Contestaţie la executare. Decizia nr. 398/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 398/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 398/A
Ședința Publica din 7 iulie 2014
Completul de apel compus din:
PREȘEDINTE: C. D. - P. - judecător
Judecător: C. – M. R.
Grefier: V. P.
P. astăzi fiind amânata pronunțarea asupra apelului de fata care s-a judecat in ședința publica din 17 iunie 2014 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30 iunie si 7 iulie 2014.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr. 77 din 21 ianuarie 2014, pronunțata in cauza de Judecătoria F., a fost respinsa contestația la executare formulată de contestatoarea .., prin reprezentanții săi legali, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR P. pentru C. M. BRASOV, pentru anulare titlului executoriu nr. 406 și a somației emise de către intimată în dosarul de executare silită nr._/8/_ /_.
P. a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut din actele dosarului de executare nr._/8/_ /_, înaintate la dosar de către intimată, ca la data de 02.09.2013, a fost a emis titlul executoriu nr. 409 pe baza titlurilor de creanță, constând în Decizia nr. 1107/11.07.2013, scadentă la 20.08.2013, și Decizia nr._/23.08.2013, scadentă la 25.08.2013, în cauză contestându-se insa doar titlul executoriu emis pe baza Deciziei nr. 1107/2013.
Instanța a reținut ca in conformitate cu disp. art. 141 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, în titlul executoriu înscriindu-se toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii si ca la alin. 2 al aceluiași articol se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, iar ca la alin. 3 se prevede că modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
Instanța a reținut astfel, ca atât timp cât titlul executoriu contestat în cauză a avut la bază un titlu de creanță conținând sume scadente, nu se poate spune că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, iar faptul că titlul de creanță a fost contestat în contencios administrativ nu determină automat anularea titlului executoriu care, în măsura în care va fi modificat titlul de creanță, conform art. 141 alin. 3 din OG nr. 92/2003, se impune a fi modificat corespunzător.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare silită efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act în condițiile legii, insa în cauză motivele contestației privesc pretinsa eronata respingere a compensării și pierderea eșalonării, aspecte care insa privesc titlul de creanță, aceste motive fiind de altfel invocate și în contestația formulată la instanța de contencios administrativ.
Așa fiind, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. N. S.R.L., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. pentru C. M. și M. B., pentru anulare titlului executoriu și a somației emise de către intimată în dosarul de executare silită nr._/8/_ /_.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea .., prin care a solicitat admiterea acestuia in sensul anularii hotărârii instanței de fond si admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulata.
Apelanta a solicitat citarea in cauza in calitate de intimata a Direcției Regionale a Finanțelor P. B. – Administrația Județeana a Finanțelor P. B., având in vedere disp. art. 11 din OUG nr. 74/2013 si ale art. 13 din HG nr. 520/2013 privind reorganizarea ANAF.
Apelanta a arătat ca a formulat contestația împotriva ADMINISTRATIA FINANTELOR P. pentru C. M. BRASOV pe considerentul ca aceasta instituție a fost cea care a emis actele de executare silita contestate, insa in prezent aceasta instituție a rama sfara personalitate juridica prin reorganizarea ANAF, respectiv prin adoptarea disp. art. 11 din OUG nr. 74/2013 si ale art. 13 din HG nr. 520/2013.
Pe fond apelanta a arătat ca a solicitat anularea formelor de executare silita pe motiv ca titlul emis de intimata este nelegal datorita faptului ca societatea contestatoare a demarat procedura de anulare a titlului de creanța in instanța de contencios si, in plus, debitul nu este datorat.
Apelanta a arătat ca a inteles sa promoveze contestație si la titlu in temeiul disp. art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003.
Contestatoarea arata ca nu ar fi corect sa se permită executarea silita a unui titlu care este contestat in instanța, deoarece, in eventualitatea in care acesta ar fi desființat ulterior finalizării executării silite, persoana in cauza si-ar putea numai cu mare greutate sau deloc sa repare prejudiciul care i-a fost produs prin executarea care se va dovedi nelegala.
Contestatoarea apelanta a mai arătat in esența că titlul executoriu a cărei anulare a solicitat-o a fost emis pe baza Deciziei de calcul nr. 1107/11.07.2013 pentru obligații de plata accesorii pentru debite care insa au făcut obiectul unei eșalonări si ca pierderea eșalonării de plată s-a datorat în totalitate intimatei, deoarece aceasta a respins eronat cererea de compensare, contestatoarea apelanta susținând că are și ea împotriva creditoarei o creanță de 1.548.775,31 lei
Apelanta a arătat ca instanța de fond a refuzat practic sa analizeze fondul contestației la titlu, ceea ce impune desființarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata a formulat întâmpinare fata de apelul declarat, solicitând respingerea apelului ca nefundat, cele reținute de instanța de fond fiind temeinice si legale, executarea de fata fiind demarata pentru recuperarea unor debite are nu au făcut obiectul niciunei eșalonări.
Apelanta a formulat un răspuns la întâmpinare prin care a reluat susținerile anterioare, afirmând ca apărările intimatei sunt nefondate, depunând la dosar sentința civila a Tribunalului B. prin care, la data de 18.09.2013, a dispus suspendarea deciziilor de impunere nr._/04.06.2013,_/04.06.2013,_/12.07.2013,_/04.06.2013, 706/07.06.2013 si 1107/11.07.2013.
