Pretenţii. Sentința nr. 07/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 849/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.849/. publică din data de 25.06.2015
PREȘEDINTE – I. L.
JUDECĂTOR- V. M.
GREFIER- D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării apelului declarat de apelantul pârât L. M. împotriva Sentinței civile nr._/07.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari de A. C. B.- prin reprezentant legal, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 18.06.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de de 19.06.2015 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.06.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 07.10.2014, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă acțiunea în anulare formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI C. B., în contradictoriu cu pârâții L. F. și L. M., și în consecință, a dispus obligarea acestora din urmă la plata către cea dintâi a sumei de 2874,49 lei reprezentând cheltuielile de întreținere pe perioada octombrie 2012- noiembrie 2013 și 1123,62 lei penalități de întârziere, plus suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că pârâții sunt proprietarii apartamentului situat în B. . ., .>iar în perioada menționată în cererea de chenare în judecată, deși au beneficiat de serviciile asigurate de către furnizori privind întreținerea apartamentului astfel identificat, nu au achitat cheltuielile aferente acestor servicii, acumulând debitul de mai sus.
S-a reținut că, la această sumă, reclamanta a calculat penalități de întârziere pentru neplata la termen a sumelor datorate, în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere.
În drept, au fost reținute dispoz. art. 46 din Legea nr. 230/2007 și art. 32 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, potrivit cărora membrii asociației de proprietari au obligația să achite cheltuielile de întreținere aferente apartamentului proprietate personală, precum și ale art. 49 din Legea nr. 230/2007, conform căruia neplata la scadență a acestor sume, atrage posibilitatea impunerii unor penalități de întârziere în cuantum de cel mult 0,2% pe zi de întârziere, prin hotărârea adunării generale a proprietarilor.
P. urmare, față de aceste norme, raportate și la hotărârea adunării generale a proprietarilor, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs recalificat apel (f.91), în termen legal, pârâții L. F. M. și L. M. prin care au solicitat schimbarea acesteia în tot în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de apel, apelanții pârâți au învederat, în esență, că, numai pârâta L. M.-F. are calitatea de proprietar al apartamentului, L. M. fiind doar locatar în calitate de fiu. A precizat că instanța de fond nu a luat în considerare apărările și actele formulate de ei la dosarul cauzei, intimata reclamantă nefăcând dovada sumelor solicitate prin cererea introductivă.
Au menționat că fostul administrator al asociației a acționat în nume propriu întrucât aceasta nu funcționa conform Legii 230/2007, neexistând un comitet executiv ales de adunarea generală a proprietarilor. Nu exista cenzor ales de adunarea generală a proprietarilor în perioada 2010-2014, deci, listele de plată sunt nelegale, iar în cererea de chemare în judecată, reclamanta a diminuat textul legal, respectiv art. 46 care a stat la baza sentinței pronunțate unde se menționa că în baza facturilor emise se întocmește lista de plată.
Apelanții au arătat că proprietarii au obligația de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației, pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Au precizat că avocatul intimatei a avut mandat de reprezentare de la fostul administrator D. V., iar nu de la comitetul executiv din adunarea generală.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, au menționat că nu a existat comitet executiv ale de adunarea generală și proces verbal de ședință cum că ar exista acel comitet, în perioada 2010-2014.
În privința familiei L., fostul administrator nu a vrut să primească banii pentru sumele din listele de plată, unde exista contract ( salubritate, apă rece, salarii, energie electrică de pe scară), menționând că doar dacă plătesc sumele trecute de el în mod nelegal pe listele de plată, toate fără emiterea vreunei facturi.
Au menționat că sunt debranșați din 2003 de la Termo, deținând contract cu furnizorul de gaz, energie electrică ș.a.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispoz. art. 483-503 N.C.p.civ., Legea 230/2007, Legea 325/2006, rep.
