Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-06-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 815/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 815R
Ședința publică din data de 11.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. F.
JUDECĂTOR D. M.
JUDECĂTOR M. B.
GREFIER L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta S.C. D. P. S.R.L. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 27.11.2012 în dosarul_ al Judecătoriei B. în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN B. și intimata terț poprit S.C. REIFFEISEN B. S.A. S. B., având ca obiect „contestație la executare” .
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 20.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la termenul de azi, 27.05.2013, 04.06.2013, 11.06.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
P. Sentința civilă nr._, pronunțată la data de 27.11.2012, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de organ de executare silită a Consiliului Județean B. invocată de contestatoare, în ceea ce privește executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. 1/2012 invocată în ambele dosare conexate.
A respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. D. P. S.R.L. împotriva somației nr. 4368/19.04.2012 emisă în dosarul execuțional nr. 1/2012 și a formelor de executare silită întocmite în același dosar de către intimatul C. JUDEȚEAN B., contestație care face obiectul dosarului civil nr._ .
A respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată în dosarul conexat cu nr._/197/2012, de către contestatoarea S.C. D. P. S.R.L. împotriva măsurii popririi înființate prin adresa nr. 7391/10.07.2012 în dosarul execuțional nr. 1/2012 de către intimatul C. JUDEȚEAN B., jud. B., terț poprit fiind R. B. S.A. - S. B..
Pentru a se pronunța în acest sens Judecătoria B. a constat următoarele:
P. contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 02.05.2012 contestatoarea S.C. D. P. S.R.L. a solicitat anularea somației nr. 4368/19.04.2012 emisă în dosarul execuțional nr. 1/2012 și a formelor de executare silită întocmite în același dosar execuțional, solicitând și suspendarea executării.
În motivarea contestației s-a arătat că prin somația atacată s-a comunicat contestatoarei că s-a pornit executarea silită împotriva sa în baza sentințelor civile nr. 3058/10.10.2010 și 6976/31.05.2010 ale Judecătoriei B. și a proceselor verbale de constatare a contravenției nr. 361/11.08.2009 și 368/29.09.2009.
S-a mai arătat că sentințele nu constituie titluri executorii fiscale în sensul art. 141 din C.pr.fisc.
În ceea ce privește procesele verbale de constatare a contravenției acestea au fost emise de un agent constatator al CONSILIULUI JUDEȚEAN B. în calitate de administrator de drumuri județene în baza O.G. nr. 43/1997.
Sumele rezultate din aceste amenzi se constituie venit al structurii administrative, astfel cum prevăd dispozițiile Hotărârii Consiliului Județean B. nr. 123/29.05.2009, art. 17.
Creditorul nu deține titlu executoriu valabil suma în cauză nefiind o creanță fiscală, astfel somația a fost emisă cu încălcarea art. 145 din O.G. nr. 92/2003. Creanța nu este una fiscală, bugetară, astfel cum sunt reglementate în art. 21 C.pr.fisc. pentru că nu rezultă dintr-un act fiscal, astfel că se invocă excepția lipsei calității de organ de executare silită ale CONSILIULUI JUDEȚEAN B..
Intimata a formulat întâmpinare (f 29-31) solicitând respingerea contestației. În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că somația cuprinde debite din amenzi, fiind astfel demarată executarea silită pentru recuperarea sumelor datorate bugetului local.
Somația și adresa de înființare a popririi au fost emise în baza proceselor verbale de constatare a contravenției nr. 361/11.08.2009 și 368/29.09.2009.
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal și hotărârea prin care se soluționează plângerea reprezintă titlu executoriu; potrivit art. 110 alin. 3 lit. f) din O.G. nr. 92/2003 procesul verbal de constatare a contravenției este titlu executoriu, astfel există titlu executoriu astfel cum dispun dispozițiile art. 141 OG nr. 92/2003, Conform art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală se aplică și pentru administrarea creanțelor provenind din amenzi, astfel sumele datorate cu titlu de amendă se fac venit la bugetul local al județului reprezentând o creanță fiscală în sensul art. 21 din O.G. nr. 92/2003. Că așa este o confirmă și dispozițiile art. 39 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora executarea amenzilor se face în condițiile prevăzute de lege pentru executarea silită a creanțelor fiscale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de organ de executare silită a CONSILIULUI JUDEȚEAN B. aceasta este neîntemeiată față de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, conform cărora unitățile administrativ teritoriale sunt subiecte ale raportului fiscal și sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate care sunt organe fiscale competente pentru administrarea impozitelor (art. 17 alin. 4 și 5 O.G. nr. 92/2003) Conform art. 136 alin. 2 organele fiscale care administrează creanțele fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 92/2003 și ale O.G. nr. 2/2001 rep.
La termenul de judecată din data de 24.09.2012 instanța a dispus conexarea la prezentul dosar, cauza care face obiectul dosarului civil nr._/197/2012, cerere prin care contestatoarea S.C. D. P. S.R.L. formula contestație la executare împotriva măsurii de înființare a popririi, terț poprit fiind R. B. SA - S. B..
În motivarea contestației s-au invocat aceleași chestiuni de fapt și de drept indicate în contestația la executare care face obiectul dosarului_ .
Intimata a depus întâmpinare și în dosarul conexat (f 19 - 20) invocând excepția de conexitate întrucât între cele două cauze există o strânsă legătură.
Contestatoarea a depus Notă de ședință în dosarul conexat (f 27 - 29) arătând că în cuprinsul bugetului local al Consiliului Județean pe anul 2012 la capitolul C - venituri nefiscale este prevăzută suma de_ lei ca venituri din amenzi, astfel amenzile au caracter nefiscal. Astfel creanța nu este fiscală, titlurile executorii nu sunt fiscale pentru că nu rezultă din raporturi de drept fiscal, iar recuperarea sumelor se face pe calea
dreptului comun nu pe Codul de procedură fiscală CONSILIULUI JUDEȚEAN B. neavând calitatea de organ de executare silită.
