Pretenţii. Decizia nr. 267/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 267/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR.267/R
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. M.
JUDECĂTOR - A. G.
JUDECĂTOR - S. Ș. M.
GREFIER - N. C.
Pe rol fiind judecarea recursului cauzei civile declarat de recurenta pârâtă N. L. în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de proprietari de A. F. 20, împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă personal, intimata reclamantă fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constatând că reprezentantul convențional al recurentei pârâte, avocat P. Arnold A., a solicitat copie a minutei sentinței atacate, la data de 14.11.2012, iar recurenta pârâtă, personal la data de 18.12.2012, recursul fiind declarat la data de 23.11.2012, invocă din oficiu excepția nulității recursului, pentru nemotivarea în termenul legal și pune în discuție excepția nulității recursului ca nemotivat.
Recurenta pârâtă solicită respingerea excepției.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
TRIBUNALUL:
P. sentința civilă nr._/08.11.2011 Judecătoria B. a admis in parte actiunea formulata de reclamanta A. DE P. F. 20, impotriva paratei N. L. și în consecință, a fost obligată parata la plata sumei de 7.382,59 lei cheltuieli de intretinere, aferente perioadei noiembrie 2008 - aprilie 2011, la plata penalitatilor aferente aceleiasi perioade in suma de 3879,45 lei, precum si la plata penalitatilor de 0,2% ce se vor calcula in continuare raportat la debitul principal pana la data achitarii integrale a debitului.
Au fost respinse celelalte pretentii formulate de reclamantă.
A fost obligată parata la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Cheltuielile privind onorariul avocatului din oficiu de serviciile caruia parata a beneficiat prin încuviințarea ajutorului public judiciar, in suma de 257,71 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din raportul de expertiza efectuat in cauza, conform documentelor contabile examinate de expert, parata figureaza cu datorii la plata cotelor de întreținere în cuantum de 7.382,59 lei, aferente perioadei noiembrie 2008 - aprilie 2011, cu penalitati aferente aceleiasi perioade,calculate la suma de 3879,45 lei, calculul penalitatilor fiind diferit de cel al al reclamantei (in suma de 4160,43 lei ).
In cuprinsul raportului de expertiza se mentioneaza ca sumele din facturile furnizorilor de utilitati au fost repartizate corect pentru apartamentul paratei.
In ceea ce priveste consumul de m³ de apa calda si apa rece calculate pentru apartamentul paratei, expertul a mentionat ca aceasta nu transmitea lunar citirile privind copnsumul de apa catre Asociatie astfel ca pentru lunile in care parata nu a transmis consumul de apa reclamanta a calculat prin similitudine cu lunile in care a fost transmisa citirea iar din documentele prezentate nu au reiesit neconcordante intre cantitatea de apa rece si calda aferenta apartamentului paratei si valoarea solicitata de plata.
Potrivit dispozitiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociatiilor de proprietari”, Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”
Art. 47 din acelasi act normative prevede ca “cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele: a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; b) cheltuieli pe consumuri individuale; c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediulasociației de proprietari; e) cheltuieli pe consumatori tehnici; f) cheltuieli de altă natură.
A mai reținut instanța de fond că, în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea nr. 230/2007 ”Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.”
In ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, acestea sunt pe deplin justificate față de disp. art 49 conform carora “Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat”.
Instanta retine ca prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatiei de P. din data de 20.07.2001 ( f.6-9 ) s-a stabilit cuantumul penalitatilor de intarziere de 0,2 % /zi de intarziere pentru restante la cheltuielile de intretinere.
Sustinerea paratei in sensul ca nivelul penalitatilor de intarziere nu a fost aprobat de membrii asociatiei nu poate fi primita cata vreme in cuprinsul hotararii mai sus mentionate se precizeaza ca aceasta a fost adoptata cu majoritate voturilor celor prezenti iar Hotararea Adunarii Generale a Asociatiei de P. nu a fost atacata in conditiile prevazute de art. 26 din Legea nr 230/2007.
In temeiul disp. art. 274 C pr civ, retinand culpa procesuala a paratei, instanta a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta reprezentand onorariu avocat.
In temeiul disp. art. 23 din OUG nr. 51/2008, instanta a stabilit ca onorariul pentru avocatul din oficiu, calculat conform art. 2 pct. 2 lit.e din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocatilor pentru prestarea in cadrul sistemului de ajutor public judiciar, in suma de 257,71 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei, avand in vedere ca parata a beneficiat de asistenta prin avocat prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta N. L., fără a arăta și motivele pentru care înțelege să formuleze această cale de atac.
La termenul de judecată din 21.02.2013, din oficiu, instanța a invocat excepția nulității recursului declarat de către pârâtă, pentru nemotivare.
Examinand cu prioritate aceasta exceptie, in baza art. 137 Cod Procedura Civila, instanța constată următoarele:
Art. 301 c.pr.civ. prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă – sub sancțiunea nulității – motivele de nelegalitate pe care se intemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, dupa caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 c.pr.civ. prevede că recursul se va motiva prin insăși cererea de recurs sau inăuntrul termenului de recurs, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar daca recursul s-a facut mai inainte.
Sancțiunea nemotivării recursului in termenul legal este prevazută de dispozițiile art. 306 alin. 1 c.pr.civ. și constă in nulitatea acestuia, cu excepția situației in care există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de către instanță, după punerea in dezbaterea părților.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 16.11.2012 (fila 199 dosar fond), reprezentantului convențional al recurentei i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 16.11.2010, însă acesta nu a motivat recursul prin cererea de recurs și nici printr-un memoriu separat, inăuntrul termenului de recurs.
In cazul in care dispozitiile imperative ale art. 303 c.pr.civ., nu au fost respectate, sancțiunea ce se aplică este aceea a nulității recursului, prevăzută de art. 306 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
In speță, nu s-a constatat existența vreunui motiv de ordine publică, pentru a fi invocat din oficiu și nici nu sunt indicidente dispozițiile art. 306 alin. 3 c.pr.civ.
F. de considerentele mai sus expuse, in baza art. 312 alin. 1 c.pr.civ. raportat la art. 306 alin. 1 c.pr.civ., instanta va admite exceptia nulitatii recursului invocata de către instanță din oficiu și in consecință, va constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta N. L., impotriva sentinței civile nr._/08.11.2012, pronunțată de Judecatoria B., in dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului declarat de recurenta N. L., invocată de către instanță din oficiu și in consecință:
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta N. L., impotriva sentinței civile nr._/08.11.2012, pronunțată de Judecatoria B., in dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 21.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. M. A. G. S. Ș. M.
GREFIER
N. C.
Red.SSM/07.06.2013
Tehnored.CL/07.06.2013
Jud.fond: I.V.
2 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