În apărare, intimata a depus întâmpinare (f.30-32), prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare, intimata a învederat, în esență, că la momentul formulării cererii, exista un comitete executiv, ales în condiții de legalitate de Adunarea Generală a Proprietarilor de apartamente Cașin. A anexat procesul-verbal din 16.01.2007 din care rezultă numirea comitetului executiv și a președintelui în persoana lui M. V.. Aceștia au fost menținuți în funcție până la 01.01.2015 când a fost ales un nou comitet executiv și un nou președinte, în persona lui Gațălan E..
A precizat că mandatul de reprezentare a fost dat de reprezentantul convențional al asociației de proprietari, M. V., conform cererii introductive de instanță.
În ceea ce îl privește pe fostul administrator și casier al asociației, D. V., a arătat intimata că atașează un exemplar al Hotărârii generale a proprietarilor din 07.05.2012 prin care era împuternicit să perceapă penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere.
Relativ la debitul restant, a menționat că apelanții nu se pot sustrage obligației legale de a-l plăti, conform art. 46 din Legea 230/2007.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 204-205, 453, 456 și urm., 466 și urm. C.p.civ, art. 12 pct. II lit. c, art. 25 din Normele Metodologice de aplicare a legii 230/2007.
La termenul din data de 21.05.2015 și 18.06.2015 (f.156), instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de apel pentru pârâta L. F.-M., față de cele consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 21.05.2015.
La termenul din data de 18.06.2015, instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului ales al intimatei, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la termenul menționat, care face corp comun cu prezenta.
Părțile au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile ce au fost atașate la dosarul cauzei.
Analizând sentința apelată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Relativ la lipsa mandatului avocatului ales al intimatei pentru formularea și susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv reprezentarea acestei părți în fața primei instanțe, tribunalul, față de dispoz. art. 82 al.2 C.p.civ., constată netemeinicia acestui motiv de apel, constatând că apelantul invocă excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului intimatei pentru prima dată în calea de ataca de față.
În ceea ce privește nelegalitatea listelor de plată, tribunalul reține că această critică nu este întemeiată în condițiile în care, din analiza procesului-verbal din 16.01.2007, depus de către intimată în copie certificată pentru conformitate cu originalul la fila 34 din dosar, rezultă că a fost ales comitetul executiv al asociației și președintele acesteia, în persoana lui M. V..
Procesul-verbal menționat nu reprezintă altceva decât o hotărâre a adunării generale a proprietarilor, care nu poate fi contestată decât în termenul și procedura prevăzute de art. 26 din Legea 230/2007.
P. urmare, în condițiile în care apelantul nu a contestat hotărârea menționată, comitetul executiv și președintele asociației au fost desemnați în mod legal, acesta din urmă având rolul de a reprezenta legal asociația de proprietari intimată, conform art.31 din Legea 230/2007.
Relativ la nelegalitatea listelor de plată din intervalul octombrie 2012-noiembrie 2013, Tribunalul reține faptul că apelantul avea posibilitatea contestării acestora, nefăcând dovada în acest sens.
P. urmare, invocarea pur formală a nelegalității acestor liste, fără indicarea unui motiv concret, nu poate conduce instanța la reținerea situației de fapt alegate de apelant cu consecința exonerării sale de la plata cheltuielilor de întreținere pentru intervalul de timp menționat în cererea introductivă de instanță.
Totodată, se reține că invocarea ca motiv de nelegalitate a modului de calcul al debitului restant ce rezultă din listele de plată afișate a lipsei unui cenzor, precum și calculul unilateral al acestei sume de către fostul administrator nu este întemeiată, în condițiile în care, pe de o parte, lipsa cenzorului nu reprezintă prin el însuși un motiv de nulitate a listelor de plată, listele de plată purtând, de altfel, semnătura unei persoane în această calitate (f. 15-27 dosar de fond), iar pe de altă parte, față de faptul că, în cadrul procesual stabilit în speță, în situația existenței acestor nemulțumiri, apelantul avea posibilitatea de a solicita efectuarea unei probe tehnice de specialitate - expertiză tehnică contabilă, de natură a determina corectitudinea modului de calcul al debitului, pe baza facturilor ce au fost emise de către furnizorii de servicii.
