Contestaţie la executare. Decizia nr. 807/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 807/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 807/A
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. B.
Judecător: N. F.
Grefier: I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta-contestatoare ., prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul I. G., având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul 7074/04.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2015 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 7074/2014, pronunțată de Judecătoria B. s-a admis excepția tardivității si s-a respins contestația la executarea silită formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul I. G. având ca obiect anularea măsurii popririi înființată la data de 11.12.2013 și suspendarea executării silite, ca tardivă.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut următoarele:
P. încheierea de ședință din data de 9 07 2013 a Judecătoriei B. a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în Biletul la ordin . nr._, emis la data de 29.12.2012 și scadent la data de 30.01.2013, la cererea creditorului intimat I. G. împotriva debitoarei contestatoare.
La data de 29 10 2013, a fost emisă somațiunea cambială, în temeiul art. 61, 62 și 106 din Legea nr. 58/1934, prin care debitoarea era somată să plătească intimatului creditor suma de_,29 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
La data de 11 12 2013, s-a înființat poprirea asupra disponibilităților deținute de debitoare la terții popriți, și la aceeași dată s-a emis înștiințarea contestatoarei cu privire la această măsură a popririi, înștiințare care a fost comunicată debitoarei la data de 18 12 2013, conform datei poștei, prin afișare la sediul acesteia.
Contestatoarea a afirmat că nu a primit comunicarea înștiințării și nu a cunoscut de această măsură a popririi decât la data de 8 01 2014, deoarece această comunicare s-a efectuat la fostul sediu al societății, din B., .,., și nu la cel actual din B., .. 14.
Susținerea a fost înlăturată de prima instanță întrucât, pe de o parte, anterior emiterii comunicării cu privire la măsura popririi, la data de 15 11 2013, prin cererea adresată executorului judecătoresc în dosarul execuțional chiar contestatoarea și-a arăta ca sediu la adresa din B., ., iar adresa de noul sediu nu a fost comunicată anterior de data de 26 02 2014, când este menționat într-o altă cererea adresată executorului judecătoresc, situație de altfel a fost recunoscută în instanță prin apărător. Pe de altă parte, din certificatul nr._/25 02 2014, emis de ORC de pe lângă Tribunalul, reiese că data expirării sediului este menționată pentru data de 16 12 2013, iar noul sediu este înscris începând cu data de 17 12 2013, sediul care este identic cu sediul apărătorului ales al contestatoarei.
P. urmare, invocarea schimbării sediului în cursul procedurii execuționale, mai exact după emiterea comunicării privind măsura popririi, în condițiile în care a cunoscut fără echivoc de executarea silită pornită împotriva sa, ținând seama de cererea formulată la executorul judecătoresc, și în acest fel putea fi diligentă pentru a indica o adresă de sediu la care să se asigure că va primi corespondența din dosarul execuțional, dat fiind că avea cunoștință și de data la care expira sediul, precum și de noua adresă la care urma să fie stabilit sediul în continuare . Pe cale de consecință, este nepermis ca debitoarea contestatoare să tindă să se prevaleze de propria culpă în desființarea unei executare silită, care de altfel din punct de vedere procedural este guvernată de regulile instituite de codul de procedură civilă.
În acest sens, conform dispozițiilor art. 172 NCPC (aplicabile și în procedura de comunicare a actelor de executare) debitoarea avea obligația să încunoștințeze executorul judecătoresc și să indice locul unde să i se comunice următoarele acte de executare, iar în caz contrar procedura este valabil îndeplinită la vechiul loc de comunicare.
Așadar, văzând art.714 al.1 pct.2 NCPC, potrivit căruia contestația privitoare la poprire se poate face în termen de 15 zile de la data la care cel interesat a primit înștiințarea privind înființarea popririi, cum prezenta contestație a fost formulată numai la data de 21 01 2014 –data poștei – cu mult peste termenul legal de 15 zile, al cărui dată limită a fost la data de 6 01 2014, instanța a admis excepția tardivității și a respins contestația ca fiind tardivă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, contestatoarea, invocând următoarele motive:
Contestatoarea prezintă starea de fapt astfel:
În fapt, prin contestația la executare ce face obiectul dosarului nr._, contestatoarea a solicitat să se dispună anularea actului de înființare a popririi dispuse în dosarul execuțional nr. 19/2013 al BFJ Balca F., precum și suspendarea executării silite începute .La data de 20.05.2014 - dată care a reprezentat și primul termen de judecată – contestatoarea a depus și o cerere de completare a acțiunii, prin care solicita și lămurirea întinderii titlului executoriu, în sensul stabilirii exacte a cuantumului creanței rămase de executat.
