Pretenţii. Decizia nr. 1224/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1224/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1224/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1224/R/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții pârâți P. S. Ș. și P. L. în contradictoriu cu intimatul reclamant S. R. prin M. Finanțelor P. prin D.G.F.P. B. prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._ 1, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 10.10.2013 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 2137/3.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Zărnești a admis acțiunea civilă formulată de Direcția Generală a Finanțelor P. a jud. B. prin reprezentant legal, reprezentanta Ministerului Finanțelor P. în teritoriu pentru S. R., în contradictoriu cu pârâții P. S. Ș. și P. L., și, în consecința, a obligat pârâții sa achite reclamantei suma de 40 000 lei rol, actualizată pe baza indicelui preturilor de consum la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. acțiunea civilă înregistrată la aceasta judecătorie la data de 23 martie 2011 sub numărul_ 201, reclamanta Direcția Generala a Finanțelor P. B., reprezentanta Ministerului Finanțelor P. în teritoriu, în baza mandatului special al acestuia pentru S. R., a chemat in judecata pe pârâții P. S. Ș. și P. L., solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 40.000 lei vechi, reprezentând valoarea despăgubirilor primate de către pârâți, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit, suma reprezentând în patrimoniul pârâților o îmbogățire fără justa cauza, prin faptul că aceștia au obținut atât un titlu de proprietate asupra imobilului situat în B.,.,. CF_ Brasov nr. top. 197/2/b/1/1 (respectiv sentința civila nr. 1341/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr._/2000 al Judecătoriei Brasov), cât și suma menționata prin Decizia nr. 1013/1982 a Consiliului Popular al județului B., ca urmare a preluării în baza Decretului nr. 223/1974 în proprietatea statului a imobilului mai sus menționat.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca RIAL B. a adus la cunoștința Direcției Generale a Finanțelor P. B. faptul ca prin notificarea nr. 483/2001 adresata la ., pârâții P. S. Ș. și P. L. au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 “restituirea în natura a imobilului situat în B. ,.,. CF_ Brasov ,nr. top. 197/2/b/1/1”. Acest imobil a constituit proprietatea . notificatori si a trecut in proprietatea Statului R. in baza Decretului nr. 223/1974 prin Decizia nr. 1013/04.12.1982 emisa de Consiliul Popular al jud. Brasov in aplicarea acestui act normativ. Preluarea imobilului notificat s-a făcut cu plata către familia P. a sumei de 40.000 lei vechi, conform procesului-verbal de evaluare. Notificatorii au adus la cunoștința . ca optează pentru a urma calea dreptului comun pentru dobândirea imobilului notificat și anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat pentru imobilul în litigiu ,astfel încât . a suspendat procedura de restituire începută în temeiul Legii nr. 10/2001.
P. sentința civila nr. 1341/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr._/2000 al Judecătoriei B. s-a admis acțiunea reclamanților P. S. Ș. și P. L., s-a constatat ca imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr._/1997, încheiat între . și B. C., s-a dispus rectificarea CF_ Brasov cu privire la top. 197/2/b/1/1 in sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. C. și al Statului R. și al reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților P., cu același titlu de drept avut anterior.
Soluția instanței de fond a rămas definitive și irevocabila, urmare a respingerii apelului și recursului declarate în spetă .
Față de faptul că pârâții din prezenta cauza au obținut atât un titlu de proprietate asupra imobilului situat în Brasov, .,. CF_ Brasov, nr. top. 197/2/b/1/1 (respectiv sentința civilă nr. 1341/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr._/2000 al Judecătoriei B.), cât și suma menționata prin Decizia nr. 1013/1982 a Consiliului Popular al județului B., ca urmare a preluării în baza Decretului nr. 223/1974 în proprietatea statului a imobilului mai sus menționat, S. R. prin M. Finanțelor P. a fost păgubit iar patrimonial pârâților a înregistrat o îmbogățire fără justa cauza .
In drept, reclamanta a invocat disp. art. 1092 cod civil .
