Partaj judiciar. Decizia nr. 641/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 641/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 641/R
Ședința publica din data de 30 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. I. - judecător
Judecător: M. I. B.
Judecător: C. D. - P.
Grefier: V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțata in cauza de Judecătoria B., având ca obiect partaj judiciar, care s-a dezbătut în ședința publică din data de 24 iunie 2014, când partile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre si când, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr._/20.12.2013 pronunțata in cauza de Judecătoria B., astfel cum a fost îndreptata prin Încheierea Camerei de Consiliu din 11.02.2014 instanța a respins cererea formulata, precizată și completată de reclamantul M. A. și continuată de moștenitorii acestuia, M. A., M. P. V. și M. A., în contradictoriu cu pârâții A. F., I. Z. și I. M., ., C. A. și C. I., D. O. si B. G., iar reclamanții au fost obligați la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată in favoarea pârâților I. Z. și I. M..
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere ca reclamantul M. A., care a decedat in timpul procesului, acțiunea fiind continuata de moștenitorii săi, M. A., M. P. V. și M. A., în contradictoriu cu pârâta A. F., a solicitat instanței să dispună dezmembrarea terenului în suprafață de 900 m.p. situat în intravilanul comunei T., înscris in CF 3604 - T., nr. top. 2465/2/1 în două loturi, unul cuprinzând . care s-a edificat o casă cu anexe gospodărești și celălalt, lotul 2 situat în spatele casei, fără construcții, fiecăruia să i se atribuie un nr. top nou; să constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului liber, lotul 2, prin uzucapiune; să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 79/2008 eliberat de BNP P. I. cu privire la terenul constituind lotul 2, acesta neputând face parte din masa succesorală după defunctul M. G., el constituind proprietatea reclamantului; să dispună rectificarea CF 3604 T., top. 2465/2/1 în sensul înscrierii dezmembrării ce se va efectua și a dreptului de proprietate asupra lotului 2, terenul liber, prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra acestuia. Cu cheltuieli de judecată.
Ulterior reclamantul si-a precizat acțiunea, solicitând în contradictoriu și cu pârâții I. Z. și I. M., să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3028/11.11.2009, încheiat între pârâta A. F. și noii pârâți, pentru motivul ca vânzătoarea nu era proprietarul terenului înstrăinat, iar cumpărătorii au fost de rea-credință la fel ca și vânzătoarea.
P. ultima precizare de acțiune, formulată după efectuarea raportului de expertiză topo administrata în cauză, reclamanții au solicitat ca, în contradictoriu și cu pârâții ., C. A., C. I., D. O., B. G. să se dispună rectificarea CF 3604 - T., în sensul înscrierii suprafeței reale a terenului nr. top. 2465/2/1, ca fiind de 1.054 m.p., în loc de 900 m.p., dezmembrarea solicitata prin acțiunea introductiva urmând sa se efectueze după acesta rectificare.
In drept cererea reclamanților a fost întemeiata pe dispozițiile art. 27, 28, 130 si 46 din Decretul – Lege nr. 115/1938 si pe cele ale art. 948 pct. 2, 3 si 4 Cod civil.
Instanța de fond a reținut ca prin sentința civila nr._/11.11.2002 a Judecătoriei B. (fila 12) s-a admis cererea formulata de numitul M. G., fratele reclamantului și autorul pârâtei A. F. din prezenta cauza, împotriva pârâtului M. I., constatându-se în mod irevocabil dobândirea de către titularul cererii a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF 2231 - T., nr. top. 2465/2/1. Dreptul de proprietate al autorului pârâtei în baza hotărârii judecătorești menționate a fost înscris în CF 2231 - T. la data de 27.05.2008.
Instanța a mai reținut ca la data de 11.11.2009 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3028/2011 între pârâta A. F., în calitate de vânzător și pârâții I. Z. și I. M., în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul nr. top. 2465/2/1, împreună cu construcția neintabulată situată pe acest teren, pentru prețul de 80.000 lei, pârâții fiind intabulați în evidențele de CF, astfel cum atesta extrasul depus la fila 182.
