Pretenţii. Decizia nr. 1123/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1123/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-09-2012 în dosarul nr. 1123/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1123/R
Ședința publică din 27 septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător A. G.
Judecător S. Ș. M.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului privind pe recurentul B. I. și pe intimata ASOCIAȚIA DE proprietari A. 1 P. R. L., având ca obiect pretenții, împotriva sentinței civile numărul 5593/20.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal și asistat de avocat G. A.-A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, reprezentantul convențional al recurentului menționează că sentința recurată i s-a comunicat la data de 06 iunie 2012.
Instanța constată că pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței recurate apare data de 18 mai 2012.
Recurentul, prezent personal, arată instanței că hotărârea judecătorească pe care a recurat-o a primit-o abia în data de 06 iunie 2012.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4 C.proc.civ., instanța pune în discuție, din oficiu, excepția tardivității motivării cererii de recurs și, pe cale de consecință, excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Reprezentantul convențional al recurentului menționează că inițial a depus cererea de recurs împotriva sentinței civile nr. 5593/20.04.2012, ca fiind nelegală și netemeinică, iar ulterior s-a făcut o dezvoltare a motivelor de recurs, astfel că excepția este neîntemeiată și, pe cale de consecință, solicită respingerea acesteia.
Instanța rămâne în pronunțare asupra celor două excepții invocate din oficiu.
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr. 5593/20.04.2012, Judecătoria B. a admis în parte cererea formulată, astfel cum a fost precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „A. 1” în contradictoriu cu pârâtul B. I..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de_,79 lei reprezentând debit aferent lunilor ianuarie 2009 –august 2011 și penalități de întârziere aferente lunilor ianuarie 2009- august 2011.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de reclamantă.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 20 situat în B., ., ., conform contractului de vânzare-cumpărare nr.5822 din 29.03.1993 depus la fila 5 dosar.
Conform centralizatorului atașat la fila 74 dosar, coroborat cu modul de calcul și listele de plată aferente debitului atașate la filele 15-64; 75-89 dosar pentru acest apartament s-a înregistrat un debit de 7634,50 lei reprezentând cote cheltuieli comune, aferente perioadei
01._ și penalități de întârziere de 8741,03 lei, calculate până la data de 07.11.2011. Din aceste valori totalizând_,53 lei, reclamanta a scăzut valoarea plăților realizate de pârât, în sumă de 4624,09 lei și a regularizării consumului de apă în sumă de 721,65 lei, rezultând astfel debitul solicitat la plată de_,79 lei.
Pârâtul a contestat în speță modul de calcul al debitului, susținând că i s-a facturat apă rece în plus dar nu a dovedit în cauză existența vreunei erori de calcul ori o înregistrare greșită a consumului propriu, fiind decăzut din proba cu expertiză contabilă încuviințată.
De asemenea, pârâtul nu a dovedit că și-ar fi îndeplinit lunar obligația de a preda asociației citirea consumului de apă, recunoscând chiar prin întâmpinare că a renunțat la plata acesteia întrucât i s-ar fi stabilit obligația plății unui consum mai mare decât cel declarat.
În acest context, instanța a constatat că reclamanta în acord cu hotărârea adunării generale din 29.01.2008 (f.99-100) a calculat consumul de apă pentru apartamentul pârâtului, paușal, prin raportarea la un consum de 5 mc de apă rece și 3,4 mc de apă caldă, regularizând ulterior apa facturată, pe baza citirii apometrelor efectuată în luna martie 2011.
Astfel, pe listele de plată în locuința pârâtului sunt evidențiate 2 persoane, ceea ce a condus la reținerea unui consum de apă rece de 10 mc și de apă caldă de 6,80 mc.(f.102).
În drept, instanța a avut în vedere că potrivit disp. art. 46 din L. nr.230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Instanța constată că pârâtul nu și-a îndeplinit integral obligația în discuție deși a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul pe care îl ocupă în cadrul condominiului;ca atare, s-au acumulat restanțe la plata cotelor de întreținere datorate pe perioada arătată în cererea de chemare de judecată.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente debitului, instanța a constatat că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata penalizărilor de întârziere dar nu prin aplicarea unui procent propriu ci prin aplicarea penalităților de întârziere percepute chiar de furnizorii de utilități, conform facturilor depuse la filele 112-128.
În acest sens, reclamanta a dat eficiență disp. art. 25 (3) din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, conform cărora dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor sau persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Bârstan I., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta și motivele aduse în susținerea acestor critici. A menționat recurentul că înțelege să arate motivele pentru care înțelege să critice hotărârea instanței de fond printr-un memoriu separat, până la primul termen de judecată.
La data de 28.08.2012, recurentul pârât a înaintat la dosar motivele de recurs.
La termenul de judecată din 27.09.2012, din oficiu, instanța a invocat excepția nulității recursului declarat de către recurentul pârât, pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Examinând cu prioritate această excepție, în baza art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța constată următoarele:
Art. 301 Cod Procedură Civilă prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă – sub sancțiunea nulității – motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 Cod Procedură Civilă prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar daca recursul s-a facut mai inainte.
Sancțiunea nemotivării recursului în termenul legal este prevazută de dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod Procedură Civilă și constă in nulitatea acestuia, cu excepția situației in care există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de către instanță, după punerea in dezbaterea părților.
Potrivit dovezii de comunicare, recurentului i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 18.05.2011, a declarat recur împotriva acesteia la data de 28.05.2012, însă a motivat recursul printr-un memoriu separat pe care l-a comunicat instanței în data de 28.08.2012, cu depășirea termenului de recurs, care se împlinise potrivit art. 101 alin. 1 Cod Procedură Civilă, la data de 04.06.2012.
In cazul in care dispozitiile imperative ale art. 303 Cod Procedură Civilă, nu au fost respectate, sancțiunea ce se aplică este aceea a nulității recursului, prevăzută de art. 306 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
In speță, nu s-a constatat existența vreunui motiv de ordine publică, pentru a fi invocat din oficiu și nici nu sunt indicidente dispozițiile art. 306 alin. 3 Cod Procedură Civilă.
Față de considerentele mai sus expuse, in baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă raportat la art. 306 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța va admite excepția nulității recursului invocată de catre instanță din oficiu și in consecință, va constata nul recursul declarat de recurenta intimată impotriva sentinței civile nr. 5593/20.04.2012, pronunțată de Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității motivării recursului și respectiv, a nulității recursului, invocate de către instanță din oficiu și în consecință:
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul pârât B. I., împotriva sentinței civile nr. 5593/20.04.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.09.2012.
Președinte, D. M. | Judecător, A. G. | Judecător, S. S. M. |
Grefier, I. T. |
Red. SSM/16.11.2012
Tehnored. I.T./19.11.2012; 2 ex.
Jud. fond: C. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 921/2012. Tribunalul BRAŞOV | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 227/2012.... → |
|---|