La acțiune au fost anexate înscrisuri: notificare trimisă de P. S. Ș. și P. L. la data de 13.08.2001 către . Brasov, Decizia nr. 1013/04.12.1982 de preluare a imobilului în proprietatea statului în baza Decretului 223/1974, sentința civila nr. 1341/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr._/2000 al Judecătoriei B., comunicare petenți P. S. și P. L. către . din care rezultă că aceștia au încasat suma de 40.000 lei, Decizia nr. 847/2010,adresa nr. 352/_/01 din 15.09.2010 a . înregistrată la reclamanta sub nr._/2010.
La data de 29 septembrie 2011,reclamanta își precizează acțiunea, arătând că la data de 01.09.2011 suma actualizată este de 17.383,77 lei, calculată de Biroul de contabilitate și Buget Propriu din cadrul DGFP Brasov.
Tot prin precizarea de acțiune, reclamanta arata ca pârâții au comunicat în data de 10.06. 2011 si respective 15.06. 2011 pe adresa de e-mail a DGFP B. intenția de a soluționa litigiul pe cale amiabila, iar DGFP B. a comunicat pârâților la data de 05.09.2011 pe adresa de e-mail faptul ca s-a procedat la actualizarea sumei de 40.000 lei, fiind indicat și contul .
La precizarea de acțiune, reclamanta a atașat extrase comunicare părți prin e-mail.
Pârâții P. S. Ș. și P. L., în primul ciclu procesual, formulează întâmpinare, prin care solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., instanța competentă teritorial să soluționeze cererea reclamantei, deoarece pârâții sunt plecați din România înainte de 1989, în prezent având domiciliul în SUA, excepție invocată și la rejudecare.
Pe fondul cauzei, pârâții arată că au fost deposedați abuziv de folosința bunului, prin acest fapt fiind prejudiciați prin lipsirea de folosință bunului anterior anului 1982, prin supunerea bunului unei uzuri accentuate și prin degradarea bunului, pentru toate acestea trebuind ca aceștia să fie despăgubiți ,pretinsa îmbogățire neexistând.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
După cum rezulta din considerentele sentinței civile nr. 1341/2006 a Judecătoriei B. pronunțată în dos._/2000 (f.10 dosar inițial), . adus la cunoștința Direcției Generale a Finanțelor P. B. faptul ca prin notificarea nr. 483/2001 adresata la ., pârâții P. S. Ș. și P. L. au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 “restituirea în natura a imobilului situat în Brasov, ., . CF_ Brasov, nr. top. 197/2/b/1/1”. Acest imobil a constituit proprietatea . notificatori si a trecut in proprietatea Statului R. in baza Decretului nr. 223/1974 prin Decizia nr. 1013/04.12.1982 emisa de Consiliul Popular al jud. Brasov in aplicarea acestui act normativ. Preluarea imobilului notificat s-a făcut cu plata către familia P. a sumei de 40.000 lei vechi, conform procesului-verbal de evaluare. Notificatorii au adus la cunoștința . ca optează pentru a urma calea dreptului comun pentru dobândirea imobilului notificat și anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat pentru imobilul în litigiu, astfel încât . a suspendat procedura de restituire începuta în temeiul Legii nr. 10/2001.
P. sentința civila nr. 1341/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr._/2000 al Judecătoriei B. s-a admis acțiunea reclamanților P. S. Ș. și P. L., s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/1997 încheiat între . și B. C., s-a dispus rectificarea CF_ Brasov cu privire la top. 197/2/b/1/1, in sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. C. si al Statului R. si al reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților P., cu același titlu de drept avut anterior.
Soluția instanței de fond a rămas definitiva și irevocabila, urmare a respingerii apelului si recursului declarate în speță.