P. acțiunea de fata înregistrată la data de 28.03.2011 reclamantul a solicitat să se constate în principal faptul că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unei porțiuni reprezentând jumătate din suprafața imobilului menționat, porțiune pe care a folosit-o neîntrerupt și exclusiv din anul 1965, când a fost înzestrat de către mama sa, cu acordul proprietarului tabular al imobilului de la acea dată, bunica reclamantului, reclamantul depunând la dosar in dovedirea acestor susțineri adeverința emisă de Consiliul Local T. (fila 8), care atesta ca acesta figurează în registrul cadastral al comunei cu o suprafață de 516 m.p., situată în .> Din declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantului (filele 94, 95 si 135), instanța a reținut că acesta a folosit suprafața de teren situată în spatele casei edificate de către autorul pârâtei A. F., din anul 1965, de când a fost înzestrat de către mama sa, toți martorii declarând insa ca între cele două loturi nu a existat niciun gard despărțitor, reperul de delimitare pe lungime fiind reprezentat de zidul casei.
Instanța de fond a reținut aplicabilitatea in cauza a disp. art. 28 alin. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938, raportat la data începerii posesiei, potrivit cu care “Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.”, dar si dispozițiile art. 130 alin. ultim din același act normativ potrivit cu care “Instanța de carte funciara nu va putea, in temeiul uzucapiunii, dispune înscrierea dreptului, daca acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu, in folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune”.
Instanța a reținut ca doctrina a identificat cinci condiții pentru admiterea cererii în constatarea uzucapiunii extratabulare, si anume: sa fi intervenit decesul sau renunțarea proprietarului tabular, moștenitorii sau o altă persoană să nu își fi înscris dreptul de proprietate în cartea funciară și în evidențele de CF să figureze încă proprietarul tabular decedat, posesia să fie utilă, posesia să dureze 20 de ani după moartea proprietarului tabular si uzucapantul să ceară înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, iar această cerere să fie admisă.
Instanța a constatat ca în speță nu este îndeplinită a doua condiție mai sus enumerata, deoarece până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată în CF s-a înscris un alt proprietar asupra imobilului decât cel decedat, astfel ca simpla împlinire a termenului de uzucapiune, respectiv trecerea a 20 de ani de la decesul proprietarului tabular (în speță M. P., decedata la data de 20.03.1975) nu naște prin ea însăși un drept de proprietate, ci numai un drept potestativ în patrimoniul posesorului, iar acest drept se poate exercita prin formularea cererii de înscriere a dreptului dobândit, cerere care să fie și admisă, ori, în speță, acest fapt s-a apreciat ca nu mai este posibil, deoarece alte persoane și-au înscris dreptul de proprietate asupra imobilului.
Instanța de fond a apreciat pe de altă parte, ca efectele sentinței civile nr._/_ ale Judecătoriei B., irevocabile și intabulată în CF, nu pot fi ignorate de reclamant, înscrierea în CF a autorului pârâtei având efect constitutiv de drepturi, deoarece instanța a constatat în cuprinsul considerentelor faptul că posesia acestuia asupra întregului teren a început în anul 1967, deci sub imperiul Decretului – Lege nr. 115/1938, astfel încât, deși înscrierea s-a făcut sub imperiul Legii nr. 7/1996, efectul înscrierii este cel prevăzut de actul sub imperiul căruia s-a născut faptul juridic generator de drepturi, deci constitutiv de drepturi prin înscriere.
Instanța a concluzionat ca, pe cale de consecință, toate înscrierile ulterioare înscrierii efectuate in baza sentinței invocate sunt valabile.
In ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare - cumpărate încheiat între pârâta A. F. și pârâții I. Z. și I. M., instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada existentei motivului de nulitate invocat deoarece vânzătoarea era proprietarul tabular al imobilului la data încheierii contractului, la acea data nefiind notat in CF niciun litigiu cu privire la imobil. Mai mult, retine instanța de fond, martorii audiați nu au învederat existența unor elemente care să conducă la concluzionarea existenței unei cauze ilicite, imorale la încheierea contractului.
Instanța a apreciat ca reclamantul nu poate susține faptul că “terenul era proprietatea sa”, deoarece nu avea înscris niciun drept în cartea funciară nici la data formulării cererii de constatare a uzucapiunii de către autorul pârâtei și nici la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, și, după cum s-a arătat, simpla împlinire a termenului de uzucapiune nu produce niciun efect.
