Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 31/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 223/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 223/. publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. F.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta petentă A. A. A. 2001, împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele ., P. A. J. . SPRL, D.G.F.P. B.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. C., M. C., P. P., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. R. în substituirea avocatului titular C. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată depusă la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinări din partea intima intimatelor D.G.F.P. B.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. C., M. C., P. P., în dublu exemplar din care un exemplar se comunică reprezentantei convenționale a apelantei petentă, care arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta convențională a apelantei petentă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că,
P. Sentința civilă nr._, pronunțată la data de 31.10.2012, în dosarul civil nr._, Judecătoria B. a respins plângerea formulată de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001”, împotriva încheierii nr._/10.06.2011 a O.C.P.I. B., în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.A. prin G. Group Expert S.P.R.L., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria B. a constatat următoarele:
P. adresa emisa în dosarul 7295/26.01.2011 Agenția Naționala de cadastru si Publicitate Imobiliara - Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B. a înaintat Judecătoriei B. spre competenta soluționare plângerea formulata de petenta A. A. A. 2001 împotriva încheierii nr._/10.06.2010 a O.C.P.I. B., aceasta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
P. plângerea mai sus arătată se solicită de către petenta anularea încheierii atacate, aceasta fiind netemeinica si nelegală.
În motivarea plângerii s-a arătat că, în mod nelegal s-a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate cu privire la imobilul înscris în C.F._ C., nr. top.
3542/1/277, deoarece prevederile art. 151 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003 fac referire doar la bunurile mobile, nu și la cele imobile, iar aceste texte nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate.
Pe de alta parte, s-a arătat că nu convenția de vânzare - cumpărare constituie actul juridic în baza căruia s-a solicitat intabularea, ci S.c. nr. 1371/2010 a Tribunalului D., care a intrat în puterea lucrului judecat și nu poate fi cenzurată de O.C.P.I., hotărâre prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al petentei.
În cauză instanța a dispus în conformitate cu disp. art. 52 din Legea nr. 7/1996 a publicității imobiliare citarea persoanelor interesate, respectiv a S.C. S. C. S.A., D.G.F.P. B. și M. C., ultimii doi în calitate de titulari ai dreptului de ipotecă legală înscris sub C2 și C3.
La dosarul instanței a fost înaintat odată cu plângerea - în copie - dosarul C.F. nr. 7295/26.01.2011.
Analizând actele si lucrările dosarului, Judecătoria B. a reținut următoarele:
P. cererea de înscriere formulată la data de 26.01.2011 și înregistrată la Agenția Naționala de Cadastru si Publicitate Imobiliara - Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov, sub nr. 7295/26.01.2011 petenta A. A. A. 2011 a solicitat să se dispună înscrierea în C.F._ C. a dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top. 3542/1/41 în baza S.c. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare - cumpărare nr. 79/23.07.2007, precum și radierea sechestrului A. asupra imobilului, cerere din urma care nu face obiectul prezentei plângeri.
P. încheierea de carte funciara cu numărul 7295/26._ a fost respinsa cererea petentei, reținându-se ca asupra imobilului este notat dreptul de ipoteca legala în favoarea D.G.F.P. B. - A.F.P. C., iar potrivit art. 151 alin. 10 O.G. 92/2003 actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
S-a reținut faptul că, în ceea ce privește convenția invocată, aceasta este încheiată ulterior aplicării ipotecii legale, astfel încât este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 58 Ordinul 633/2006 registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare
Împotriva acestei încheieri a fost formulată cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă prin Încheierea nr._/10.06.2011, reținându-se în motivarea încheierii pronunțate asupra cererii de reexaminare faptul că anterior convenției de vindere -cumpărare încheiate între proprietarul tabular al terenurilor și petenta și anterior și pronunțării S.c. 1371/2010 a Tribunalului D. imobilul era grevat cu o ipoteca legala, astfel încât aceste bunuri sunt indisponibilizate, iar actele de dispoziție efectuate sunt lovite de nulitate absolută.
Împotriva acestei încheieri petenta a formulat prezenta plângere, pentru motivele expuse anterior.
Analizând motivele invocate prin plângere instanța reține faptul că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, art. 154 alin. 5 O.G. 92/2003 privind executarea silită a bunurilor imobile stipulează că “executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9 și 10 fiind aplicabile“.