Față de faptul ca pârâții din prezenta cauza au obținut atât un titlu de proprietate asupra imobilului situat in Brasov, ., . CF_ B. nr. top. 197/2/b/1/1 (respectiv sentința civila nr. 1341/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr._/2000 al Judecătoriei B.) cât și suma menționată prin Decizia nr. 1013/1982 a Consiliului Popular al județului B., ca urmare a preluării în baza Decretului nr. 223/1974 în proprietatea statului a imobilului mai sus menționat, S. R. prin M. Finanțelor P. a fost păgubit iar patrimoniul pârâților a înregistrat o îmbogățire fără justa cauza .
În consecință, față de textul expres al art. 12 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 1.4. lit. b din nr. HG 250/2007 - pârâți cărora imobilul le-a fost restituit în natură - sunt ținuți la a restitui Statului R. valoarea reactualizată a despăgubirii pe care au primit-o la momentul preluării imobilului de către S. R., motiv pentru care instanța urmează a admite cererea reclamantei așa cum a fost precizata.
Împotriva acestei sentințe au declarat calea de atac a recursului pârâții P. S. și P. L., solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs autorii acesteia au arătat că în termen legea au invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Zărnești, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., instanță competentă teritorial să soluționeze cererea reclamantei.
Recurenții mai arată că au plecat din țară înainte de 1989, ca urmare fiind deposedați abuziv de imobilul din B. ., . la data respectivă era nou, în perfectă stare fizică. În prezent, domiciliază în SUA, cunoscută de reclamantă în dosar. Relațiile privind domiciliul recurenților în Zărnești sunt nereale. Ca urmare, în opinia recurenților sunt incidente prevederile art. 5 și 13 C.pr.civ., în raport de care instanța competentă este Judecătoria B.. Această excepție nu a fost soluționată de instanță, hotărârea fiind dată de o instanță necompetentă teritorial.
Recurenți susțin că hotărârea este nelegală, impunându-se respingerea cererii reclamantei ca fiind tardivă, fiind formulată cu depășirea termenului de prescripție extinctivă prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958. Afirmațiile reclamantei sunt adevărate cu privire la calea prin care pârâții și-au reînscris dreptul de proprietate în cartea funciară, dar mincinoase cu privire la dată și titlu. Au revendicat bunul pe calea dreptului comun prin sentința civilă nr. 1341/2006, cererea acestora fiind admisă. S-a constatat lipsa titlului valabil al statului și s-a dispus rectificarea cărții funciară. Această sentință a rămas definitivă la data de 13.11.2006 prin respingerea de către Tribunalul B. a apelurilor formulate (decizia nr. 378/. prin respingerea recursurilor prin decizia nr. 129/R/2007 a Curții de Apel B.. În aceste condiții, cererea reclamantei putea fi formulată până în anul 2010, formularea acțiunii în anul 2011 fiind tardivă.
Recurenții mai arată că temeiurile solicitării plății și ale hotărârii nu sunt aplicabile. Recurenții arată că au fost deposedați abuziv de folosința bunului, aceasta fiind exercitată de stat, fiind prejudiciați prin lipsirea de folosința bunului anterior anului 1982 și folosul implicat de aceasta, supunerea bunului unei uzuri accentuate și degradarea bunului, pentru toate acestea recurenții trebuind a fi despăgubiți, pretinsa îmbogățire neexistând. În realitate, recurenții nu s-au îmbogățit fără temei, ci au fost păgubiți, diferența dintre costul folosinței imobilului, pe perioada de care au fost lipsiți de acesta și până la data la care au reintrat în posesia sa și suma primită la plecarea din țară fiind una care relevă prejudicierea și nu îmbogățirea.
Recurenții susțin că nu li s-a restituit imobilul, nu au obținut un titlu de proprietate în temeiul Legii nr.10/2001, ci au redobândit posesia și folosința imobilului în urma unei acțiuni în revendicare, pe calea dreptului comun, în cadrul căreia s-a reținut inexistența titlului statului, dreptul fiind reînscris în CF. Această hotărârea este una declarativă și nu constitutivă de drepturi, diferența esențială este că recurenții nu au pierdut niciodată proprietatea bunului, fiind deposedați de acesta abuziv.