Reținând ca reclamantul nu poate pretinde in mod valabil drepturi asupra imobilului in litigiu, instanța a apreciat ca acesta nu poate justifica niciun interes în ceea ce privește modificarea cărții funciare sub aspectul menționării suprafeței reale a terenului, astfel cum a fost determinată în urma măsurătorilor.
La stabilirea cheltuielilor de judecata instanța a făcut aplicarea disp. art. 274 Cod procedura civila.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. A., M. P. V. si M. A., solicitând admiterea acestuia si modificării in tot a sentinței in sensul admiterii cererii de chemare in judecata. In subsidiar si prin concluziile orale recurenții au solicitat instanței sa înlăture reținerea bunei credințe măcar in ceea ce o privește pe intimata A. F., care a vândut in perfecta cunoștința de cauza a situației reale, aceea ca jumătate din teren aparținea reclamantului, aceasta împrejurare urmând sa poată fi valorificata . in despăgubire îndreptat împotriva acestei intimate.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat ca întreg terenul înscris in CF nr. 2231 – T., nr. top 2465/2/1 a fost proprietatea tabulara a numitei M. P., aceeași cu Mirica P. si cu M. P., căsătorita cu M. G., bunicii reclamantului M. A. si ai autorului paratei A. F., M. G..
S-a arătat ca din acest teren care a constituit un singur corp funciar, de 900 m.p., potrivit evidentelor de CF, reclamantul M. A. a primit cu titlu de zestre de la mama sa jumătate din acest teren, în anul 1965, cu acordul proprietarului tabular M. P., cealaltă jumătate fiind dată în folosință fratelui reclamantului, M. G., pe această suprafață fiind edificată o construcție, neînscrisă în CF.
Recurenții au arătat ca din anul 1965 reclamantul a folosit acest teren, cu care a figurat și în registrul cadastral al Comunei T., plătind impozitele și taxele aferente si ca după decesul fratelui acestuia, intervenit in anul 2010, fiica lui, pârâta A. F. a ocupat și suprafața de teren folosită de reclamant, pretinzându-se proprietara întregului teren.
Recurenții au mai arătat ca reclamantul, verificând situația juridică a terenului, a constatat că a existat un proces ce a format obiectul dosarului nr. 9617/2002 al Judecătoriei B., in cadrul căruia fratele sau si respectiv tatăl pârâtei, M. G., a solicitat în contradictoriu cu un alt frate, M. I., excluzând cu rea credința pe restul fraților, printre care si pe reclamant, să se constate că este moștenitorul defunctei M. P. si că a dobândit prin uzucapiune întregul teren de 900 m.p. înscris în CF 2231 - T..
Cererea respectiva a fost admisă prin sentința civila nr._/11.11.2002 a Judecătoriei B., și, deși la data de 05.02.2004 s-a respins cererea de intabulare a sentinței, cu motivarea existenței unui coproprietar tabular, bunicul reclamantului, ulterior, la data de 27.05.2008 respectiva hotărâre este înscrisă în CF.
Recurenții au arătat ca aceasta stare de fapt nu a fost niciodată combătuta de parata A. F. care, de altfel, nu s-a prezentat niciodată in instanța, lăsând apărarea in întregime pe seama dobânditorilor I. care nu aveau de unde sa cunoască aceasta succesiune a evenimentelor.
Recurenții arata ca reclamantul, autorul lor, putea opune un drept similar, dobândit in aceleași condiții asupra unui imobil pe care l-a folosit continuu pana in anul 2010 si ca hotărârea judecătoreasca prin care s-a consfințit titlul fratelui acestuia nu le este opozabila nici lor dar nici autorului lor.
Recurenții au arătat ca in mod greșit s-a reținut buna credința a vânzătoarei parate A. F., câta vreme aceasta a cunoscut permanent situația de fapt, acceptând insa sa se imbogateasca si cu terenul aparținând unchiului sau.
Buna credința a paratei este exclusa si din perspectiva dezbaterii succesorale de la care bunica, respectiv soacra recurenților a fost exclusa in baza declarațiilor mincinoase ale autorului paratei.