Menționează că această completare de acțiune a fost depusă în termenul prevăzut de pozițiile art. 204 din NCPC, însă, la primul termen de judecată, instanța de fond a refuzat să primească această completare.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 204 alin. 1 din NCPC
Așa cum s-a arătat și mai sus, la primul termen de judecată, respectiv in data de 28.05.2014, s-a completat contestația la executare formulată, cu un petit suplimentar, prin care se solicita ca instanța să se pronunțe și asupra întinderii titlului executoriu, în sensul stabilirii exacte a cuantumului creanței rămase de executat.
Cererea de completare a acțiunii prezentată spre depunere la dosar în ședința de judecată din data de 28.05.2014 nu a fost primită de judecătorul fondului, acesta susținând că până nu se soluționează excepția tardivității promovării contestației la executare (invocate din oficiu) nu va primi la dosar nicio completare la acțiune, în caz contrar ajungându-se la situația în care „s-ar completa o cerere tardiv formulata „
Faptul că s-a refuzat primirea la dosar a completării de acțiune, rezultă și din încheierea de Ședință din data de 28.05.2014, unde se menționează că „apărătorul ales al contestatoarei arată că a formulat cerere de completare a contestației la executare. Instanța aduce la cunoștința apărătorului ales al contestatoarei că are prioritate verificarea termenului de sesizare a instanței cu prezenta contestație la executare".
Deși a arătat instanței de fond că nedepunerea completării în termenul prevăzut de
dispozițiile art. 204 din NCPC se sancționează cu decăderea din dreptul de a ne mai modifica
acțiunea, instanța de fond a precizat că va consemna în încheierea de ședință faptul că se dorește completarea contestației, dar că nu va primi această completare decât după ce se va pronunța asupra excepției tardivității promovării contestației la executare.
Față de această situație mai sus expusă, contestatoarea nu a avut decât posibilitatea de a depune registratura instanței cererea de completare a contestației, din care rezultă ca aceasta a fost depusa in termenul indicat de prevederile art. 204 din NCPC.
Pe cale de consecință, instanța de fond în mod nelegal nu a primit la dosar completarea de acțiune formulată și nu a dispus comunicarea acesteia către partea adversă, deși era obligată să procedeze în această manieră de normele de procedură civilă. De asemenea, în mod nelegal a refuzat primirea la dosar a unei cereri de completare a acțiunii, fără să indice vreun temei legal care să-i confere acest drept.
Având în vedere că, prin completarea contestației la executare, instanța de fond mai era învestită și cu soluționarea unui petit suplimentar, supus unui alt termen de prescripție, verificarea promovării în termen a contestației la executare urma a fi verificată, doar după comunicarea completări de acțiune, si in raport cu fiecare petit în parte.
Neprocedând în această manieră, instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de art. 204 alin. 1 din NCPC.
În ceea ce privește soluția dată excepției tardivității promovării contestației la executare, contestatoarea invocă următoarele:
P. sentința civilă nr. 7074/04.06.2014, Judecătoria B. a admis excepția tardivității contestației la executare în ceea ce privește cererea de anulare a măsurii instituirii popririi asupra conturilor societății, pe motiv că această cerere nu s-ar fi depus în termen de 15 zile de la data comunicării înființării popririi.
Cu toate că a dovedit cu certificat constatator emis de Registrul comerțului de pe lângă Tribunalul B. faptul că la data de 17.12.2013, societatea avea sediul schimbat și nu mai era cu sediul social în ., instanța a apreciat că procedura de comunicare a înființării popririi este legal îndeplinită, câtă vreme contestatoarea nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc faptul că și-a schimbat sediul social.
Această interpretare este una eronată, câtă vreme înregistrarea la Registrul Comerțului a tuturor modificărilor ce vizează structura sau elementele de identificare ale unei societăți comerciale, se face tocmai în scop de publicitate și de aducere la cunoștința terților a acestor modificări.
P. înregistrarea noului sediu social la Registrul Comerțului societatea și-a îndeplinit obligațiile legale, orice persoană interesați putând accesa informațiile înregistrate în acest registru.
Societatea nu avea cum să anticipeze faptul că executorul va emite anumite acte de executare, pentru a proceda la comunicarea schimbării de sediu social către acesta.
De altfel, la momentul comunicării oricărui act, executorul este obligat să verifice sediul debitorului la care urmează să facă actul de comunicare, debitorii nefiind obligați să-și comunice sediile către executori, întrucât mulți nici nu știu că urmează să fie executați silit.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că acesta nu este fondat.
În privința completării de acțiune pe care apelanta susține că ar fi formulat-o în termen legal, conform înscrisurilor depuse la dosar de fond - filele 85-92, Tribunalul reține că acesta a fost depusă după închiderea dezbaterilor în dosar și înainte de pronunțarea soluției.
Conform dispozițiilor art.204 din codul de procedură civilă, invocate și de către apelantă ,,reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei”.
Tribunalul reține că acest termen de decădere nu a fost respectat de către contestatoare, care a depus cererea completatoare după închiderea dezbaterilor, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 397 alin.3 din codul de procedură civilă conform cărora,, după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă”.
