Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 374/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 374/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 374/R
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G. – judecător
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: S. N.
GREFIER. E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de către recurenții S. Român prin M. Finanțelor P. – prin reprezentant legal și S. Român prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimata – pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Hărman – prin reprezentant legal și intimatul - reclamant N. V. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 04.10.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect „constatare nulitate act juridic”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care: cauzei după care:
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 31.03.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă_/2013 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . respinsă acțiunea reclamantului N. V. formulată în contradictoriu cu această parte; a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. B.; s-a constatat că activul succesiunii rămasă după defuncta Schreiber Haerta decedată la data de 06.01.2006 se compune din imobilul teren fâneață în suprafață de 31.600 mp situat extravilanul . reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr._/14.06.2004, tarlaua 29, . pasivul succesiunii se compune din obligația de a încheia cu reclamantul, în formă autentică, contractul de vânzare cumpărare având ca obiect acest imobil, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru imobilul menționat; s-a dispus intabularea în cartea funciară a reclamantului în calitate de proprietar, cu titlu drept cumpărare, după întocmirea documentației cadastrale aferente; au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate; a fost obligat pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. B. la plata către reclamant a sumei de 4387 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâta U. .> Potrivit art.91 din Legea de punere în aplicare nr.71/2011 a Noului cod civil „moștenirile deschise înainte de . Noului Cod Civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii”. Momentul deschiderii moștenirii, potrivit art.651 C.civ. de la 1864, este dat de momentul decesului, în cauză, data de 06.01.2006.
Ca urmare, legea aplicabilă procedurii dezbaterii succesorale este reglementată de Codul Civil de la 1864 conform căruia, în cazul moștenirilor vacante pentru tot sau în parte, S. R. este cel care este declarat moștenitor, susținerile reclamantului conform cărora vacanța succesorală trebuia stabilită în favoarea U. . art.1138 din Noul Cod Civil, fiind deci neîntemeiate.
P. urmare, notarul public, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor legale aplicabile procedurii dezbaterii succesorale și a stabilit vacanta succesorală în favoarea Statului Român și nu în favoarea U. .> F. de aceste considerente, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta U. . cererea de chemare în judecata formulată de reclamant în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului:
P. acțiunea formulată reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de vacanță succesorală nr. 118//11.11.2011, pe motiv că succesor al defunctei Schreiber Herta nu este S. Român prin M. Finanțelor P. ci U. .> Față de considerentele prezentate pentru motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a U. Hărman și întrucât nu au fost menționate alte motive de nulitate absolută a acestui act instanța a reținut că cererea reclamantului formulată în acest sens este neîntemeiată, notarul public constatând în mod legal și corect vacanța succesorală după defuncta Schreiber Herta și calitatea de succesor legal a Statului Român prin M. Finanțelor P..
În fapt, la data de 24.10.2003, reclamantul în calitate de promitent cumpărător, a încheiat cu numita Schreiber Herta un antecontract de vânzare-cumpărare prin care aceasta, în calitate de promitentă vânzătoare se obliga să vândă imobilul-teren fâneața situat în . de 3,16 Ha, până la data de 05.11.2003, în schimbul sumei de 22.120.000 Rol, suma achitată integral la data încheierii antecontractului (fila 8). Antecontractul a fost încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, în prezența a doi martori, numiții Kasper Luise și D. S..
Numitei Schreiber Herta i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 conform titlului de proprietate nr._/14.06.2004, asupra terenului-imobil fâneață în suprafața de 3,16ha, identificat în tarlaua nr.29, . vecinii: la nord-F533/6, la est DE 531, la sud F533/4, la vest CCN 574, din extravilanul . fost pusă în posesie la data de 11.05.2004 conform procesului verbal depus la dosar.
La data de 06.01.2006, promitenta vânzătoare a decedat înainte de a-și îndeplini obligația asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare, respectiv cea de încheiere în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare a terenului în cauză.
Din declarația martorei Kasper Luise, rezultă că aceasta a fost prezentă la momentul încheierii antecontractului și l-a semnat, că pentru terenul în cauză a fost achitat prețul stabilit iar din declarația martorului T. F. rezultă că reclamantul a intrat imediat în posesia terenului pe care l-a exploatat vreo 3 sau 4 ani după care i l-a arendat martorului care îl folosește și în prezent.
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, terenul folosit de reclamant coincide cu cel identificat în titlul de proprietate nr._/14.06.2004, tarlaua 29, . în realitate o suprafață de 22.669 mp.
Ca urmare, față de probele administrate în cauză, instanța a constatat că în mod valabil la data de 24.10.2003, defuncta Scheiber Herta s-a obligat să transmită reclamantului N. V., dreptul de proprietate asupra terenului fâneață în suprafață de 3,16 ha înscris în titlul de proprietate nr._/14.06.2004 tarlaua 29, . vânzare-cumpărare.