In plus, arata recurenții, procedura uzucapiunii in baza căreia s-a derulat procesul a fost viciata, nefiind respectate dispozițiile imperative ale art. 130 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Recurenții au arata ca si parații I., dobânditorii prin titlu oneros al terenului de la parata A. F. nu pot invoca faptul ca ar fi fost de buna credința la momentul cumpărării deoarece cunoșteau situația de fapt a terenului, faptul ca jumătate din el se afla in folosința altei persoane decât vânzătoarea, aceasta din urma împrejurare atrăgând chiar nulitatea actului.
In final, recurenții arata ca niciodată pe parcursul procesului parata nu s-a prezentat in instanța, lipsind fara justificare chiar si la termenul la care a fost citata cu mențiunea prezentei obligatorii la interogatoriu, ori aceasta atitudine trebuie calificata corespunzător de către instanța de judecata, prin aplicarea disp. art. 225 Cod procedura civila.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimații I. Z. si I. M. au formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat si obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.
In susținerea acestei poziții s-a arătat ca in realitate recursul promovat nu conține nicio critica la adresa sentinței de fond, ci doar o reiterare a susținerilor reclamanților si a argumentelor lor, toate acestea fiind analizate temeinic de către instanța. Intimații arata ca nu exista nici un motiv pentru care aceștia sa fie suspectați de rea credința, nefiind produsa nicio dovada ca aveau cunoștința despre o alta stare de fapt decât cea care rezulta din înscrisurile evidentei de CF si confirmata de probele administrate, respectiv de martorii care au declarat ca parata A. F. era perceputa drept proprietara întregului teren, pe suprafața căruia nu se afla niciun element care sa sugereze vreo demarcație, precum si ca dorința paratei de a vinde terenul in întregime era bine cunoscuta in comunitate.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul de fata prin prisma criticilor formulate, tribunalul retine următoarele:
Instanța de fond a reținut in mod corect ca prin sentința civila nr._ din 11.11.2002 (fila 12 dosar fond), Judecătoria B. a constatat ca Macelaru G. (fratele reclamantului M. A. si tatăl paratei A. F.) a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului înscris in CF 2231 – T., nr. top 2465/2/1 – teren arabil in suprafața de 900 mp. situat pe raza localității T., in intravilan, dispunând pe cale de consecința intabularea dreptului de proprietate al numitului M. G. in cartea funciara.
Dreptul numitului Macelaru G. a fost înscris in CF in baza sentinței mai sus menționata in anul 2008, mai exact la data de 27.05.2008 (fila 11 dosar fond).
Ulterior, la data de 11.11.2009 a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3028/2011 între pârâta A. F., în calitate de vânzător și pârâții I. Z. și I. M., în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul nr. top. 2465/2/1, împreună cu construcția neintabulată situată pe acest teren, pentru prețul de 80.000 lei, pârâții fiind intabulați în evidențele de CF, astfel cum atesta extrasul depus la fila 182.
Dobânditorii I. Z. si I. M. si-au intabulat in CF dreptul de proprietate astfel dobândit la data de 12.11.2009.
Reclamantul, prin acțiunea promovata a solicitat in principal sa se constate ca asupra unei parți din terenul mai sus identificat el este ce care a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, in urma unei folosințe continue, netulburata si sub nume de proprietar care s-a întins intre anii 1965 – 2010 si, pe cale de consecința, dezmembrarea din respectivul teren a porțiunii revendicate si anularea parțiala a certificatului de moștenitor emis in urma defunctului sau frate, cu privire la includerea in masa succesorala si a porțiunii de teren pretins uzucapata de reclamant.
Instanța de fond, prin sentința pronunțata, analizând cu prioritate cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, a decis ca aceasta este practic paralizata de împrejurarea ca la data formulării ei, in cartea funciara a imobilului erau înscriși ca proprietari terțe persoane, subdobanditorii intimați parați I. M. si I. Z..
