Contestaţie la executare. Decizia nr. 814/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 814/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 814/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 814/. publică din data de 18 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. O. P. - judecător
JUDECĂTOR – I. L.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimata contestatoare C. M. V. împotriva Sentinței civile nr. 842/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.06.2015, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.842/29.01.2015, Judecătoria B. a admis acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea C. M.-V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat O. C. – I. din B., .. 23, ., jud. B. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. și, în consecință:
A anulat titlul executoriu nr._ și somația nr. 8/_ /_ emise de către intimată în dosarul execuțional nr._/8/_ /_.
A obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 69,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
P. cererea formulată contestatoarea a solicitat anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr. 8/_ /_ emise de intimată, motivat de faptul că organul fiscal nu i-a comunicat actul administrativ fiscal în baza căruia a emis titlul executoriu și somația contestată.
Din cuprinsul titlului executoriu contestat instanța reține că sumele menționate în cuprinsul acestuia cu titlu de obligații fiscale stabilite în sarcina contestatoarei au la bază decizia de impunere nr._/28.02.2014 și DEC ACC nr._/31.03.2014, acte administrative care, potrivit susținerilor acesteia, nu i-au fost comunicate niciodată de către organul administrativ.
Cu privire la legalitatea comunicării actelor administrativ fiscal către contestatoare, respectiv a deciziei de impunere nr._/28.02.2014 și DEC ACC nr._/31.03.2014– decizii care sunt menționate în titlul executoriu contestat -, instanța va avea în vedere faptul că aceasta este guvernată de dispozițiile art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Astfel, legiuitorul a stabilit că „(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.”.
Intimata a depus la dosarul cauzei anunțul colectiv din data de 09.05.2014 prin care se menționează că reclamantei contestatoare i-a fost comunicată decizia de impunere nr._/28.02.2014, act administrative fiscal care nu este menționat în titlul executoriu contestat – fila 31 -. De asemenea, la fila 33 din dosar intimata a depus o confirmare de primire din data de 03.10.2014 pe numele contestatoarei, fără ca din cuprinsul actului să reiasă ce anume a făcut obiectul comunicării.
Pentru motivele mai sus menționate instanța apreciază că intimata nu a făcut dovada comunicării către contestatoare a deciziei de impunere nr._/28.02.2014 și DEC ACC nr._/31.03.2014– decizii care sunt menționate în titlul executoriu contestat – în condițiile prevăzute de art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
În condițiile în care intimata nu a făcut dovada comunicării actului administrativ fiscal către contestatoare – respectiv nu au făcut dovada comunicării prin poștă, cu confirmare de primire, astfel cum prevăd dispozițiile art. 44 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 -, instanța apreciază că actele administrative fiscale constând în decizia de impunere nr._/28.02.2014 și DEC ACC nr._/31.03.2014 nu au fost comunicate niciodată contribuabilului, ceea ce face să nu-i fie opozabil acestuia și să nu producă nici un efect juridic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 45 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
În condițiile în care actul administrativ fiscal nu a fost comunicat contestatoarei, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 44.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 – Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003.
Pentru aceste motive instanța apreciază că actele de executare întreprinse de către intimată, respectiv titlul executoriu nr._ și somația nr. 8/_ /_, au fost efectuate în baza unor acte administrative fiscale ce nu sunt opozabile contestatoarei și care nu pot servi ca temei al executării silite a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., care a solicitat modificarea sa în parte în sensul respingerii contestației la executare, menținerii formelor de executare silita emise pentru obligațiile datorate și neachitate în cuantum 861 lei stabilite prin decizia de impunere nr._/28.02.2014 cu titlu de contribuții, precum si exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a avut în vedere apărările sale, prevederile legale aplicabile si înscrisurile existente la dosarul cauzei, însă a înțeles sa pronunțe o hotărâre care nu vizează realitatea de fapt fiscala a intimatei-contestatoare, astfel cum aceasta se regăsește în evidentele AJFP B., respectiv cum se regăsea aceasta și la momentul pronunțării hotărârii apelate.
Astfel, la data emiterii actelor de executare silita contestate si anulate de către instanța de fond titlurile de creanța nu au fost anulate/suspendate de către nicio instanța de judecata.