Recurenții arată că în aceste condiții prevederile Legii nr.10/2001 și ale HG nr.250/2007 nu sunt aplicabile, fiind greșit aplicate, întrucât nu au urmat procedura din această lege pentru ca bunul să le fie restituit, notificarea formulată nefiind soluționată, rămânând fără obiect ca efect al cererii de drept comun finalizată prin hotărârea irevocabilă a instanței de judecată.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul reclamant S. R., reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate de recurenții pârâți, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Criticile formulate cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Zărnești sunt nefondate.
Hotărârea atacată a fost pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual, după ce sentința civilă nr. 2649/2.12.2011 a Judecătoriei Zărnești a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia civilă nr. 602/2013 a Tribunalului B.. În primul ciclu procesual, prin hotărârea prin care pricina a fost dezlegată, Judecătoria Zărnești a respins excepția necompetenței sale teritoriale, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins acțiunea ca tardivă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs doar reclamantul S. R., care a criticat hotărârea doar sub aspectul modului de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune. P. decizia de casare nr. 602/7.05.2012 Tribunalul B. a analizat hotărârea atacată în limitele cererii de recurs și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Zărnești. În consecință, statuările din primul ciclu procesual cu privire la competența Judecătoriei Zărnești au intrat în puterea lucrului judecată, niciuna dintre părțile litigiului neformulând critici în calea de atac a recursului cu privire la acestea.
Deși dispoziția vizând respingerea excepției lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Zărnești a fost intrat în puterea lucrului judecat, astfel cum s-a reținut mai sus, pârâții au reiterat în fața primei instanțe această excepție. P. dispozițiile încheierii de ședință din data de 16.11.2012 Judecătoria Zărnești, în cel de-al doilea ciclu procesual a dispus respingerea excepției. Instanța a reținut incidența prevederilor art. 5 C.pr.civ. și împrejurarea că pârâții au reședința în Zărnești, luând cunoștință de dosar, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, o schimbare a acestui domiciliu nefiind făcută în condițiile art. 98 C.pr.civ.
În consecință, și critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra acestei excepții este vădit nefondată. Instanța reține că față de starea pricinii și dezlegările date de instanțe până la momentul procedural în care a fost reiterată excepția, judecătoria trebuia să rețină că dispoziția de respingere a excepției a intrat în puterea lucrului judecat și să aprecieze că nu se impune pronunțarea asupra acestei excepții.
Recurenții pârâți solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune. Or, o astfel de critică este contrară prevederilor art. 315 C.pr.civ., potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate (…) sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. P. decizia de casare nr.602/7.05.2012 a Tribunalului B., pronunțată în primul ciclu procesual, s-a constatat că prima instanță a soluționat greșit procesul fără a intra în cercetarea procesului, prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune. Instanța de control judiciar a reținut că următoarele considerente la adoptarea soluției de admitere a recursului declarat de reclamant și de casare cu trimitere spre rejudecare:
,,În determinarea momentului începerii cursului prescripției și a termenului de prescripție, instanța de fond s-a raportat la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1341/13.02.2006 a Judecătoriei B., respectiv la data de 13.11.2006, hotărâre prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului Statului cu privire la imobilul ce a fost preluat de la pârâți, moment din care instanța a apreciat că reclamantul era în drept să pretindă restituirea sumei reprezentând despăgubirile achitate acestora.
Instanța de fond a omis să observe că reclamantul nu a avut calitatea de parte în acest proces, reclamanți fiind pârâții din cauza de față, iar calitatea de pârâți revenind Municipiului B. prin Primar, .. și B. C..
În consecință, această sentință nu este opozabilă reclamantului, iar singura probă administrată în cauză, din care rezultă data la care acesta a luat cunoștință despre restituirea imobilului către pârâți, și corelativ despre dreptul său de a cere restituirea sumei de bani achitate acestora cu titlul de despăgubiri în momentul preluării, este adresa nr. 352/_/01 din 12.09.2010 (filele 18-20 din dosarul instanței de fond), emisă de .., prin care se aducea la cunoștința D.G.F.P. B. starea de fapt relativă la restituirea imobilului.