Pentru a hotăra in acest sens instanța a reținut ca, indiferent de dovedirea condițiilor referitoare la posesia de 20 de ani de la data morții proprietarului tabular inițial, înscrierea dreptului celui care invoca uzucapiunea nu mai poate fi dispusa câta vreme in cartea funciara s-a înscris ca proprietar o alta persoana, invocându-se in acest sens dispozițiile art. 130 alin. ultim din Decretul – Lege nr. 115/1938 potrivit cu care “Instanța de carte funciara nu va putea, in temeiul uzucapiunii, dispune înscrierea dreptului, daca acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu, in folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune”.
Tribunalul retine insa ca textul mai sus evocat nu poate constitui temei pentru împiedicarea analizării si chiar constatării de către instanța a dobândirii dreptului de proprietate, ci doar pentru împiedicarea înscrierii in evidentele de carte funciara a dreptului astfel dobândit.
Interpretarea data de doctrina si practica judiciara acestui text a fost constant in sensul ca in situația mai sus exemplificata, instanța de carte funciara nu este competenta sa hotărască asupra valabilității unei înscrieri a dreptului de proprietate, acest drept aparținând exclusiv instanței de judecata si putându-se soluționa numai prin proces.
Este evident ca formularea textului din cuprinsul art. 130 invocat de instanța de fond nu instituie interdicții pentru instanța de judecata ci numai pentru instanța de carte funciara, care exista .. Pe de alta arte, din modul in care este formulat acest text rezulta fara dubiu ca situația reglementata de acesta nu poate constitui piedica pentru analizarea condițiilor de dobândire si chiar de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Or, din aceasta perspectiva, tribunalul constata ca in mod fundamental greșit instanța de fond a apreciat ca, atâta vreme cat la data promovării acțiunii, in cartea funciara figurau alți proprietari decât cel decedat in raport cu care s-a solicitat sa se constate intervenția uzucapiunii, simpla împlinire a celorlalte condiții nu mai poate avea relevanta.
Condițiile instituite pentru uzucapiunea reglementata de art. 28 alin. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938, invocate de reclamantul recurent sunt clare si numai in număr de trei: sa fi intervenit decesul proprietarului tabular fata de care se invoca uzucapiunea, cel care invoca dobândirea dreptului prin uzucapiune sa fi exercitat o posesie de minim 20 de ani de la data decesului proprietarului tabular si posesia sa fi fost exercitata in condițiile legii, adică sa fi fost una utila.
In mod evident, textul nu condiționează constatarea dobândirii dreptului numai prin raportare la proprietarul înscris in CF la data formulării cererii, cum greșit a apreciat prima instanța.
Principiul relativității înscrierilor in cartea funciara indica împotriva cui se poate face înscrierea. Regula este ca înscrierea se poate face numai împotriva posesorului sau antecesorului tabular, adică numai împotriva celui care este deja înscris in cartea funciara.
Principiul relativității înscrierilor in cartea funciara are cu totul alt inteles decât principiul relativității efectelor actelor juridice. Practic, este vorba mai degrabă de principiul continuității înscrierilor in cartea funciara, in sensul ca el asigura caracterul neîntrerupt al lanțului de dobânditori ai drepturilor reale asupra imobilelor. Importanta acestui principiu se verifica, in primul rând, in cazurile in care este vorba despre transmiterea acestor drepturi prin acte juridice, astfel incat se reduc riscurile ca succesorul tabular sa dobândească imobilul de la un non dominus. Principiul este util insa si in situațiile in care drepturile reale imobiliare se dobândesc prin fapte juridice in sens restrâns, întrucât in aceste cazuri, se poate observa împotriva cui a operat afectul achizitiv de drepturi reale imobiliare.
Or, aceasta teorie reprezintă un argument in plus in favoarea celor apreciate de către tribunal, in sensul ca este permisa invocarea uzucapiuni si in contradictoriu cu unul dintre antecesorii tabulari al actualului proprietar de carte funciara.
Condiția la care face referire prima instanța, aceea ca moștenitorii, statul sau o alta persoana sa nu isi fi înscris dreptul de proprietate in cartea funciara la momentul la care se solicita constatarea dobândirii dreptului prin uzucapiune, poate viza cel mult situația in care aceasta înscriere ar fi intervenit anterior împlinirii termenului de 20 de ani de exercitare a unei posesii pretins utila.
