Rezoluţiune contract. Sentința nr. 152/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 152/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 152/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 152/S
Ședința publică de la 21 octombrie 2013
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. P. & CO S.R.L., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Mânjină M. pentru reclamant, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Urmare a studierii actelor dosarului, Tribunalul constată că nu s-a răspuns de către pârâtă la interogatoriul propus de către reclamant.
Nemaifiind alte acte de depus, cereri de formulat și alte probe de administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și acordă părții prezente cuvântul pe fond.
Reprezentanta convențională a reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate rezoluțiunea contractului și restabilirea situației anterioare și obligarea pârâtei la plata sumelor achitate cu titlu de impozit. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța de plată a onorariului avocațial.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, de reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. & CO S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1769/17.11.2008 de către notarul public M. Gyongyke, având ca obiect imobilul înscris în c.f._ B., nr. top. 9909/1-9912/2/1/2 – teren de construcție de 250 mp și casă de locuit cu anexe gospodărești, și nr. top. 9909/1-9912/2/1/1/1/3/1 – fânaț de 525,49 mp, pentru neplata prețului conform pactului comisoriu de gradul IV inserat în cuprinsul acestuia; să se dispună restabilirea situației anterioare prin radierea din c.f._ B. a contractului de vânzare-cumpărare menționat, obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor achitate cu titlul de impozit pe vânzare și impozit pe proprietate de la momentul încheierii contractului și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și la plata dobânzii legale de la pronunțarea hotărârii și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus, pentru suma de 170.000 euro, din care pârâta a achitat anterior încheierii contractului suma de 15.000 euro, iar la data autentificării actului suma de 5.000 euro, obligându-se să achite suma de 80.000 euro până la data de 30.10.2009, sub sancțiunea rezoluțiunii de plin drept a contractului, în acest sens fiind inserat în actul încheiat de părți un pact comisoriu de ultimul grad.
A mai arătat că, pentru suma de 70.000 euro, a fost stabilită scadența la data de 17.11.2010, sub aceeași sancțiune, precum și că, deși a încercat concilierea cu pârâta, aceasta nu a achitat ratele datorate din preț, și nici nu a plătit impozitul aferent proprietății.
A arătat de asemenea că reprezentantul pârâtei s-a declarat de acord să restituie reclamantului suma de 8.355 lei, achitată de acesta cu titlul de impozit pe transferul proprietății, să achite la zi impozitul pe proprietate neachitat din anul 2008 și să întocmească actul autentic de revocare a contractului, reclamantul fiind de acord cu aceste propuneri în anumite condiții, însă în final pârâta nu a mai dat curs înțelegerii.
În continuare, reclamantul a arătat că, potrivit pactului comisoriu de gradul IV inclus în contract, acesta se consideră desființat de drept în caz de neexecutare din momentul în care a expirat termenul de executare a obligației, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului, precum și că instanța de judecată este chemată numai să constate existența unei neexecutări culpabile, validitatea pactului comisoriu și să constate rezoluțiunea.
Reclamantul a mai arătat că în drept sunt incidente dispozițiile art. 1021, 1320 și 1365 din vechiul Cod civil, precum și art. 1549 alin. 1, 1516 din Noul Cod Civil.
În probațiune au fost depuse la dosar copia actului translativ de proprietate menționat mai sus, alte înscrisuri, a fost administrată proba cu interogatoriu pârâtei.
La solicitarea instanței, reclamantul a precizat cererea sub aspectul cuantumului pretențiilor, arătând că suma datorată de pârâtă de la data încheierii contractului și până la data de 4.04.2012 era de 2.469 lei.