Potrivit art. 151 alin. 10 O.G. 92/2003, actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. 9 sunt lovite de nulitate absolută.”
P. urmare, argumentul susținut prin plângere în sensul că dispozițiile art. 151 invocate de O.C.P.I. se aplica numai bunurilor mobile, nu și imobilelor, sunt neîntemeiate, din aceste dispoziții legale desprinzându-se ideea ca actele de dispoziție privind bunurile imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul în condițiile O.G. nr. 92/2003 sunt lovite de nulitate absolută.
Însa, în speță, cererea de înscriere a fost întemeiată atât pe convenția de vindere încheiată între părți, cât și pe s.c. 1371/2010 a Tribunalului D., cu privire la care petenta arata că “tine loc de act autentic “ de vânzare - cumpărare.
Acest fapt este lipsit de importantă, deoarece nulitatea absolută afectează orice act de dispoziție cu privire la bunul asupra este instituita interdicția legala de înstrăinare, chiar dacă acesta este reprezentată de o hotărâre judecătorească (în același sens a se vedea și D.c. 60/22.02.2008 a Curții de Apel Iași,).
Înscrierea anterioara a sechestrului în cartea funciara este opozabilă tuturor celor care, după înscriere vor dobândi un drept asupra imobilului respectiv, nefiind posibilă astfel înscrierea ulterioara a dreptulului dobânditorului, deoarece potrivit art. 20 L. 7/1996, “dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil“.
Potrivit art. 63 alin. 1 ind. 1 Ordinul 633/2006, “registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare“.
Este de menționat că în ceea ce privește contractul de vânzare - cumpărare, nul pentru vicii de formă încheiat între părți, așa cum se menționează în considerentele hotărârii judecătorești pronunțate, acesta a fost considerat, în temeiul principiului conversiunii actelor juridice ca fiind un antecontract de vânzare - cumpărare, însă, instanța a aplicat principiul conversiunii raportat doar la acest motiv de nulitate, nu si la cel privind nerespectarea dispozițiilor art. 151 și 154 OG 92/2003 menționate anterior. P. urmare, nu se poate susține faptul că hotărârea judecătorească nu ar putea fi cenzurată de registratorul C.F., deoarece nu s-a aplicat principiul conversiunii și la un alt motiv de nulitate ale actului juridic, nulitatea absolută cauzată de nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/3003 nefiind supusă analizei instanței judecătorești.
Pe de alta parte, prin Sentința civilă menționată, instanța nu a dispus că această sentință ține loc de contract de vânzare - cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În consecință, atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată, și pentru acest argument.
În lumina considerentelor expuse, reținând ca soluția pronunțată de Agenția Naționala de Cadastru si Publicitate Imobiliara - Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov este legală si temeinică, instanța a constatat că prezenta plângere este neîntemeiată, motiv pentru care, conform art. 52 din Legea nr. 7/1997, aceasta urmează a fi respinsa ca atare.
împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001”, solicitând admiterea cererii de apel și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de C.F. nr._/2011 pronunțată de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., în dosarul cu același număr și pe cale de consecință, admiterea în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva Încheierii nr. 7295/2011, pronunțată de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. în dosarul cu același număr, în sensul admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral_ nr. topografic 3542/1/41, înscris în C.F. nr._ C. (provenită din C.F. de pe hârtie cu numărul_ A + 45), în favoarea ASOCIAȚIEI AGRICOLE „A. 2001”, precum și în sensul radierii înscrierilor de C.F., respectiv a ipotecii legale, constituită în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C..
În expunerea de motive apelanta a arătat că sentința primei instanțe este vădit nelegală, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat că registratorul șef a reținut în mod corect incidența în cauză a prevederilor art.154 alin.9 și 10, potrivit cu care, actele de dispoziție care intervin ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
Totodată, apreciază ca fiind lipsită de importanță împrejurarea că Tribunalul D., prin Sentința nr. 1371/2010 a constatat valabilitatea Convenției de vânzare - cumpărare încheiată între părți la data de 23.07.2007, care ține loc de act autentic, de vreme ce nulitatea absolută afectează orice act de dispoziție cu privire la bunul asupra căruia este instituită interdicția legală de înstrăinare, chiar și dacă aceasta este reprezentată printr-o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, prin sentința civilă menționată, instanța nu a dispus că această sentință ține loc de contract de vânzare - cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară, astfel încât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor.