Deoarece la împlinirea termenului de exercitare a posesiei in fracția minima ceruta de lege, dreptul de proprietate se naște in persoana posesorului cu efect retroactiv, de la data începutului posesiei.
Având in vedere principiul potrivit căruia prescripțiile de orice natura sunt supuse legislației in vigoare la data la care acestea au început sa curgă, tribunalul, reținând ca in speța posesia se invoca si s-a probat totodată ca a început sa curgă in 1965 – data la care in Transilvania era in vigoare Decretul - Lege nr. 115/1938, constata ca acesta este legea aplicabila cererii reclamantului.
Or din art. 130 al acestui act normativ, mai sus analizat, rezulta fara dubiu ca dobândirea putea avea loc si in condițiile in care se solicita in contradictoriu cu un antecesor tabular al proprietarului înscris in CF, numai ca înscrierea dreptului nu are loc automat in contradictoriu cu acesta din urma, ci numai daca instanța de judecata apreciază in legătura cu nevalabilitatea titlului actualului proprietar tabular.
Insa, din concluziile primei instanțe si din analiza acesteia, tribunalul constata ca instanța de fond, statuând ca în speță nu este îndeplinită condiția ca la data formulării cererii de constatare a dobândirii dreptului prin uzucapiune sa nu se fi înscris un alt proprietar asupra imobilului decât cel decedat, a reținut implicit, din declarațiile maorilor audiați, ca restul condițiilor necesare uzucapiunii s-a dovedit a fi îndeplinite in persoana reclamantului.
Iar tribunalul constata ca aceasta concluzie este întemeiata, deoarece toți cei trei martori audiați au declarat, astfel cum a reținut si instanța de fond, ca reclamantul a fost înzestrat de mama sa inca din 1965 cu suprafața de teren situată în spatele casei edificate de către autorul pârâtei A. F. si ca a folosit aceasta bucata de teren exclusiv, continuu si sub nume de proprietar pana in anul 2010.
Astfel cum reiese din cele statuate prin sentința civila nr._/11.11.2002 a Judecătoriei B., proprietara tabulara Mirica P. (aceeași cu Mirica P. si cu Mirica P. si cu M. P.) a decedat la data de 20.03.1975 (fila 14 dosar fond), aceasta împrejurare nefiind contestata de niciuna dinte parți.
In atare situație, pentru a putea uzucapa, reclamantul ar fi trebuit sa isi exercite posesia utila măcar pana in anul 1995, or probele administrate dovedesc faptul ca posesia acestuia, continua, exclusiva si sub nume de proprietar s-a prelungit pana in 2010.
Tribunalul retine ca parata A. F. nu s-a prezentat niciodată in instanța, deși a fost legal citata si chiar a beneficiat măcar de un termen in vederea pregătirii apararii si combaterii susținerilor reclamatului, aceasta lipsind inclusiv la termenul pentru care a fost citata cu mențiunea prezentei obligatorii la interogatoriu.
In acest context si prin raportare la starea de fapt relevata de declarațiile martorilor audiați in cauza si de înscrisurile depuse la filele 262 si 263 dosar fond, potrivit cu care Macelaru G. a stăpânit in intravilanul comunei T. teren in suprafața totala de numai 530 mp. – casa cu construcție si gradina, iar reclamantul M. A. a stăpânit pe raza comunei T. . suprafața de 516 mp., tribunalul apreciază întemeiata cererea reclamantului recurent ca, in ceea ce o privește pe parata, sa se facă aplicarea disp. art. 225 Cod procedura civila, in sensul acordării atitudinii procesuale a acesteia valoarea unei recunoașteri a susținerilor reclamantului.
Tribunalul constata ca tot in mod greșit a apreciat instanța de fond ca un alt motiv de natura a paraliza demersul juridic al reclamantului este starea de fapt statuata irevocabil prin sentința civil nr._ din 11.11.2002 (fila 12 dosar fond), prin care Judecătoria B. a constatat ca Macelaru G. (fratele reclamantului M. A. si tatăl paratei A. F.) a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului înscris in CF 2231 – T., nr. top 2465/2/1 – teren arabil in suprafața de 900 mp. situat pe raza localității T., in intravilan.