Cererea a fost legal timbrată în raport cu pretențiile deduse judecății, astfel cum au fost precizate.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Pe parcursul procesului s-a făcut dovada că aceasta se află în procedura insolvenței, fiind citată prin administrator judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant în calitate de vânzător și pârâtă în calitate de cumpărător, autentificat sub nr. 1769/17.11.2008 de către notarul public M. Gyongyke (filele 8-9 din dosar), s-a convenit asupra înstrăinării imobilului înscris în c.f._ B., nr. top. 9909/1-9912/2/1/2 – teren de construcție de 250 mp și casă de locuit cu anexe gospodărești, și nr. top. 9909/1-9912/2/1/1/1/3/1 – fânaț de 525,49 mp, pentru prețul de 170.000 euro.
În ceea ce privește modalitatea de plată a prețului, părțile au menționat în contract că suma de 15.000 euro a fost achitată anterior autentificării actului, suma de 5.000 euro se va achita la data autentificării acestuia, echivalentul în lei al sumei de 80.000 euro se va achita cel mai târziu la data de 30.10.2009, iar diferența de 70.00 euro se va achita cel mai târziu la data de 17.11.2010, aceste două din urmă clauze fiind însoțite de mențiunea „sub sancțiunea rezoluțiunii prezentului contract, de plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, și a revenirii la situația anterioară încheierii actului, cu restituirea sumelor de bani achitate până la acea dată (pact comisoriu de ultim grad)”.
În prealabil analizării pretențiilor reclamantului, constatând că acesta a invocat atât dispozițiile vechiului Cod civil, cât și pe cele ale noului Cod civil, instanța va reține că, în ceea ce privește dispozițiile legale incidente în cauză, sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil, sub imperiul căruia a fost încheiat actul juridic, având în vedere prevederile art. 6 alin. 5 din noul Cod civil, potrivit cu care dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., ori actul în cauză a fost încheiat la data de 17.11.2008, noul cod civil intrând în vigoare la data de 1.10.2011.
Potrivit prevederilor art. 1361 din vechiul Cod civil, principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și la locul determinat prin contract.
Art. 1020 din același act normativ prevede: Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
Conform art. 1021, într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
P. derogare de la prevederea legală citată mai sus, părțile pot stabili clauze contractuale exprese privind rezoluțiunea pentru neexecutare, denumite pacte comisorii, în scopul reducerii sau anulării rolului instanței în pronunțarea rezoluțiunii contractelor.
Examinând actul juridic dedus judecății, instanța constată că părțile au înțeles să insereze în convenția lor, în ceea ce privește plata ultimelor două rate din preț, pacte comisorii de gradul IV, potrivit cărora, în caz de neexecutare a obligațiilor de plată la termenele convenite, contractul se rezoluționează de plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă.
În această situație, instanța poate face numai verificările pe care înseși clauzele convenționale le permit.
În apărare, pârâta avea exclusiv posibilitatea de a face dovada îndeplinirii obligațiilor de plată, la scadențele convenite, plata fiind un mod de stingere a obligației, conform art. 1091 din vechiul Cod civil, însă aceasta nu a depus la dosar nici o chitanță descărcătoare semnată de reclamant, din care să rezulte primirea de către acesta a sumelor de bani.
De asemenea, pârâta nu a răspuns la interogatoriul încuviințat, ceea ce, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, precum și cu întreaga atitudine procesuală a pârâtei, care nu a înțeles să se apere în nici un fel, poate fi considerat ca o mărturisire deplină.
În această situație, instanța urmează a da eficiență clauzelor contractuale anterior menționate, constatând că, potrivit acestora, a intervenit rezoluțiunea contractului.
Consecința rezoluțiunii fiind desființarea retroactivă a contractului, părțile trebuie repuse în situația anterioară încheierii contractului, urmând a-și restitui una alteia tot ceea ce și-au prestat în temeiul contractului; în acest sens, instanța va observa că pârâta nu a formulat cerere reconvențională în vedere restituirii vreunei prestații prestate reclamantului.
