Revendicare imobiliară. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 14/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14/S
Ședința publică de la 14 ianuarie 2013
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea cererii formulată de reclamanții T. D. B. I. și T. D. S. N., în contradictoriu cu pârâții M. B. P. P., S. R. P. M. FINANȚELOR P., prin DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7.01.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2008, reclamanții T. D. B. I. și T. M. Ș. NICOLAS au chemat în judecată pe pârâții M. B. prin P. și S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților de a le preda în deplină proprietate și posesie suprafața de 476,88 mp, înscrisă în c.f._ B., nr. cadastral 8493, sau contravaloarea acesteia la prețul pieței, de a le plăti contravaloarea la prețul pieței, conform standardelor internaționale de evaluare, a construcțiilor – în prezent demolate – înscrise inițial în c.f._ B., nr. top. 8858/1/1/1/1/1/10/2, precum și a diferenței de teren de la 886,32 mp la 476,88 mp, adică a 409,44 mp din imobilul ce a fost situat în B., .. 18, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că părinții lor, T. B. și soția, născută V. Z. E. B., au deținut în proprietate imobilul înscris inițial în c.f._ B., nr. top. 8858/1/1/1/1/1/10/2, compus din casă și teren de 886,32 mp, ulterior casa a fost dezmembrată în 4 apartamente, prin Decizia nr. 645/1975 a fostului Consiliu Popular Județean B. fiind preluate apartamentele nr. II, III și IV, în baza Legii nr. 4/1973, iar apoi, prin Decizia nr. 1036/1983, fiind preluat abuziv și apartamentul nr. I, în baza Decretului nr. 223/1974, fără plată.
Au mai arătat că, în urma întocmirii unei documentații topografice, au constatat că imobilul construcție a fost demolat, iar terenul a fost comasat cu alte terenuri, aflându-se actualmente în proprietatea Statului numai suprafața de 476,88 mp, transcrisă în c.f. nou înființată_ B., nr. cadastral 8493.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480, 481 din Codul civil, art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
În probațiune au fost depuse la dosar copii după evidențele de carte funciară cu privire la imobilul în litigiu, documentația tehnică întocmită de ing. R. M., alte acte și înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Pârâtul M. B. prin P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă și arătând în esență că, odată cu . Legii nr. 10/2001, persoanele îndreptățite pot obține repararea prejudiciului numai în condițiile acestei legi, sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, conform art. 22 alin. 5 din acest act normativ, acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun fiind inadmisibilă.
Pârâtul a mai arătat că instituirea procedurii prealabile și a unui termen de decădere în cazul neurmării ei nu sunt de natură a aduce atingere substanței dreptului de proprietate, întrucât exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, iar persoana îndreptățită are dreptul de a ataca în justiție măsurile adoptate.
În fine, a arătat că reclamanții nu fac dovada urmării procedurii de restituire întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și la formularea vreunei notificări.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat convențional prin D.G.F.P. B., a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. în soluționarea cauzei, cu motivarea că reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1, 2 și următoarele din Legea nr. 10/2001, fiind incidente astfel dispozițiile art. 24 alin. 8 din acest act normativ cu privire la competența de soluționare a pricinii.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că, în condițiile în care imobilul a fost preluat în interiorul perioadei de referință a Legii nr. 10/2001, reclamanții aveau obligația de a formula notificare cu privire la restituirea acestuia, ceea ce nu s-a întâmplat, precum și că acest act normativ reglementează preluarea tuturor categoriilor de imobile, instituind o procedură de restituire obligatorie, persoanele îndreptățite nemaiputându-se adresa direct instanțelor de judecată pentru restituirea imobilelor care fac obiectul acestei legi.
A mai arătat că din conținutul cererii introductive nu rezultă că a fost urmată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar dreptul de acces la justiție nu este încălcat prin condiționarea acestuia de urmarea unei proceduri administrative prealabile, precum și că limitarea în timp a posibilității de a revendica imobilele ce fac obiectul acestei legi speciale de reparație s-a făcut din rațiuni de siguranță și stabilitate a circuitului civil.
P. sentința civilă nr._/17.09.2010 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ., având în vedere că din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul Z. C. rezultă că valoarea construcțiilor este de 422.000 lei, iar cea a terenului de 1.963.640 lei.
Pe rolul Tribunalului B. cauza a fost înregistrată sub nr. de mai sus.
La data de 10.09.2012 reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună și obligarea pârâților la atribuirea unui alt teren, în situația în care imobilul teren de 886,32 mp, înscris inițial în c.f._ B., nr. top. 8858/1/1/1/1/1/10/2, nu poate face obiectul restituirii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480, 481 din Codul civil, art. 1 și 2 din legea nr. 10/2001.