Hotărârea invocata a soluționat un litigiu in care reclamantul de fata nu a fost parte, motiv pentru care aceasta nu ii este opozabila, deci nu ii poate fi opusa cu autoritate de lucru judecat.
In atare situație, cele statuate prin respectiva hotărâre, chiar daca pot fi invocate cu putere de lucru judecat in ceea ce privește reținerea legata de faptul ca beneficiarul ei ar fi posedat exclusiv întreg terenul in litigiu, in ceea ce îl privește pe reclamantul de fata nu poate fi invocata decât ca o prezumție relativa, împotriva căreia proba contrara este admisibila.
Or, in speța de fata, având in vedere cele mai sus reținute, tribunalul constata ca proba contară a fost pe deplin făcuta, reclamantul recurent dovedind fara dubiu ca, in ceea ce privește parte din terenul in litigiu, el este cel care a posedat in condiții suficiente pentru a putea invoca in beneficiul sau dobândirea proprietatii prin uzucapiune.
In aceste condiții tribunalul apreciază ca cererea reclamantului, de constatare a faptului ca a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unei suprafețe din terenul înscris inițial in CF nr. 2231 – T., nr. top 2465/2/1, respectiv suprafața amplasata in spatele construcției existente pe teren, este întemeiata si se impune sa fie admisa.
Având in vedere raportul de expertiza efectuat in fata instanței de fond, din care rezulta ca terenul in discuție are in realitate o suprafața mai mare decât cea evidențiata in CF, tribunalul va constata ca suprafața uzucapata de reclamant este de 527 mp. din terenul înscris in CF nr._ T. (provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 3604 T., nr. top 2465/2/1, mutat din CF 2231 T.), suprafața uzucapata fiind cea determinata in anexa 4A din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit la fond de expert G. A., expertiza care va face parte integranta din prezenta hotărâre, prin punctele B-C-D-E-9-22 si pentru care s-a propus nr. top nou 2465/2/1/1.
Constatând in acest sens, tribunalul apreciază ca in cauza devin incidente disp. art. 88 din Legea nr. 36/1995, in forma in vigoare la data emiterii certificatului de moștenitor ce face obiectul cauzei de fata, potrivit cu care, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea unui certificat de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Reținând ca in certificatul de moștenitor nr. 79/2008 emis după defunctul Macelaru G., decedat la data de 20.04.2004, de către BNP P. I. & P. R. – E., se consemnează ca in masa succesorala după defunct intra întreg imobilul teren identificat sub nr. top 2465/2/1, deși la data emiterii certificatului de moștenitor instanța a reținut ca jumătate din acest teren fusese uzucapat de către reclamantul M. A., cererea acestuia din urma de anulare a certificatului de moștenitor in sensul scoaterii terenului proprietatea sa din componenta masei succesorale este întemeiata si trebuie admisa.
In ceea ce privește restul solicitărilor reclamantului, de rectificare CF, de dezmembrare si, in urma constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare – cumpărare încheiat intre A. F. si I. M. si I. Z., de radiere din CF a dreptului celor din urma înscris pe lotul pentru care, in urma dezmembrării, expertul topo a propus nr. top nou 2465/2/1/1 si respectiv înscrierea dreptului reclamantului asupra acestui lot, tribunalul apreciază ca soluția de respingere a acestora este întemeiata si urmează sa fie menținuta.
Tribunalul considera ca orice modificări si rectificări tabulare cu privire la terenul identificat sub nr. top 2465/2/1, asupra cărora este înscris dreptul de proprietate al paraților I. M. si Z., in condițiile in care aceștia nu susțin aceste operațiuni, nu se pot adopta decât in condițiile in care titlul in baza cărora aceștia si-au înscris dreptul este modificat sau desființat măcar in parte.
Or la aceasta situație nu se poate ajunge pe calea aleasa de reclamant, având in vedere ca acesta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului paraților in esența pe motiv ca vânzătorul a vândut mai mult decât deținea in proprietate respectiv pentru ca a vândut bunul altuia, or aceasta împrejurare nu este de natura sa atragă nulitatea absoluta a contractului, astfel cum a solicitat reclamantul, ci, cel mult anularea lui, ceea ce nu s-a cerut in cauza.
