Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 796/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 796/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 796/. publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător A. G.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B., având ca obiect investire cu formulă executorie, împotriva Încheierii Camerei de Consiliu de la data de 07.04.2015, pronunțată de Judecătoria B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015, conform consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a se depune la dosarul cauzei concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța retine următoarele:
P. Încheierea de ședință, pronunțată în Camera de Consiliu la data de 07.04.2015 de Judecătoria B., a fost respinsă cererea de investire cu formulă executorie formulată de petenta C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit art. 640 indice 1 al.1 și 3 NCPC „titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie”, sens în care „instanța va verifica dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege”.
În cauză se solicită investirea cu formulă executorie a Procesului verbal de contravenție . nr._/12.06.2012, considerând că în baza acestuia se deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În considerarea deciziei pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nr.6/25 03 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că procesele-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate de către petenta Companiei Naționale de A. și D. Naționale din România - S.A în format electronic și nu în forma scrisă pe suport de hârtie, care să conțină semnătura olografă a agentului constatator, nu sunt acte care să producă efectele juridice prevăzute de lege, instanța a constatat că înscrisul prezentat în speță spre investire cu formulă executorie, reprezentând o copie a actului încheiat în formă electronică este un asemenea act, care nu a fost întocmit în forma scrisă edictată de lege, respectiv de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cu elementele de formă prescrise de lege ca obligatorii și esențiale, pentru a fi de natură să aibă caracterul de titlu executoriu recunoscut în înțelesul art. 37 din O.G. nr.2/2001.
Așadar, instanța a reținut incidența art. 655 al.5 pct. 2 NCPC, în conformitate cu care înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu și poate respinge cererea.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat apel petenta C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., apel care solicită a fi admis, susținând că cererea de învestire cu formulă executorie, pentru recuperare a tarifului de despăgubire de la debitor, a fost respinsă, deși, potrivit prevederilor art. 8 din O.G. 15/2002, contravenientul are obligația plății acestuia pe lângă amenda stabilită.
Se arată, în motivarea cererii de apel, că procesul verbal de constatare a contravenției a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator al C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN București, certificat emis de Certsign S.A. – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Invocarea prevederilor Deciziei nr. 6/2015 în respingerea cererii de învestire nu are aplicabilitate la procesele verbale încheiate înainte de publicarea acestei decizii, întrucât potrivit art. 517 alin. 2 și 4 din Noul cod de procedură civilă „ decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din aceste procese…. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Mai susține că, potrivit principiului neretroactivității legii civile, decizia se aplică pentru viitor, adică pentru procesele verbale emise după data de 25.03.2015, data publicării în Monitorul Oficial.
În drept s-au invocat prevederile art. 466 Noul cod de procedură civilă, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, H.G. nr. 1259/2001.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate prin motivele de apel, probele existente la dosarul cauzei și dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Prima instanță a fost investită cu soluționarea unei cereri de învestire cu formulă executorie a unui proces verbal de contravenție, reținând la adoptarea soluției de respingere a cererii că înscrisul menționat nu constituie titlu executoriu, precum și statuările Deciziei nr. 6 din data de 16.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
D. interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
În aceste condiții, înscrisul comunicat de agentul constatator, intitulat "proces-verbal de contravenție", reprezintă dovada faptului încheierii procesului-verbal de contravenție de către agentul constatator în format electronic, modalitate în care nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție, prevăzute sub sancțiunea nulității.
D. economia prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 rezultă că procesul - verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.
Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat de către C.N.A.D.N.R. S.A. în format electronic, dar nu l-a comunicat contravenientului în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Or, nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici cele ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator, în formă electronică, a proceselor-verbale de constatare a contravenției, astfel încât devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
În plus, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice, reprezintă un act administrativ unilateral emis în vederea executării legii, care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravențională sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În toate cazurile, contravenienților le este comunicat un înscris intitulat proces - verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
P. urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455/2001, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.
Aceste rețineri ale instanței de apel nu sunt și nu au fost singulare, câta vreme chiar inexistența unui punct unitar de vedere în legătura cu această problemă a determinat pronunțarea Deciziei nr. 6 din 2015 a I.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, decizie prin care instanța supremă a stabilit la data de 16.02.2015 că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Împrejurarea că această interpretare devine și obligatorie pentru instanțe numai de la data publicării ei în Monitorul Oficial nu înseamnă că până la acel moment ar exista o interdicție pentru instanțe de a interpreta dispozițiile legale potrivit celor anterior expuse, interpretare confirmată de altfel prin decizia ulterioară a I.C.C.J., deoarece deciziile adoptate într-un recurs în interesul legii nu creează și nici nu modifică legislația, ci doar stabilesc care este interpretarea corectă a dispozițiilor legale și tocmai existența unor interpretări diverse și/sau divergente constituie premisa promovării unui recurs în interesul legii.
Astfel, instanța de apel reține că instanța de fond nu a respins cererea de învestire invocând interpretarea neapărat obligatorie stabilită prin Decizia nr. 6/2015 a ICCJ pronunțata într-un recurs în interesul legii, ci în baza propriei interpretări a textelor legale relevante în speța, interpretare apreciată ca fiind corectă de către instanța de apel.
În consecință, prima instanță a reținut în mod corect că actul a cărui învestire cu formulă executorie se solicită nu este apt a produce consecințe juridice, fiind un act lovit de nulitate absolut și în mod corect a respins cererea de învestire a acestuia, raportat la dispozițiile coroborate ale art. 640 ind. 1 alin. 3 Cod procedură civilă și ale art. 17 din OG nr. 2/2001.
Rezultă caracterul legal și temeinic al soluției instanței de fond și caracterul nefondat al apelului petentei care va fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. – Direcția Regională de D. și Poduri B., împotriva încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 07.04.2015 de Judecătoria B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16.06.2015.
Președinte, V. M. | Judecător, A. G. | |
Grefier, E. M. |
Red. V.M./26.06.2015
Tehnored. E.M./29.06.2015
- 4 ex. –
Jud. fond: C. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 07/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 807/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