Susținerile apelantei în sensul că ar fi depus această cerere completatoare înainte de închiderea dezbaterilor nu se confirmă. Conform celor consemnate în încheierea de ședință de la ultimul termen de judecată, apărătorul contestatoarei a învederat instanței că a formulat o cerere de completare însă în încheiere nu se menționează că acesta ar fi solicitat să o depună la dosar. Instanța a acordat cuvântul asupra excepției tardivității, în încheiere fiind consemnate concluziile părților, iar după rămânerea în pronunțare, așadar după închiderea dezbaterilor s-a solicitat de către reprezentantul contestatoarei să i se permită să depună la dosar cererea de completare, instanța aducându-i la cunoștință că dezbaterile au fost închide și că o astfel de cerere nu mai poate fi primită. În condițiile date, tribunalul reține că instanța a procedat în mod legal, fiind respectate întocmai dispozițiile codului de procedură civilă și anume prevederile art.204 și art.397 alin.3 mai sus amintite.
Contestatoarea a expus în apel o altă stare de fapt decât cea consemnată în încheierea de ședință amintită susținând că ar fi solicitat să depună înainte de închiderea dezbaterilor cererea completatoare. În încheierea de ședință este consemnat faptul că înainte de a se discuta excepția tardivității, contestatoarea a învederat instanței că a formulat cerere de completare (fiind subînțeles că a depus-o la registratură, fapt confirmat de cererea vizată de registratură de la filele 85-92). În încheiere se consemnează că după rămânerea în pronunțare asupra excepției s-a solicitat să se depună la dosar cererea completatoare. Deci, rezultă o cu totul altă stare de fapt decât cea expusă de contestatore în cadrul căii de atac exercitate, situație în care susținerile apelantei vor fi înlăturate întrucât contrazic mențiunile consemnate într-o încheiere de ședință, ce constituie un act autentic ce nu poate fi combătut decât prin înscrierea în fals, procedură pe care partea nu a urmat-o.
În aceste condiții, Tribunalul va înlătura ca nefiind fondat primul motiv de apel.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel vizând modul de soluționare a excepției tardivității, tribunalul reține că și acest motiv nu este fondat.
În acest sens, Tribunalul reține că prima instanță a dat o interpretare corectă probelor de la dosar prin raportare la dispozițiile legale aplicabile. Astfel, la data de 15 11 2013, prin cererea adresată executorului judecătoresc în dosarul execuțional chiar contestatoarea și-a arătat ca sediu la adresa din B., ., această cerere fiind depusă anterior înființării măsurii contestate.
Acesta și-a schimbat sediul la data de 17.12.2013, acesta modificare de sediu fiind operată la ORC în data de 16.01.2014, astfel cum rezultă din certificatul nr._/25 02 2014, emis de ORC de pe lângă Tribunalul B., depus la dosarul de fond – fila 81.
Cu privire la măsura înființării popririi, executorul judecătoresc a emis înștiințarea din data de 11.12.2013, deci anterior schimbării sediului contestatoarei, conform înscrisului de la dosarul de fond - fila 199. Această înștiințare a fost primită de contestatoare în data de 18.12.2013.
Având în vedere că data expirării dovezii de sediu era menționată la ORC ca fiind data de 16.12.2014, iar modificarea acestui sediu a fost înregistrată la ORC abia în data de 16.01.2014, deci după înființarea popririi și după comunicarea acestei măsuri către contestatoare, executorul a dispus în mod legal comunicarea adresei la vechiul sediu.
Pe de altă parte, Tribunalul reține ca fiind aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 172 din codul de procedură civilă referitoare la schimbarea locului citării, dispoziții legale care reglementează obligația părții, ca în cazul în care își schimbă domiciliul sau sediul să comunice acest fapt instanței de judecată, în caz contrar procedura de citare sau comunicare fiind considerată ca valabilă. Argumente aduse de apelantă în sensul că executorul era obligat să consulte Registrul Comerțului nu pot fi reținute întrucât nu există o atare obligație legală în sarcina executorului, pe de o parte iar pe de altă parte și în situația în care ar fi consultat aceste evidențe, la data înființării popririi și comunicării acestei măsuri, respectiv 11.12.2013, schimbarea de sediu nu era operată, acesta fiind făcută, după cum s-a reținut mai sus, abia la data de16.01.2014.
Astfel, față de cele prezentate, în mod corect a fost apreciat de către instanța de fond că termenul legal de introducere a contestației la executare nu a fost respectat, excepția tardivității fiind corect admisă, astfel că, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.480 din codul de procedură civilă, urmează să respingă prezentul apel ca nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta contestatoare . împotriva sentinței civile nr. 7074/2014, pronunțată de Judecătoria B. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.
Președinte Judecător
A. B. N. F.
Aflată în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței
A. N. M.
Grefier
I. C.
Red. N.F./08.09.2015
Tehnored. I.C./09.09.2015; 4 ex.
Jud. fond: D.-I. M.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 796/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 814/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