A reținut instanța de fond împrejurarea că sumele menționate în cuprinsul titlului executoriu cu titlu de obligații fiscale stabilite în sarcina contestatoarei au la bază decizia de impunere nr._ din data de 28.02.2014 si dec. acc. nr._/31.03.2014, acte administrative care nu i-au fost comunicate niciodată de către organul administrativ. De asemenea, instanța de fond a reținut ca intimata a depus la dosarul cauzei anunțul colectiv din data 09.05.2014, prin care se menționează ca reclamantei contestatoare i-a fost comunicata decizia de impunere nr._/28.02.2014.
În mod greșit a reținut instanța de judecata împrejurarea ca actul administrativ reprezentat de decizia de impunere nr._/28.02.2014 nu este menționat in titlul executoriu contestat.
Instanța de judecata a reținut ca intimata nu a făcut dovada comunicării către contestatore a deciziilor de impunere menționate in titlul executoriu contestat în condițiile prevăzute de art.44 din OG 92/2003. În condițiile în care intimata nu a făcut dovada comunicării prin posta, cu confirmare de primire, astfel cum prevăd dispozițiile art.44 alin. 2 din OG 92/2002 instanța de judecata a reținut că actele administrative invocate nu au fost comunicate niciodată contribuabilului, ceea ce face sa nu-i fie opozabile acestuia, să nu producă niciun efect juridic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 45 alin. 2 din OG nr.92/2003.
Față de reținerile instanței de judecata privitoare la necomunicarea legala a actelor administrativ fiscale mai sus menționate-titluri de creanță care au stat la baza emiterii actelor de executare silita contestate, se impun următoarele precizări:
1) În ceea ce privește dec. acc. nr._/31.03.2014, titlu creanța ce a stat in parte la baza titlul executoriu contestat în prezenta cauză, învederează că din eroare nu a fost transmisă spre tipărire Unitatii de Imprimerie Rapida.
În aceste condiții, decizia mai sus menționata i-a fost comunicata contribuabilului doar prin publicitate, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul de fond.
2) În ceea ce privește decizia de impunere nr._/28.02.2014, documentul nr._/28.02.2014 reprezentând decizia de impunere pentru plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, pentru anul 2014, are la baza declarațiile depuse chiar de către contestatoare potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificata si completata.
Aceasta a fost emisa potrivit art. 296A24 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - ,,Plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale”:
1) Contribuabilii prevăzuți la art. 296A21 alin. (1) lit. a) - e) și h) sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale.
2) În cazul contribuției de asigurări sociale de sănătate, plățile anticipate prevăzute la alin. (1) se stabilesc de organul fiscal competent, potrivit regulilor prevăzute la art. 82, prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat/norma de venit sau a declarației privind venitul realizat, după caz. În cazul contribuției de asigurări sociale, obligațiile lunare de plată se stabilesc pe baza venitului declarat, prevăzut la art. 296A22 alin. (1).
În consecința, în speță putem trage concluzia că se contesta propriile sume declarate ce au stat la baza deciziei de impunere pentru plați anticipate nr._/28.02.2014. Într-adevăr, în cuprinsul titlului executoriu, la rubrica documentul prin care s-a individualizat suma de plata in cuantum de 851 lei se identifica înscrisul cu nr. de înregistrare_/28.02.2014.
După cum lesne se poate observa, lipsește o cifră, respectiv cifra „1”, care reprezintă cifra de control a documentului ce ajuta la identificarea domeniului pentru care se depun declarații. Lipsa acestei cifre se datorează spațiului insuficient alocat de către programul informatic, care nu permite preluarea celor 13 caractere ce se atribuie în momentul generării documentului, care reprezintă numărul de înregistrare. Însa, la o simpla analiza a înscrisurilor se poate observa ca în speța este vorba despre unul si același document, respectiv decizia de impunere nr._/28.02.2014, emisa in data de 28.02.2014, prin care au fost stabilite sumele impuse de către organul fiscal cu titlu de contribuții în baza declarației contestatoarei.
Împrejurarea ca programul informatic preia în cuprinsul titlului executoriu la rubrica ,,documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” 12 caractere în loc de 13, nu poate atrage anularea actelor de executare silita contestate.
În aceste condiții, lipsa unei cifre din cuprinsul numărului de înregistrare al deciziei de impunere nu constituie motiv de nulitate a actelor de executare silita contestate.