Analizând apelul de fata raportat la motivele invocate si la lucrările dosarului, tribunalul retine următoarele:
La data de 01.08.2013, intimata Administrația Finanțelor P. pentru Contribuabili M. B. a emis pe numele debitoarei contestatoare de fata, în dosarul de executare silită nr._/8/_ /_, titlul executoriu nr. 406 și somația nr. 8/_ /_ pentru suma de 522.057 lei.
P. contestația de fata contestatoarea a arătat ca înțelege sa se judece chiar cu instituția emitenta a actelor contestate.
Agenția Naționala de Administrare Fiscala si intimata de fata, in urma reorganizării in temeiul Ordinului 1104/2013 si a HG nr. 50/2013, si-au pierdut personalitatea juridica, ceea ce nu înseamnă insa ca nu poate sta in judecata, ca emitenta a actelor contestate, prin reprezentanții săi legali.
Potrivit disp. art. 56 alin. 1 si 2 Cod procedura civila,”(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. (2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”.
D. urmare, lipsa personalității juridice nu împiedica dobândirea calității de parte, daca persoana respectiva este constituita potrivit legii.
Or, potrivit art. 1 al Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 1822 pentru modificarea OPANAF nr. 2731/2010 privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene si a municipiului București, publicat in MO nr. 809 din 3 decembrie 2012, „contribuabilii mijlocii, persoane juridice romane, […] care sunt administrați începând cu data de 1 ianuarie 2013 de către administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii, sunt […] privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene […], aflați la data intrării in vigoare a prezentului ordin in administrarea acestor structuri.”
In ceea ce privește critica referitoare in esența la faptul ca instanța de fond a refuzat practic sa analizeze contestația la titlu, tribunalul o apreciază de asemenea neîntemeiata.
Art. 110 alin. 3 OG nr. 92/2003 stabilește că titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Decizia de impunere care stă la baza actelor de executare contestate reprezintă un act cu caracter administrativ jurisdicțional, emis de un organ cu activitate jurisdicțională.
Astfel, interpretarea dispozițiilor art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 conduc la concluzia că, pentru admisibilitatea unei contestații împotriva titlului de creanță fiscală, devenit și executoriu prin ajungerea la scadență a obligației de plată, trebuie îndeplinite două condiții cumulative, anume ca titlul atacat să nu reprezinte o hotărâre a unui organ cu activitate jurisdicțională și să nu existe o altă cale procedurală de contestare a acestuia.
In ceea ce privește susținerea ca executarea silita este nelegala pentru lipsa caracterului cert si real al creanței fiscale pusă în executare, partea are la îndemână procedura contestației administrativ - fiscale instituită de art. 205 Cod procedura civila din OG nr. 92/2003, conform căruia împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, aceasta depunându-se la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat (art. 206 alin. 3).
Față de aceste precizări, trebuie reținute prevederile art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 potrivit cărora contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ de jurisdicție și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
In concluzie, in mod corect a reținut instanța de fond ca apararile legate de valabilitatea si/sau caracterul cert al creanței nu pot fi analizate pe calea contestației la executare de fata ci numai pe calea contenciosului administrativ, cale la care de altfel contestatoarea a apelat deja.
Împrejurarea ca s-a formulat plângere împotriva titlului de creanța nu reprezintă in sine un motiv suficient pentru paralizarea executării silite, partea interesata având posibilitatea sa solicite in cadrul respectivei proceduri, suspendarea actului administrativ pana la soluționarea plângerii, evitând in acest fel orice viitor prejudiciu sau dificultate de a realiza întoarcerea executării.
Tribunalul retine de altfel ca apelanta contestatoare cunoaște aceste aspecte, având in vedere sentința civila nr. 4332/CA/18.09.2013 a Tribunalului B. si din care rezulta ca aceeași parte a solicitat si chiar a obținut suspendarea executării actelor administrative contestate.
Totuși, in situația in care actele de executare silita ar fi efectuate după suspendarea executării titlului de creanța, acesta ar constitui un motiv de desființare a respectivelor acte, nicidecum a celor anterioare, cum este cazul in speța.
In concret, actele de executare contestate in cauza de fata au fost emise la data de 2 septembrie 2013, deci anterior suspendării efectelor unora dintre deciziile de impunere enumerate in titlul executoriu contestat, suspendare care a intervenit numai la data de 18 septembrie 2013, data pronunțării sentinței civile nr. 4332/CA a Tribunalului B..
Măsura suspendării produce efecte numai pentru viitor, împiedicând practic efectuarea unui nou act de executare in intervalul in care s-a dispus suspendarea, insa in mod evident aceasta măsura nu poate afecta valabilitatea actelor de executare efectuate anterior intervenirii ei.
P. toate aceste motive tribunalul retine ca nicio critica adusa sentinței apelate nu este întemeiata, motiv pentru care in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila va respinge apelul ca nefondat si va păstra hotărârea atacata.
P. ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta contestatoare .. FAGARA împotriva sentinței civile nr. 77/21.01.2014 pronunțata de Judecătoria F. in dos. nr._, pe care o păstrează.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 07.07.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. D. - POPCRISTINA – M. R.
pentru care, fiind plecata in concediu semnează Președintele instanței, judecător
A. N. M.
GREFIER
V. P.
pentru care, fiind plecata in concediu,
semnează Grefier Sef secție I civila
I. M.
RedCDP/08.2014.
Judecător fond: M. M. T.
| ← Acordare daune interese. art 580 ind.3 alin.2 CPC. Decizia nr.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 402/2014.... → |
|---|