În consecință, nu se poate aprecia că data la care cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel răspunzător de producerea acestuia este data rămânerii definitive a sentinței menționate mai sus, întrucât reclamantul nu avea posibilitatea să ia cunoștință despre aceasta, nefiind parte în proces.”
Aceste statuări au intrat în puterea lucrului judecat, fiind obligatorii în condițiile art. 315 C.pr.civ., citat mai sus.
Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că în fapt nu s-au îmbogățit fără justă cauză, ci, dimpotrivă, patrimoniul lor a fost păgubit în modalitățile indicate prin cererea de recurs. Or, cercetarea unor astfel de susțineri nu se poate realiza decât prin formularea unei cereri reconvenționale prin care să se formuleze pretenții pentru prejudiciul produs ca urmare a lipsirii de folosința bunului, uzurii și degradării imobilului. Reclamanții nu au solicitat nici administrarea de probe de natură a dovedi împrejurările invocate prin întâmpinare, în condițiile art. 1169 Cod civil.
Criticile recurenților referitoare la temeiul de drept al admiterii cererii de către prima instanță sunt fondate, însă nu pot determina modificarea soluției pronunțate de prima instanță. Faptul că recurenții au redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului nu urmând procedura instituită de Legea nr.10/2001, ci prin sesizarea instanței de judecată cu o acțiune în constarea nevalabilității titlului Statului și de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, face inaplicabile și prevederile legale reținute de judecătorie cuprinse în legea de reparație menționată. Art. 12 din Legea nr.10/2001, potrivit căruia în situația imobilelor deținute de stat, de o organizație cooperatistă, sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin.1, 2 și 4, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit. Or, dispozițiile citate sunt aplicabile doar în cazul imobilelor restituite în temeiul Legii nr. 10/2001, iar nu și în cazul redobândirii imobilelor ca urmare a promovării unor cereri în baza dreptului comun, cum este cazul în speță.
Or, din expunerea de motive din acțiunea introductivă de instanță, la care se face referire expresă la modalitatea în care pârâții au redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, ca și din temeiul de drept invocat – art. 1092 Cod civil, care reglementează plata lucrului nedatorat, rezultă că cererea este formulată tocmai ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, fiind incidente prevederile legale invocate de reclamant. P. sentința civilă nr.1341/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr._/2000 Judecătoria B. a reținut că titlul în baza căruia a fost înscris în cartea funciară este nul absolut. P. aplicarea sancțiunii nulității, efectele actului contrarea legii trebuie retroactiv desființate, iar părțile trebuie repuse în situația anterioară încheierii actului. Cel care plătește în temeiul unui act juridic nul are dreptul la restituirea sumei, deoarece nulitatea are efect retroactiv, deci obligația apare ca și când nu ar fi existat niciodată, iar părțile urmează a fi repuse în situația anterioară.
La trecerea imobilului în proprietatea Statului pârâții au primit suma de 40.000 lei, cu titlu de despăgubire, sumă pe care trebuie să o restituie în baza principiilor enunțate mai sus. De altfel, pârâții și-au manifestat voința de a restitui suma încasată cu titlu de despăgubire, în acest sens fiind notificarea către ., prin care își arată disponibilitatea de a restitui suma de 40.000 lei, în cuantum reactualizat potrivit legii, după soluționarea notificării adresate societății menționate.
Având în vedere că suma pretinsă de reclamant este datorată potrivit principiului restituirii prestațiilor efectuate în baza unui titlu nul, cu înlocuirea parțială a considerentelor primei instanțe, potrivit celor expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs promovată, cu consecința menținerii sentinței judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenții reclamanți P. S. și P. L., reprezentați de av. P. I., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R., reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., împotriva sentinței civile nr. 2137/3.12.2012 a Judecătoriei Zărnești, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
V. D.
Redactat A.B./28._
Tehnoredactat/V.D.28._, 2 ex
Jud fond E. I.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1225/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 668/2013. Tribunalul... → |
|---|