Întrucât reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată a prețului și a folosit de la momentul încheierii antecontractului și până în prezent imobilul în litigiu, se constată că acesta are dreptul de a solicita succesorului defunctei Schreiber Herta, respectiv Statului Român, realizarea obligației asumate de defunctă.
În vederea realizării acestui drept, reclamantul a formulat la BNP T. V. cererea de deschidere a procedurii succesorale după defuncta Schreiber Herta, înregistrată sub nr. 274/16.03.2011.
În urma dezbaterii succesorale s-a emis certificatul de vacanța succesorală nr.118 din 11.11.2011, prin care se declară în mod corect moștenitor unic S. Român, asupra activului succesoral constituit din imobilul-teren în suprafața de 3,16 ha situat în extravilanul .> În cursul dezbaterii succesorale, reclamantul a adus la cunoștința notarului, faptul că are calitatea de creditor al moștenirii în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu defuncta. Acest demers al reclamantului, nu a fost luat în considerare la dezbaterea moștenirii, acceptantul, S. Român, prin M. de Finanțe formulând opoziție în acest sens.
Într-o astfel de situație, notarul public nu are competența de a se pronunța cu privire la existența sau inexistența dreptului invocat de reclamant, această atribuție revenind instanței de judecată.
Față de constatarea valabilității obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenului fâneață de 3,16 ha asumată de defuncta Schreiber Haerta în favoarea reclamantului N. V., opoziția pârâtului S. Român la înscrierea în pasivul succesoral a acestei obligații, este neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, față de admiterea în parte a acțiunii formulate, a fost obligat pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. B. la plata către reclamant a sumei de 4387 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru petitele admise, onorariu expert și onorariu avocat parțial în cuantum de 1500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., criticând-o sub următoarele aspecte:
Printr-o interpretare greșită a legii a fost admisă în parte acțiunea reclamantului în sensul stabilirii ca element pasiv al masei succesorale rămasă după defuncta Schreiber Herta obligația acestuia de a încheia contractul de vânzare cumpărare în forma autentică privind imobilul teren fâneață în suprafață de_ mp situat în extravilanul comunei Hărman. De asemenea, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4387 lei compuse din taxă judiciară de timbru, onorariu de expert și onorariu parțial de avocat.
Probatoriul administrat nu face dovada celor susținute în acțiunea introductivă. Declarațiile martorilor au caracter subiectiv, planând asupra acestora o îndoială deoarece numai unul a fost de față la întocmirea antecontractului.
De asemenea, nu s-a făcut dovada plății efective a prețului stabilit, ci doar s-a susținut acest lucru.
Notarul public a notificat pe recurentă pentru a participa la dezbaterea succesiunii după defunctă, averea rămasă după aceasta fiind terenul de 3,16 ha. Recurenta a acceptat succesiunea.
Întrucât la dezbaterea succesiunii nu s-au prezentat alți moștenitori, a fost emis certificatul de vacanță succesorală nr. 118/2011, în temeiul art. 76 și 85 din Legea 36/1995.
Procedura notarială de declarare a succesiunii vacante s-a realizat potrivit dispozițiilor în vigoare la data deschiderii succesiunii.
Referitor la considerentele potrivit cărora reclamantul are calitatea de creditor al succesiunii derivată din încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare cu defuncta, pentru terenul în suprafață de_ mp, acestea nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă.
Notarul public a procedat corect la emiterea certificatului de vacanță succesorală, fără consemnarea elementelor de pasiv reținute în prezenta cauză, întrucât se afla în fața unui act sub semnătură privată care nu era opozabil moștenitorului.
Antecontractul de vânzare cumpărare invocat de reclamant este un act sub semnătură privată ce nu a fost înscris în cartea funciară a imobilului pentru opozabilitate și nu a fost certificat spre neschimbare, situație în care se pune problema autenticității lui.
Recurenta are calitatea de terț față de raporturile juridice existente între reclamant și defunctă, generate de încheierea acestui act, întrucât acest act nu a fost opus terților. În această situație nu poate opera culpa notarului public sau a recurentei cu privire la emiterea certificatului de vacanță.
Notarul public nu era obligat să constate calitatea reclamantului de creditor al succesiunii atâta timp cât actul opus nu produce efecte erga omnes. A constata că pasivul succesiunii se compune din obligația recurentei de a încheia act autentic cu reclamantul excede cadrului legal aplicabil succesiunilor vacante preluate de stat.
Nu interesează în cauză care sunt motivele pentru care nu a fost perfectat actul de vânzare cumpărare în formă autentică până la data decesului defunctei, atâta timp cât acesta, nici în forma antecontractului, nu a fost înscris în cartea funciară pentru a putea constitui pasiv succesoral. Faptul că reclamantul s-a comportat ca un bun proprietar al imobilului în cauză, efectuând inclusiv acte de dispoziție asupra acestuia, nu atrage vreo calitate în sarcina sa care să înlăture calitatea de proprietar de bună credință a Statului Român.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, s-a susținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 274 cod procedură civilă în sensul că nu există culpă procesuală evidentă.