Prevederile art. 46 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, rep. cu modificările si completările ulterioare, reglementează în mod expres condițiile de validitate ale actului administrativ fiscal la capitolul ,,Nulitatea actului administrativ fiscal”:
„Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".
Raportat la aceste dispoziții legale consideră ca nu se poate retine nelegalitatea actelor de executare silită pe care le-a emis, instanța de fond considerând în mod vădit neîntemeiat si nelegal că poate anula aceste forme de executare datorita acestor erori cu privire la înscrierea în cuprinsul titlului executoriu al titlurilor de creanța. De altfel, a depus dovezi pertinente din care rezulta ca AJFP B. și-a îndeplinit obligația legala privind comunicarea actului administrativ - fiscal mai sus enunțat, acesta fiind comunicat debitoarei sau contestatoarei C. M. V. in anul 2014, la domiciliul sau din B., . nr. 18, . de primire prin intermediul serviciilor poștale (returnata) și, ulterior, prin publicitate în conformitate cu prevederile art. 44 din O.G. nr.92/2003 rep. privind Codul de procedura fiscala.
Depune încă o dată înscrisuri din care rezulta ca decizia de impunere emisa pe numele contestatoarei (titlu de creanța care a stat in parte la baza emiterii actelor de executare contestatei) a fost comunicata prin posta si, ulterior, returnata cu mențiunea “AVIZAT/REAVIZAT/SE APROBA ÎNAPOIEREA”.
În aceste condiții, organul fiscal a procedat la comunicarea titlului de creanță prin procedura instituită de legiuitor la art. 44 al. (2) si (3) Cod de procedura fiscală.
În aceasta situație obligativitatea comunicării către debitoare a titlului de creanța anterior emiterii somației si a titlului executoriu a fost îndeplinită, reținerile instanței de judecata privitoare la necomunicarea legala a actelor administrative fiind greșite.
În ceea ce privește reținerile instanței de judecata raportat la depunerea unei confirmări de primire din data de 03.10.2014 (fila 33 din dosar) fără ca din cuprinsul actului să reiasă ce anume a făcut obiectul comunicării, apreciază că acestea nu corespund adevărului întrucât in cuprinsul acesteia se regăsește codul de bara AA_, cod care se identifica in cuprinsul somației nr. 8/_ /_, act de executare contestat în cadrul prezentei.
Consideră neîntemeiate reținerile instanței de fond si consideră ca aceasta nu a soluționat cauza prin prisma respectării dispozițiilor Codului de procedura civila, nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, în aflarea adevărului în vederea pronunțării unei soluții corecte si legale. Astfel, solicită instanței de judecata să retina faptul că a depus ia dosarul cauzei copia dosarului de executare însă, din eroare, somațiile emise în sarcina intimatei-contestatoare nu au fost anexate.
În aceste condiții, în speța nu poate fi vorba despre nelegalitatea executării silite promovate în sarcina intimatului-contestator și, ca urmare, anularea in totalitate a formelor de executare emise la data de 01.08.2013 - forme de executare anulate de către instanța de fond prin hotărârea apelată.
Instanța de fond trebuia să anuleze în parte formele de executare silita emise, respectiv pentru suma de 56 lei și să le mențină pentru obligațiile în cuantum de 861 lei. Totodată, din analiza situației analitice a debitoarei editata la data de 19.03.2015, se poate observa ca aceasta figurează cu obligații fiscale restante la bugetul de stat cu titlu de contribuții.
Se poate observa cu ușurința inexistenta vreunei plați în acest cont, ceea ce denota rea credința din partea contestatoarei si încercarea de eludare a dispozițiilor legale referitoare la plata unor obligații la bugetul de stat.
În ceea ce privește formele de executare silita emise în sarcina intimatei-contestatoare, anulate de către instanța de fond, solicită instanței de judecata să constate legalitatea acestora, procedând în mod corect si legal la emiterea acestora in sarcina intimatei-contestatoare în condițiile în care obligațiile de plată ale acesteia sunt datorate în baza unor titluri de creanța pentru care nu s-a făcut dovada anularii de către instanța de judecata.