Așa fiind, acesta este îndreptățit la restituirea bunului înstrăinat, cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară, în temeiul art. 908 alin. 1 pct. 3 din noul Cod civil, incident sub acest aspect în ceea ce privește momentul efectuării acestei operațiuni.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând impozit pe transferul proprietății, instanța reține că din mențiunea efectuată de notarul public pe actul autentic rezultă că acest impozit este în cuantum de 8.335 lei, fiind achitat cu chitanța . nr. 152/2008, sumă pe care pârâta va fi obligată să o restituie reclamantului, având în vedere că, urmare a constatării desființării contractului de vânzare-cumpărare, din culpa pârâtei, aceasta este obligată să repare inclusiv prejudiciul suportat de reclamant prin achitarea acestui impozit, răspunderea fiind în această situație de natură delictuală, întrucât între părți nu există raport contractual cu privire la plata acestei sume de bani.
Este de asemenea întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, dobânda reflectând prejudiciul suportat prin lipsa de folosință a sumei de bani respective.
În fine, referitor la cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de bani reprezentând impozitul pe imobilul înstrăinat, sumă care, potrivit susținerilor reclamantului, nu ar fi fost achitată de pârâtă, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi achitat el suma datorată bugetului local, cu acest titlu, pentru a putea pretinde restituirea acesteia de la pârâtă, întemeiat pe actio de in rem verso, izvorâtă din instituția îmbogățirii fără justă cauză.
Instanța apreciază de asemenea că, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că a suportat el însuși această sarcină a proprietății, în locul pârâtei, pe perioada de timp cât aceasta a fost înregistrată la organele fiscale în calitate de debitoare a acestei obligații, nu este îndreptățit să pretindă obligarea pârâtei la plata acestei sume de bani.
Față de aceste considerente, în baza art. 969 din vechiul Cod civil și a celorlalte texte de lege menționate mai sus, Tribunalul urmează a admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. P. & Co S.R.L., prin administrator judiciar C. 2000 S.P.R.L., și în consecință urmează a constata rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, autentificat sub nr. 1769/17.11.2008 de către notarul public M. Gyongyke, având ca obiect imobilul înscris în c.f._ B., nr. top. 9909/1-9912/2/1/2 – teren de construcție de 250 mp și casă de locuit cu anexe gospodărești, și nr. top. 9909/1-9912/2/1/1/1/3/1 – fânaț de 525,49 mp, pentru neplata integrală a prețului.
În baza art. 908 alin. 1 pct. 3 din noul Cod civil urmează a dispune revenirea la situația de carte funciară anterioară înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei.
În baza art. 998-999 din vechiul Cod civil va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 8355 lei, reprezentând impozitul pe vânzare achitat de reclamant cu ocazia încheierii actului juridic, precum și a dobânzii legale la această sumă, de la momentul pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea debitului.
Față de cele anterior reținute, instanța va respinge pretențiile având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 2469 lei reprezentând impozit pe proprietate și la plata dobânzii legale pentru această sumă.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 17.285,73 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 11.085,73 lei constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar corespunzător pretențiilor admise și suma de 6.200 lei constând în onorariu de avocat, potrivit chitanței doveditoare depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul C. G., domiciliat în B., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. P. & CO S.R.L., prin administrator judiciar C. 2000 S.P.R.L., și în consecință:
Constată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, autentificat sub nr. 1769/17.11.2008 de către notarul public M. Gyongyke, având ca obiect imobilul înscris în c.f._ B., nr. top. 9909/1-9912/2/1/2 – teren de construcție de 250 mp și casă de locuit cu anexe gospodărești, și nr. top. 9909/1-9912/2/1/1/1/3/1 – fânaț de 525,49 mp, pentru neplata integrală a prețului.
Dispune revenirea la situația de carte funciară anterioară înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 8355 lei, reprezentând impozitul pe vânzare achitat de reclamant cu ocazia încheierii actului juridic, precum și a dobânzii legale la această sumă, de la momentul pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea debitului.
Respinge pretențiile având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 2469 lei reprezentând impozit pe proprietate și la plata dobânzii legale pentru această sumă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 17.285,73 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. F. I. M.
Red. C.F.- 7.11.2013
Tehnored. I.M.-7.11.2013
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1490/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