Nu pot împărtăși acest punct de vedere, vădit eronat, al instanței de fond.
P. Sentința civ. nr. 1371/2010, pronunțată de Tribunalul D., care a reprezentat actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în c.f. nr._ C. în favoarea reclamantei ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001” asupra imobilului teren din litigiu.
Este adevărat că procedura de înscriere în cartea funciară implică verificarea de către registrator a înscrisului prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, însă doar în ceea ce privește forma, iar nu și aspectul condițiilor de fond, care pot forma obiectul unei acțiuni specifice.
Cu alte cuvinte. registratorul are competența de a verifica dacă înscrisul îndeplinește condițiile legale ale intabulării, iar nu de a se pronunța cu privire la rezolvarea problematicii fondului dreptului real imobiliar ce face obiectul înscrierii.
Aceste condiții, prevăzute în mod limitativ de Legea nr.7/1996 nu pot aduce atingere fondului dreptului care se cere a fi înscris și nici nu permit registratorului să se subroge în drepturile persoanelor care ar putea fi lezate prin aceste acte care stau la baza înscrierii, persoane care au la îndemână calea acțiunilor în justiție pentru realizarea drepturilor lor.
Astfel, registratorul de C.F. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a pune în executare această hotărâre, intrată în puterea lucrului judecat, care nu poate fi cenzurată de nici o altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către registratorul C.F.
În mod nepermis, instanța de fond critica legalitatea acestei hotărâri, definitivă și irevocabilă, pronunțată de o instanță judecătorească superioară în grad și care nu a fost desființată, apreciind că nu poate fi luată în considerare.
De altfel, în sensul celor susținute de subscrisa recurentă s-a pronunțat și Curtea de Apel Timișoara, care a reținut că, în materia plângerii împotriva încheierii de carte funciară, „registratorul de carte funciară nu este abilitat de lege să constate el un motiv de nulitate absolută al titlului prezentat la intabulare, întrucât serviciul de carte funciară nu este un organ de jurisdicție, pe de o parte, iar pe de altă parte valabilitatea unui titlu de proprietate se prezumă pană la anularea sau constatarea nulității absolute in legătură cu acesta, pe cale jurisdicțională (- s.n.)" (A se vedea, Decizia nr.859/2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara).
Așadar, invocarea prevederilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003, nu poate fi primită, și datorită faptului că, registratorul de C.F. și nici instanța de judecată nu au legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată .
(Spre exemplu, D.G.F.P. B., a promovat o asemenea acțiune, care în opinia noastră este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
P. urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectivă registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.!
Pe de altă parte, așa cum am arătat mai sus, înscrierea ipotecii legale, în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin.3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
Apreciem că, dacă aceste motive erau analizate în mod corespunzător de către judecătorul fondului, soluția instanței era aceea de admitere a plângerii formulate de petentă.
In considerarea acestor motive, solicită admiterea apelului și să schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de C.F. nr._/2011, pronunțată de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. în dosarul cu același număr și pe cale de consecință, să se dispună admiterea în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii de C.F. nr. 7295/2011, în sensul admiterii a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral_ nr. topografic 3542/1/41, înscris în C.F. nr._, provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_ A + 45) C., în favoarea petentei ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001”, precum și în sensul radierii înscrierilor din aceeași carte funciară, respectiv a ipotecii legale constituită în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C., precum și a ipotecii legale înscrise în favoarea MUNCIPIULUI C..
Apelanta a mai învederat faptul că, Tribunalul B., fiind investit cu soluționarea unor cereri de apel formulate împotriva sentințelor prin care Judecătoria B. a dispus respingerea unor plângeri împotriva încheierilor de C.F. pronunțate de O.C.P.I. B. identice sau similare cu cea care face obiectul prezentei cauze, s-a pronunțat în sensul admiterii acestora, dispunând, intabularea dreptului nostru de proprietate în cartea funciară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 50 alin. 3 C.pr.civ.