Cu privire la această cerere, instanța a stabilit că aceasta constituie o modificare de acțiune, care a fost depusă după prima zi de înfățișare, așa încât a dispus neprimirea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de moștenitori ai defunctei Feger V. Z. E., fostă T., născută B., în calitate de fii, potrivit certificatului de moștenitor nr. 29/2006 eliberat de notarul public R. Elfe G. (fila 53 din dosarul Judecătoriei B.).
Imobilul înscris inițial în c.f._ B., nr. top. 8858/1/1/1/1/1/10/2, a constituit proprietatea defuncților T. B. și B. V., cu titlul de drept cumpărare, potrivit înscrierilor de sub B 3, 4 din cartea funciară menționată.
Ulterior, imobilul construcție a fost dezmembrat pe apartamente, renotându-se în favoarea acelorași proprietari, iar la data de 12.05.1975 s-a înscris dreptul de proprietate al Statului R., în baza Decretului nr. 223/1974m asupra apartamentelor nr. II, III și IV, pentru ca la data de 30.01.1984 să se înscrie dreptul de proprietate al Statului R., în baza aceluiași act normativ, și asupra apartamentului nr. 1, devenit între timp proprietate a autoarei reclamanților (cota de ½ - prin moștenire).
La data de 23.12.1991 s-a dispus radierea construcțiilor înscrise la A 5, 6, 7, 8, ca fiind demolate, iar terenul cu nr. top. inițial a fost trecut în c.f. 17.849 B., c.f._ fiind sistată.
Potrivit lucrării extrajudiciare întocmite de ing. M. R., terenul înscris inițial în c.f._ B., nr. top. 8858/1/1/1/1/1/10/2 ocupă parțial o suprafață de 283,21 mp din nr. cadastral 5025, înscris în c.f._ B., 126,23 mp din nr. cadastral 5026, înscris în c.f._ B. și 476,88 mp din nr. cadastral 8493, înscris în c.f._ B., iar din acest din urmă teren 404,17 mp reprezintă terenul de sport de la Hidromecanica, iar 72,71 mp reprezintă zona de acces și zona liberă din spatele clădiri noi a Primăriei B..
Conform lucrării de expertiză judiciară întocmită de expertul A. G., imobilul revendicat nu este teren liber, fiind ocupat de zona de acces și parcarea situate la Sud de blocul cu sedii administrative (noua Primărie), precum și de terenul de sport situat la nord de clădirea Hidromecanica, peste .>
Valorile imobilelor revendicate (construcții demolate și teren) au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul C. Z..
În legătură cu natura juridică a cererii deduse judecății, instanța reține că aceasta se prezintă ca o acțiune în revendicare formulată pe calea dreptului comun, prin care reclamanții solicită obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și posesie un imobil teren și de a le plăti contravaloarea construcțiilor demolate ce s-au aflat pe acest teren.
La solicitarea expresă a instanței, reclamanții, prin reprezentant convențional, au precizat că nu au urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, respectiv nu au formulat notificare în vederea acordării măsurilor reparatorii prevăzute de acest text de lege.
Acțiunea în revendicare este definită în doctrină drept acțiunea proprietarului posesor împotriva posesorului neproprietar, astfel că prima condiție care trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea acestei acțiuni este dovada calității de proprietar a reclamantului.
În speță, reclamanții nu fac această dovadă, având în vedere că dreptul de proprietate asupra parcelei de teren revendicate este înscris în c.f._ B. pe numele Statului R., carte funciară în care acesta a fost comasat cu alte imobile, astfel cum s-a constatat atât prin lucrarea extrajudiciară întocmită la cererea reclamanților, cât și prin expertiza întocmită în cauză de expertul A. G..
Se reține că reclamanții nu au formulat un capăt de cerere prin care să solicite constatarea caracterului nevalabil al preluării imobilului (abuziv, fără titlu etc.) sau constarea existenței dreptului lor de proprietate, corelativ cu constatarea inexistenței dreptului vreunuia dintre pârâți, astfel că, față de înscrierile de carte funciară, instanța reține că proprietarul tabular al terenului revendicat este S. R., această înscriere nefiind rectificată până în prezent; de asemenea, reclamanții nu au prezentat nici o hotărâre judecătorească anterioară cu care să facă dovezi în sensul celor de mai sus.
Revendicarea imobiliară presupune compararea titlurilor exhibate de părți, ori, raportat la data la care au avut loc înscrierile, instanța constată incidența Decretului-lege nr. 115/1938, guvernat de principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară, sintetizat la art. 32 din acest act normativ, text de lege potrivit cu care, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei (alin. 1), respectiv dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există (alin. 2).