Motivele care atrag nulitatea absoluta a actelor juridice sunt expres reglementate de art. 948 Cod civil, insa reclamantul din prezenta cauza nu a invocat niciuna dintre acestea, respectiv lipsa capacitații de a contracta, lipsa consimtamantului sau a obiectului determinat si nici o cauza nelicita.
Or, atâta vreme cat nu exista temeiuri in prezenta cauza pentru desființarea chiar si parțiala a titlului paraților, cererile legate de înscrierea si/sau modificarea de CF a proprietatii tabulare a acestora nu pot fi primita, reclamantul, pentru finalizarea in concret a demersului sau urmând sa decidă pe viitor daca va promova o acțiune in revendicare prin comparare de titluri sau numai o acțiune in despăgubire.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, instanța va avea in vedere disp. art. 274 Cod procedura civila, faptul ca pretențiile reclamanților formulate in contradictoriu cu parata A. F. au fost găsite întemeiate, valoarea indicata de reclamant pentru terenul in litigiu (11.096 lei), taxele de timbru aferente petitelor admise la fond si pentru recursul promovat si care a fost admis, cotul expertizei care s-a dovedit utila reclamantului pentru petitele admise, dar si cheltuielile de judecata avansate de parații I. fata de care a fost respinsa atât acțiunea cat si recursul.
Astfel, pentru petitul de constatare a dobândirii prin uzucapiune, taxa de timbru pentru fond, la valoarea imobilului, este de 776,76 lei, iar pentru recurs de 388,38 lei.
Având in vedere aceeași valoare, taxa de timbru aferenta cererii de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor este de 332,88 lei la fond si de 164.44 lei in recurs.
Costul expertizei la fond s-a ridicat la 3.000 lei, iar onorariul reclamanților la fond s-a ridicat la suma de 2.400 lei, din aceasta din urma valoare tribunalul urmând sa pună in sarcina paratei intimate A. F. suma de 1.600 lei, diferența socotind-o aferenta pretențiilor respinse.
Văzând si disp. art. 312 alin. 2 Cod procedura civila,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți M. A., M. P. V. si M. A., in contradictoriu cu intimații parați A. F., I. Z., I. M., ., C. A., D. O., B. G. si C. I., împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțata in cauza de Judecătoria B., pe care o casează in parte si, in consecința, rejudecând:
Admite in parte cererea reclamantului M. A., decedat in timpul procesului, calitatea procesuala activa fiind preluata de moștenitorii M. A., M. P. V. si M. A., in contradictoriu cu parații A. F., I. Z. si I. M. in sensul ca:
Constata ca reclamantul MACEALR A. – CNP_ a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața măsurata de 527 mp. din terenul înscris in CF nr._ T. (provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 3604 T., nr. top 2465/2/1, mutat din CF 2231 T.), suprafața uzucapata fiind cea determinata in anexa 4A din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit la fond de expert G. A., expertiza care va face parte integranta din prezenta hotărâre, prin punctele B-C-D-E-9-22 si pentru care s-a propus nr. top nou 2465/2/1/1.
Constata nulitatea parțiala absoluta a certificatului de moștenitor nr. 79/2008 emis după defunctul Macelaru G., decedat la data de 20.04.2004, de către BNP P. I. & P. R. – E., in sensul ca scoate din masa succesorala jumătate din terenul menționat la bunurile imobile.
Păstrează sentința de fond sub aspectul respingerii ca nefondate a restului petitelor formulate prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata si completata, precum si in ceea ce privește obligarea reclamanților la plata către parații I. Z. și I. M. a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Obliga pe parata intimata A. F. sa plătească reclamanților M. A., M. P. V. si M. A. suma totala de 6.262,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in ambele cicluri procesuale.
Obliga pe recurenți sa plătească intimaților I. Z. și I. M. suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, constând in onorariu avocațial.
IREVOCABILA.
Pronunțata in ședința publica azi, 30 iunie 2014.
P.,JUDECATOR, JUDECATOR,
A. IONESCUMIA I. B. C. D. - P.
GREFIER
V. D.
RedCDP/30.06.2014/2ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 102/2012.... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul... → |
|---|