Or, în condițiile în care în sprijinul susținerilor sale, apelantul nu a înțeles să solicite administrarea acestei probe tehnice de specialitate, coroborat cu necontestarea listelor de plată, susținerile sale sunt neîntemeiate, instanța prezumând legalitatea și corectitudinea modului de calcul al debitului restant.
Relativ la nemulțumirea apelantului privind includerea în listele de plată a contravalorii energiei termice, pierderi de apă, consumabile, tribunalul reține următoarele:
Conform art. 38 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțională cu cota indiviză.
Totodată, potrivit art. 654 alin. 1 C.civ, în lipsa unor prevederi legale sau înțelegeri contrare, fiecare coproprietar suportă cheltuielile legate de întreținerea, repararea și exploatarea părților comune, proporțional cu cota sa parte.
În condițiile în care, în perioada analizată, blocul de locuințe nu era integral debranșat de la sistemul centralizat de termoficare, Tribunalul reține că apelantul, împreună cu intimata L. F. M. au obligația suportării cheltuielilor comune, astfel cum sunt determinate de Codul civil, art. 46 și art. 49 din Legea 230/2007.
Mai mult decât atât, față de disp. art. 32 alin. 3 din HG nr. 1588/2007 care prevăd că niciun coproprietar nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului ori a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, tribunalul reține că nu prezintă nicio relevanță juridică debranșarea individuală de la sistemul de încălzire centralizată.
Pe cale de consecință, față de prevederile art. 46 din Legea 230/2007, conform căruia toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari și dat fiind că apelantul și intimata L. F.-M. nu au făcut dovada plății debitului restant, Tribunalul apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus obligarea lor la plata sumei de 2.874,49 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei octombrie 2012-noiembrie 2013, sumă ce rezultă din analiza listelor de plată atașate la filele 15-27 dosar de fond.
Relativ la penalitățile de întârziere, tribunalul reține că potrivit art. 49 al. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Conform alin. 3, sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.
Din analiza acestui text de lege, rezultă că asociația de proprietari poate percepe penalități de întârziere numai în măsura în care a adoptat o hotărâre în acest sens și numai pentru cotele de întreținere scadente după data adoptării hotărârii respective, limita impusă fiind de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere fără ca totalul lor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Conform extrasului din Hotărârea Adunării Generale a proprietarilor din 07.05.2012 (f.13 dosar de fond, f.35), rezultă că adunarea generală a aprobat un sistem propriu de penalizări pentru sumele restante, de 0,2% pe zi de întârziere, în condițiile legale menționate anterior.
Pe cale de consecință, calcularea unor penalități de întârziere în valoare de 1.123,62 lei aferente aceleiași perioade menționate, este legală, așa încât, în mod corect, prima instanță a admis și acest petit.
Față de toate aceste considerente și având în vedere admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al avocatului semnatar al cererii de apel pentru pârâta L. F.-M., față de dispoz. art. 82 al. 1 C.p.civ., tribunalul va anula apelul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr._ din 07.10.2014 a Judecătoriei B..
Va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul pârât L. M. împotriva sentinței civile nr._ din 07.10.2014 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
Față de soluția ce se va pronunța, constatând culpa procesuală a apelantului pârât, raportat la dispoz. art. 453 al. 1 c.p.civ., tribunalul va dispune obligarea sa la plata către intimata reclamantă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat, conform chitanței atașate la fila 36 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează apelul declarat de apelanta L. F. M. împotriva sentinței civile nr._ din 07.10.2014 a Judecătoriei B..
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul pârât L. M. împotriva sentinței civile nr._ din 07.10.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Obligă apelantul la plata către intimata reclamantă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. L. V. M.
GREFIER
D. A.
Red.IL/Dact.AD/14.09.2015-Ex.5
Jud. Fond L. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 320/2015. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 796/2015.... → |
|---|