În aceste condiții, referitor la obligarea sa de către instanța de fond la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 69,19 lei învederează faptul ca, potrivit prevederilor art.453 Ncpc, partea care a pierdut procesul poate fi obligată sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, însa pentru aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpa procesuala sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
În cazul său nu este îndeplinită niciuna din aceste condiții; mai mult decât atât, prin întâmpinarea depusa la fondul cauzei a arătat instanței de judecata situația de fapt si de drept existenta in evidentele fiscale, respectiv a arătat ca, la data emiterii actelor de executare silita contestate, titlurile de creanța nu erau anulate /suspendate de către nicio instanța de judecată.
De asemenea, consideră ca nici reaua credința sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina A.J.F.P. B. pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata. Art. 274 din Codul de procedura civila - 453 Ncpc, instituie prezumția de culpa procesuala a celui ce cade in pretenții, pentru că, daca debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecații si-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit sa suporte sarcinile pecuniare ale unui proces. Or, în speță în mod nelegal instanța de fond a reținut culpa sa procesuală, obligând-o la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 69,19 lei.
La soluționarea prezentei cauze solicită instanței de judecata să aibă în vedere prevederile legale aplicabile in materia punerii in executare silita a creanțelor bugetare.
Potrivit dispozițiilor art. 172 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedura fiscala, pe calea contestației la executare nu se pot analiza aspecte legate de fondul litigiului dintre părți, putând fi analizate numai criticile aduse formelor de executare, neputând fi puse în discuție aspecte legate de cuantumul sumelor datorate de către contestator.
Pe calea contestației la executare pot fi invocate chestiuni vizând nelegalitatea formelor, cu titlu exemplificativ putând fi aduse in discuție aspecte precum prescripția dreptului de a cere executarea silita, perimarea executării silite, urmărirea unor bunuri exceptate de la executarea silita sau a unor bunuri ce nu aparțin debitorului, neopozabilitatea titlului executoriu, invocarea compensației legale sau faptul ca debitorul si-a executat de buna voie obligația înscrisa in titlul executoriu.
Întrucât nu a căzut în sarcina intimatei stabilirea obligațiilor de plata privind contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de către contestatoare, consideră că nu are nicio culpa in ceea ce privește veridicitatea sumelor transmise sau aducerea lor la cunoștință de către CAS B. contribuabililor, sume pentru care a calculat accesorii potrivit legii si ulterior a emis formele de executare silita contestate în cauză. Or, in speță nu se poate retine nelegalitatea actelor de executare silita emise în sarcina intimatei-contestatoare si anulate de către instanța de judecata, acestea fiind emise in mod corect și legal de către
Intimata-contestatoare nu a formulat întâmpinare.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri la solicitarea apelantei, care a atașat declarației de apel copii ale unor acte din dosarul execuțional și situații analitice debite.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 C.proc.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține următoarele:
În mod greșit a reținut prima instanță că decizia de impunere nr._/28.02.2014 nu este menționată în titlul executoriu contestat, deoarece acest titlu de creanță este chiar primul indicat în titlul executoriu.
De asemenea, în mod eronat a apreciat instanța de fond că există o decizie de impunere distinctă de cea anterior menționată, cu nr._/28.02.2014, în realitate cele două fiind unul și același titlu de creanță, respectiv decizia de impunere nr._/28.02.2014, din al cărei număr a fost omisă ultima cifră, cifra 1, împrejurare ce reiese din identitatea celorlalte 12 cifre din compunerea sa, din identitate datei de emitere și, nu în ultimul rând, din conținutul actului.
Totodată, judecătorul fondului a trecut cu vederea dovada de comunicare aflată la fila 30 din dosar, din care rezultă că apelanta a expediat prin poștă, la data de 12.03.2014, decizia de impunere în discuție, această corespondență fiind returnată la data de 21.03.2014 ca urmare a expirării termenului de păstrare, după ce intimata-contestatoare a fost avizată și reavizată dar nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicare.
Refuzul intimatei de ridicare a corespondenței, fără nicio justificare, nu îi poate profita acesteia în sensul de a se aprecia că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de comunicare a titlului de creanță pe care se întemeiază titlu executoriu contestat în speță. Dimpotrivă, potrivit principiului de drept conform căruia ,,nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, intimata fiind singura în culpă pentru faptul că nu a intrat în posesia deciziei de impunere în discuție, se constată că apelanta a respectat obligația ce-i revenea sub acest aspect. P. urmare, a fost îndreptățită să procedeze în continuare la comunicarea deciziei prin publicitate, respectiv prin afișarea anunțului colectiv din data de 09.05.2014, în care la poziția 26 figurează intimata-contestatoare, cu creanța stabilită prin decizia de impunere nr._/28.02.2014 (f.31).
