciară actualmente sistată, terenuri ce apar ca expropriate pentru utilitate publică, având ca proprietar Statul Român, în administrarea Ministerului Transporturilor și concesiunea Companiei Naționale de C. F. CFR SA, fiind înscrise în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Statului.
Potrivit prevederilor art. 22 lit. “a” din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Astfel, cererea de intabulare a dreptului de proprietate poate fi îndreptată doar împotriva proprietarului tabular, în speță Statul Român, parte nechemată în judecată, cererea apărând ca prematură, și chiar dacă în prezenta cauză proprietarul tabular ar fi fost chemat în judecată, cererea de intabulare ar fi fost apreciată tot ca prematură, deoarece blocul în care se află locuința nu este intabulat, fiind necesară intabularea acestuia, dezmembrarea apoi pe unități locative, atribuirea unui număr cadastral apartamentului recurenților reclamanți, obținerea dreptului de superficie, despre care se arată în întâmpinare de Compania Naționale de C. F. CFR SA – S. „ C.R.E.I.R. CF B.”, că se acordă, operațiuni ce urmează a fi făcute în baza unei documentații cadastrale avizate la OCPI.
În ceea ce privește cererea recurenților având ca obiect acordarea termenului de grație, potrivit art. 262 Cod proc. civ., acesta reprezintă amânarea sau eșalonarea pe care judecătorul o acordă debitorului, pentru executarea hotărârii.
Potrivit art. 1101 alin. 2 Cod civil, „judecătorii pot, în considerarea poziției debitorului, să acorde mici termene pentru plată și să oprească executarea urmăririlor, lăsând lucrurile în starea în care se găsesc.” Însă, judecătorii vor uza de această facultate cu mare rezervă, astfel încât să nu fie prejudiciate drepturile creditorului care a câștigat procesul (alin. 3). Se va da un termen numai în cazul în care executarea imediată a hotărârii ar cauza un prejudiciu grav datornicului.
În speță, Tribunalul apreciază că cererea recurenților debitori privind acordarea termenului de grație este fondată, câtă vreme starea materială a celor doi este una precară, fiind luată în considerare și în pronunțarea asupra cererilor de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii acestora de la obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, a onorariilor experților și sub forma asistenței judiciare gratuite prin asistarea unui avocat, despre care s-a apreciat deja, că ar periclita serios posibilitatea acestora de a-și asigura întreținerea zilnică.
În concluzie, având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de recurs în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința criticată în sensul că va dispune admiterea în parte, astfel cum a fost precizată, a cererii formulata de reclamanții M. A., M. B. în contradictoriu cu pârâtul M. G., admiterea în parte a cererii reconvenționale și în consecință, va constata că masa succesorală rămasă de urma defunctei M. M., decedată la data de 20.08.2006, se compune din cota de 1/2 din imobilul, neântabulat, situat în B., .. 5, ., în valoare de 13.043 lei și din 482 acțiuni deținute la . moștenitori sunt reclamanții cu cota de câte 3/8, fiecare și pârâtul cu cota de 2/8, va dispune ieșirea din indiviziune (conform raportului de expertiză întocmit de expert P. I.) prin atribuirea în întregime a acestuia recurenților reclamanți M. A. V. în cotă de ½ și M. B. în cotă de ½ și va respinge cererea de înscriere în Cf a dreptului de proprietate al reclamanților o va obliga pe reclamanta M. A. V. să plătească pârâtului reclamant reconvențional o sultă egalizatoare 4075,9375 lei și pe reclamantul M. B. G. să plătească pârâtului reclamant reconvențional o sultă egalizatoare 4075,9375 lei, va acorda recurenților reclamanți un termen de grație pentru executarea deciziei civile - în sensul eșalonării sumei dispuse a fi achitată de către reclamanții recurenți în 12 tranșe egale în sumă de 339,66 lei, fiecare, cu scadența în data de 30 ale fiecărei luni începând cu luna iunie 2014.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a intimatului pârât reclamant reconvențional, și față de calitatea dublă a părților în procesele de partaj, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în raport de cota de proprietate deținută asupra imobilului supus partajului – 5/8 în sumă totală de 2497, 5 lei, în favoarea Statului Român, în temeiul dispozițiilor art. 18 din OUG 51/2008 care prevede că „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.”, urmând ca restul cheltuielilor de judecată să rămână în sarcina statului – conform cotelor de proprietate ale recurenților, valoarea imobilului obținut prin atribuire nedepășind de 10 ori valoarea ajutorului public acordat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat reclamanții M. A. V. și M. B. G. asistat de curator special A. V. împotriva sentinței civile nr. 9758/11.06.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o modifică în parte.
Admite în parte, astfel cum a fost precizată, cererea formulata de reclamanții M. A., M. B. ambii cu domiciliul în B., ..5, ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul M. G. cu domiciliul în B., ..5, ., jud. B..
Admite în parte cererea reconvențională și în consecință:
Constată că masa succesorală rămasă de urma defunctei M. M., decedată la data de 20.08.2006, se compune din cota de 1/2 din imobilul, neântabulat, situat în B., .. 5, ., în valoare de 13.043 lei și din 482 acțiuni deținute la .>
Constată că moștenitori sunt reclamanții cu cota de câte 3/8, fiecare și pârâtul cu cota de 2/8.
Dispune ieșirea din indiviziune (conform raportului de expertiză întocmit de expert P. I.) prin atribuirea în întregime a acestuia recurenților reclamanți M. A. V. în cotă de ½ și M. B. în cotă de ½ .
Respinge cererea de înscriere în Cf a dreptului de proprietate al reclamanților.
Obligă reclamanta M. A. V. să plătească pârâtului reclamant reconvențional o sultă egalizatoare 4075,9375 lei și reclamantul M. B. Gabrile să plătească pârâtului reclamant reconvențional o sultă egalizatoare 4075,9375 lei.
Acordă recurenților reclamanți un termen de grație pentru executarea deciziei civile - în sensul eșalonării sumei dispuse a fi achitată de către reclamanții recurenți în 12 tranșe egale în sumă de 339,66 lei, fiecare, cu scadența în data de 30 ale fiecărei luni începând cu luna iunie 2014.
Obligă intimatul pârât reclamant reconvențional să achite suma de 2497,5 lei cheltuieli de judecată în favoarea Statului Român, restul cheltuielilor rămânând în sarcina Statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2014.
Președinte, M. I. B. | Judecător, C. R. | Judecător, A. I. |
Grefier, D. P. |
RED.AI 15.05.2014
Tehnored.D.P. 15.05.2014 – 3 ex.
Jud fond L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 422/2014. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 374/2014.... → |
|---|