În consecință, instanța constată că reclamanții nu fac dovada calității de proprietari ai imobilului, pentru a putea promova acțiunea în revendicare, și nici nu au solicitat constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtului.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii suprafeței de teren revendicate, Tribunalul reține că, în drept, s-au invocat prevederile art. 480, 481 din Codul civil aflat în vigoare la data formulării acțiunii, precum și cele ale art. 1 și 2 pct.2 din Legea nr. 10/2001.
În regimul dreptului comun, acțiunea în revendicare imobiliară presupune, în ipoteza admiterii acesteia, obligarea pârâtului de a lăsa reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul uzurpat, așadar reparația încălcării acestui drept real constă întotdeauna în restabilirea, în materialitatea lor, a prerogativelor dreptului ce au fost încălcate.
Acțiunea în revendicare întemeiată pe art. 480-481 din vechiul cod civil tinde întotdeauna – și nu poate avea alt rezultat – la reparația în natură, necunoscând reparația în echivalent.
Aceasta din urmă este creația legilor speciale de reparație (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 10/2001), însă reclamanții nu pot invoca în beneficiul lor prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu au înțeles să uzeze de calea deschisă de acest act normativ, deși imobilul preluat intra sub incidența acestui act normativ, raportat la momentul preluării și la modalitățile de preluare (Legea nr. 4/1973, Decretul nr. 223/1974, acte de preluare ce sunt prevăzute expres de art. 1.3. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007).
Instanța apreciază totodată că reclamanții nu pot invoca în mod simultan atât prevederile legii generale (Codul civil), cât și pe cele ale legii speciale (Legea nr. 10/2001), întrucât, pe de o parte, este aplicabil principiul potrivit căruia legea specială derogă de la legea generală (specialia generalibus derogant), iar pe de altă parte aceștia nu se pot prevala de legea specială, întrucât nu au înțeles să uzeze de procedura de restituire prevăzută de aceasta și care debutează cu formularea notificării.
Chiar dacă nici Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, și nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu exclud, de plano, posibilitatea formulării unor acțiuni în revendicare pe calea dreptului comun, după . Legii nr. 10/2001, instanța reține totodată că atari acțiuni trebuie să rămână circumscrise, respectiv să se întemeieze în drept pe dispozițiile dreptului comun, măsurile reparatorii prevăzute de legea specială nefiind deschise persoanelor care nu au înțeles să recurgă la calea specială; cu alte cuvinte, atâta vreme cât au înțeles să renunțe la beneficiul legii speciale, persoanele care ar fi avut calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul acesteia nu se pot prevala de măsurile reparatorii în echivalent pe care numai legea specială le prevede, nefiind admisibil un „amalgam” între dreptul comun și legea specială.
Aceeași este și situația capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor preluate și demolate, precum și a diferenței de teren până la suprafața de 886,32 mp, valoarea de circulație a acestora, determinată potrivit standardelor internaționale de evaluare, fiind un criteriu prevăzut exclusiv de Legea nr. 10/2001 pentru ipoteza restituirii în echivalent a imobilelor, instituie necunoscută dreptului comun și la care, din motivele arătate mai sus, reclamanții nu pot recurge.
Nu mai puțin, restituirea unui imobil preluat de Stat prin echivalent în modalitatea restituirii unui alt imobil în compensare este de asemenea o modalitate de restituire prevăzută numai de legea specială, o atare cerere constituind o modificare de acțiune, motiv pentru care instanța a constatat tardivitatea depunerii acesteia.
În raport cu cele ce preced, instanța constată că cererea dedusă judecății este neîntemeiată, reclamanții neavând calitatea de proprietari ai imobilului revendicat și neîntrunind nici condiția-premisă pentru a recurge la modalitățile de restituire prevăzute de legea specială, constând în formularea cererii de restituire conform Legii nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, în baza art. 480, 481 din Codul civil aflat în vigoare la data sesizării instanței, Tribunalul urmează a respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții T. D. B. I. și T. M. Ș. Nicolas în contradictoriu cu pârâții M. B. prin P. și S. R. prin M. Finanțelor P..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții T. D. B. I. și T. M. Ș. NICOLAS, ambii cu domiciliul ales în B., .. 9, în contradictoriu cu pârâții M. B. prin P., cu sediul în B., ., și S. R. prin M. Finanțelor P., cu sediul ales pentru îndeplinirea actelor de procedură în B., .. 7, la D.G.F.P. B..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,Grefier,
judecător C. F. I. M.
Red. C.F.- 28.01.2013
Tehnored. – I.M.- 28.01.2013
6 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1483/2012. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 267/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