P. cererea de apel apelanta nu a solicitat administrarea de probe noi.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În apel a depus întâmpinare intimații U.A.T. M. C., și D.G.F.P. B., pentru A.F.P. C., ambii intimați solicitând respingerea cererii de apel și păstrarea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
În cuprinsul celor două întâmpinări intimații a expus detaliat motivele pentru care consideră cererea de apel ca fiind neîntemeiată.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele de apel invocate actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că cererea de apel formulată de apelantă este neîntemeiată, având în vedere următoarele:
În conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 633 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art. 58 alin. 1, înainte de rezolvarea cererii de către registrator, asistentul - registrator verifică cererea în raport cu datele de carte funciară și menționează în referat dacă există sau nu piedici pentru efectuarea lucrării solicitate.
P. urmare, registratorul și respectiv asistentul - registrator sunt obligați să verifice toate înscrisurile atașate unei cereri de înscriere în cartea funciară și să constate dacă în raport cu acestea există sau nu vreo piedică la înscriere.
Atât registratorul de carte funciară cât și asistentul registrator, au procedat la verificarea înscrisurilor atașate cererii de înscriere și cartea funciară, constatând că în ceea ce privește imobilul cu nr. cad._, fost nr. top. 3542/1/41, înscris în C.F._ provenită din C.F._ A + 45 C., proprietatea S.C. S. C. S.A., cu act c.f. 265 din 05.01.2006, a fost înscrisă ipoteca legală în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C. constituită în conformitate cu prevederile art. 143 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003, în valoare de 14.665.591,00 lei, reprezentând creanțe bugetare.
Art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, în forma existentă la data soluționării cererilor apelantei petente, prevedea că, „De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă” iar alin 10 al aceluiași articol stabilea că „Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.”
Indisponibilizarea instituită prin alin. 9 a art. 151 din O.G. 92/2003, constituie piedică de carte funciară, de care registratorul și asistentul registrator erau obligați să țină cont și să dispună în consecință.
Mai mult decât atât, art. 20 din Legea nr. 7/1996, în forma existentă la data depunerii de către apelanta - petentă a cererii de înscriere în cartea funciară prevedea următoarele:
„(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
(2) Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.”
Cum titularul dreptului de ipotecă, D.G.F.P. - A.F.P. C., nu a fost parte în cauza care a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului D., în care a fost a pronunțată Sentința nr. 1371 din 16.09.2010, văzând și împrejurarea că ipoteca legală constituită în favoarea acestei entității, este anterioară convenției în temeiul cărei a fost pronunțată această sentință, efectul indisponibilizării și sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, titularului dreptului de ipotecă nu îi puteau fi opuse drepturile apelantei petente și dispozițiile impuse prin respectiva hotărâre judecătorească.
Cum inopozabilitatea anterior evocată constituie un impediment pentru înscrierea în cartea funciară, lipsa unei hotărâri judecătorești de desființare a convenției încheiate între apelanta - petentă și S.C. S. C. S.A, nu constituie un argument suficient de caracterizat pentru admiterea cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al apelantei - petente.
P. urmare, prima instanță în mod corect nu a dat eficiență hotărârii pronunțate de Tribunalul D., toate criticile apelantei relativ la această chestiune neputând fi primite.
De asemenea, faptul că un anumit complet de judecată din cadrul acestei instanțe a admis cererile de apel în cauze similare, nu constituie un argument decisiv în susținerea
temeiniciei cererii de apel, deoarece practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar invocatele hotărâri nu sunt irevocabile, astfel încât nu pot fi avute în vedere ca și referențial.
Având în vedere considerentele expuse toate criticile apelatei relativ la sentința apelată sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate, iar pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., cererea de apel formulată de apelanta - petentă ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001” împotriva Sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 31.10.2012, în dosarul civil nr._, va fi respinsă, hotărârea apelată urmând a fi păstrată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001” cu sediul în com. Ț., .. D., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria B. la data de 31.10.2012, în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
pentru N. F. D. M.
aflată în concediul de odihnă
semnează Președinte Instanță
A. N. M.
GREFIER
pentru E. M.
aflată în concediul de odihnă
semnează locțiitor Grefier Șef
D. A.
Red. D.M./26.07.2013
Tehnored. L.P./29.07.2013
ex.
.
Jud. fond L. S. P./Judecătoria B.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 99/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 760/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