S. Român este un dobânditor de bună credință, emiterea certificatului de vacanță succesorală cu privire la acesta făcându-se în condiții de deplină legalitate și prin raportare la situația de carte funciară a imobilului, activ al masei succesorale rămasă după defuncta Schreiber Haerta.
Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Hărman a formulat întâmpinare prin care a arătat că, față de admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Intimatul reclamant N. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. S. român nu este un simplu terț, ci avea calitatea de având cauză întrucât este succesorul în drepturi al autorului actului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința recurată raportat la criticile formulate, instanța reține că recursul nu este întemeiat.
Instanța de fond a administrat și analizat probele încuviințate și pronunțat soluția criticată în prezentul recurs, expunând considerentele care au stat la baza adoptării acesteia.
S-a susținut în motivele de recurs că este evident că declarațiile martorilor au caracter subiectiv deoarece numai unul a fost prezenta la încheierea antecontractului între reclamant și defunctă.
Martora Kasper Luise a semnat antecontractul în calitate de martoră și în declarația sa a arătat că ea a pus-o pe defunctă în legătură cu reclamantul, pentru vânzarea terenului și că s-a plătit prețul de 20 de milioane și ceva. Această declarație se coroborează cu mențiunile din antecontract și nu se impune înlăturarea sa din materialul probator.
Martorul T. F. a declarat că nu cunoaște dacă între defunctă și reclamant a existat vreo înțelegere și ca folosește terenul de câțiva ani, fără ca cineva să-i fi tulburat folosința. Această declarație dă informații cu privire la folosința terenului, nu este contrazisă de alte probe din dosar și nu poate fi calificată drept îndoielnică.
Astfel fiind, acest motiv de recurs, referitor la probele administrate, nu este întemeiat.
S-a mai susținut de către recurent că nu s-a făcut dovada plății prețului.
Această susținere este contrazisă de clauzele antecontractului în care s-a menționat că părțile au stabilit valoarea bunului promis în sumă de 22.120.000 lei(vechi) din care la data semnării antecontractului s-a achitat întreaga sumă.
Acesta act sub semnătură privată face dovada achitării prețului menționat în conformitate cu prevederile art. 1191 cod civil în vigoare la data semnării actului, nefiind necesare alte dovezi pentru a se reține că prețul stabilit de părțile contractante s-a achitat.
Antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în formă scrisă, nefiind necesară încheierea acestuia în formă autentică.
Înscrierea în carta funciară are efect de opozabilitate față de terți, iar recurentul S. Român nu este terț față de acest contract. Dată fiind culegerea succesiunii vacante, ca universalitate, de către stat, acesta este ținut a răspunde de datoriile și sarcinile succesorale. Obligația de a face asumată de către defunctă prin antecontract este o obligație patrimonială transmisibilă prin moștenire, cu consecința că obligația de încheierea a contractului de vânzare cumpărare în formă autentică trece asupra statului.
În ceea ce privește autenticitatea și realitatea antecontractului, instanța de recurs reține că o astfel de convenție nu este supusă, pentru validitate, unei condiții de certificare spre neschimbare. Antecontractul de vânzare cumpărare este un contract bilateral, condițiile sale de valabilitate fiind cele generale, impuse de art. 948 cod civil, care au fost respectate. Nu există nici un text de lege care să impună, pentru validitatea antecontractului de vânzare cumpărare, condiții speciale.
Recurentul a criticat și dispoziția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
P. sentința pronunțată de instanța de fond, recurentul pârât a căzut în pretenții, fiind obligat să încheie cu reclamantul contract de vânzare cumpărare, astfel că este ținut și de plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant cu ocazia acestui litigiu.
Suma stabilită în sarcina recurentului pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată, este compusă din taxa judiciară de timbru pentru petitele admise, onorariu de expert și parțial onorariu de avocat.
Textul de lege mai sus menționat este aplicabil în cauză, contrar susținerilor recurentului, deoarece nu este impusă existența unei culpe procesuale evidente.
Art. 275 cod procedură civilă menționează expres cauzele în care pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată: pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Recurentul pârât, nu numai că nu a recunoscut, la prima zi de înfățișare, pretențiile reclamantului, dar prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, astfel că în mod corect a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond nu a reținut, în considerentele sentinței recurate, că notarul public nu și-a îndeplinit obligațiile și nu a făcut aprecieri cu privire la corectitudinea actelor emise de acesta în dosarul succesoral 25/2011 al BNP Asociați T. V. și B. V. D., astfel că toate criticile referitoare la activitatea notarului public nu constituie veritabile motive de recurs și nu vor fi analizate ca atare.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge recursul și va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul S. Român prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile_/2013 a Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.04.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. GârlonțaRobert CadeaSimona N.
Grefier,
E. M.
Red. S.N./13.05.2014
Tehnored. E.M./14.05.2014
- 2 ex. –
Jud. fond: S. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 476/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 371/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