Pe cale de consecință acest motiv de contestație în mod greșit a fost apreciat de prima instanță ca fiind întemeiat, cu consecința anulării somației și a titlului executoriu pentru sumele înscrise în decizia de impunere menționată.
Corectitudinea stabilirii obligațiilor de plată ale intimatei prin titlul de creanță respectiv nu poate fi invocată și analizată pe această cale, față de prevederile art.172 coroborat cu art.205 și urm. C.proc.fiscală.
Intimata-contestatoare a invocat stingerea obligației de plată a impozitului pe venituri din activități independente conform chitanței TS131 nr._/29.09.2014. Cu privire la acest motiv de contestație se constată, în primul rând, că înscrisul în discuție a fost emis în aceeași zi cu somația și titlul executoriu atacate, neputându-se stabili că plata era deja făcută la ora la care au fost emise actele contestate și că, prin urmare, creanța urmărită era stinsă prin plată. În al doilea rând, nu s-a dovedit că suma achitată conform respectivei chitanțe a stins anume obligația pentru a cărei executare silită a fost demarată executarea contestată în speță.
P. urmare, toate motivele de contestație ce vizează sumele înscrise în titlul executoriu contestat în temeiul deciziei de impunere nr._/28.02.2014 sunt nefondate, actele atacate fiind legale prin prisma criticilor formulate de către intimată.
Raportat la celălalt titlu de creanță aflat la baza executării contestate, respectiv DEC ACC nr._/31.03.2014 se reține că din probele administrate în cauză reiese că nu a fost legal comunicat, împrejurare recunoscută de către apelantă și reținută de către prima instanță în mod corect.
Pe cale de consecință, în aceste limite, respectiv în ceea ce privește suma de 56 lei, somația și titlul executoriu contestate sunt lovite de nulitate pentru considerentele cuprinse în sentința atacată, a căror reiterare în calea de atac este superfluă.
Obligația apelantei de suportare a cheltuielilor de judecată efectuate de către partea adversă a fost în mod corect stabilită de către prima instanță. Apelanta se află în ipoteza părții care a pierdut procesul în sensul art.453 alin.1 N.C.P.C. și este supusă prescripțiilor acestei norme de drept. Singura modalitate legală de exonerare de plata cheltuielilor de judecată o constituie situația reglementată de art.454 din același act normativ, ale cărui condiții de aplicare nu sunt întrunite în speță.
Această obligație se întemeiază pe culpa sa procesuală, întrucât apelanta se află în culpă procesuală. Este instituția care a demarat executarea silită, parțial în condiții de nelegalitate și, astfel, a determinat prin atitudinea sa culpabilă promovarea prezentei contestații, pentru care s-a impus efectuarea cheltuielilor în discuție, respectiv achitarea de către partea adversă a unei taxe judiciare de timbru.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de către apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., reprezentată de șef administrație T. N., împotriva Sent. civ. nr.842/29.01.2015 a Judecătoriei B., pe care o va schimba în parte în sensul că:
Va admite în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea C. M.-V. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. și, în consecință, va anula în parte titlul executoriu nr._ și somația nr.8/_ /_, ambele emise de către intimată în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ și anume cu privire la creanța în cuantum de 56 lei.
Va respinge restul solicitărilor contestatoarei.
În baza prevederilor art.453 C.proc.civ. va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ce constau în taxă judiciară de timbru aferentă contestației admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., reprezentată de șef administrație T. N., împotriva Sent. civ. nr.842/29.01.2015 a Judecătoriei B., pe care schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea C. M.-V. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. și, în consecință:
Anulează în parte titlul executoriu nr._ și somația nr.8/_ /_, ambele emise de către intimată în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ și anume cu privire la creanța în cuantum de 56 lei.
Respinge restul solicitărilor contestatoarei.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată azi, 18.06.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. O. P. I. L.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P./ 22.10.2015
Tehnored. C.ND/23.10.2015
Ex 4
Jud fond- C. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 807/2015. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 388/2015.... → |
|---|