Contestațiile la executare au fost legal timbrate cu câte 194 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
În probațiune părțile au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 24.09.2012 instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității de organ de executare silită a CONSILIULUI JUDEȚEAN B..
Analizând actele și lucrările dosarului Judecătoria B. a reținut următoarele:
P. Hotărârea nr. 123/29.05.2009 a CONSILIULUI JUDEȚEAN B. s-a înființat în subordinea directă a Directorului executiv DADP, C. Autorizare și Verificare Transporturi Rutiere, organ abilitat să aplice și amenzi care, potrivit art. 17 din Hotărâre se constituie venituri ale Consiliului Județean B..
Contestatoarea a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 0361/11.08.2009 întocmit de CONSILIULUI JUDEȚEAN B. - C. Autorizare și Verificare Transporturi Rutiere cu o amendă de 5000 lei, proces verbal menținut prin Sentința civilă nr. 3058/10.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2009.
Contestatoarea a mai fost sancționată contravențional prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 0368/29.09.2009 întocmit de CONSILIULUI JUDEȚEAN B. - C. Autorizare și Verificare Transporturi Rutiere cu o amendă tot de 5000 lei, proces verbal menținut prin Sentința civilă nr. 6976/31.05.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2009.
La data de 19.04.2012 C. Venituri din cadrul Direcției Economice a Consiliului Județean B. a emis somația nr. 4368/19.04.2012, contestatoarea fiind astfel somată să plătească suma totală de_ lei, reprezentând contravaloarea amenzilor, conform titlurilor executorii constând în sentințele civile nr. 3058/10.03.2010 și 6976/31.05.2010 ale Judecătoriei B.. Întrucât contestatoarea nu s-a conformat somației, prin adresa nr. 7390/10.07.2012 (f 41 dosarul conexat) de înființare a popririi, s-a înființat poprirea asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei deținute la terțul poprit R. B. S.A. - S. B., contestatoarea fiind înștiințată despre înființarea popririi prin adresa nr. 7391/10.07.2012 (f 40 dosar conexat), terțul poprit înștiințând creditoarea despre instituirea popririi (f 39 dosarul conexat).
Instanța reține că creditoarea intimată are calitatea de organ de executare silită, excepția invocată de contestatoare fiind neîntemeiată, iar în ceea ce privește fondul contestației la executare silită și aceasta este neîntemeiată pentru următoarele:
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Procesul - verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.”
Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri printre care și când se formulează plângere împotriva proceselor verbale de constatare a contravenției, iar în vederea executării sancțiunii se comunică din oficiu, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 39 alin. 2 lit. a) și b) din O.G. nr. 2/2001 și anume „a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul
fiscal contravenientul persoană juridică; b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică.”
Potrivit art. 39 alin. 3 din același act normativ executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală ”Prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel”, în aliniatul patru al articolului 1 arătându-se expres căror creanțe nu se aplică dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Potrivit art. 35 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală privind competența teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale “ Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ - teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ - teritoriale ale municipiilor.”
Conform art. 110 alin. 1 - 2 din TITLUL VIII „Colectarea creanțelor fiscale” din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „(1)În sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale. (2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.” Potrivit art. 110 alin. 3 lit. f) și h) din același act normativ titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, asemenea titluri putând fi „f) procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.”
Potrivit art. 136 (referitor la organele de executare silită) alin. 3, 4 și 5 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „(3) Creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii și cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum și creanțele care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de Banca de Export - Import a României EXIMBANK - S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Organele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.
(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator.”
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că creanțele provenite din amenzile aplicate în cauza dedusă judecății de compartimente ale CONSILIULUI JUDEȚEAN B. sunt creanțe bugetare locale reprezentând venituri proprii ale Consiliului
Județean, astfel cum prevăd dispozițiile art. 17 din Hotărârea nr. 123/29.05.2009 a CONSILIULUI JUDEȚEAN B., care se execută ca și creanțele fiscale în baza dispozițiilor legale mai sus arătate din Codul de procedură fiscală, în speță organele de executare fiind organele din compartimentul de specialitate - C. Venituri din cadrul Direcției Economice - a CONSILIULUI JUDEȚEAN B.. P. urmare creanțele bugetare provenite din amenzi aplicate de un organ abilitat al CONSILIULUI JUDEȚEAN B. se cuvin Județului B. ca și unitate administrativ teritorială și nu bugetului consolidat al statului (pentru care colectarea se face de ANAF), colectarea acestor creanțe făcându-se prin organele proprii, care au calitatea de organe de executare silită.
Hotărârile judecătorești prin care s-au respins plângerile împotriva celor două procese verbale de constatare a contravenției, reprezintă titlurile executorii care se pun în executare pentru recuperarea creanțelor bugetare constând în amenzile aplicate, neputându-se face confuzie între caracterul unui act (de exemplu procesele verbale de constatare a contravențiilor, care sunt considerate acte administrative cu caracter jurisdicțional într-o opinie doctrinară) și efectele acestor acte neatacate sau rămase definitive ca urmare a respingerii plângerii prin hotărâri judecătorești irevocabile și devenite astfel titluri de creanță, supuse executării silite în baza Codului de procedură fiscală.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de organ de executare silită a Consiliului Județean B. .
Pe fondul cauzei, contestația este neîntemeiată. Somația emisă îndeplinește condițiile de fond și cele de formă prevăzute în art. 145 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 rep., conform cărora „somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia”
În ceea ce privește poprirea înființată de intimata creditoare, instanța a reținut că aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale din art. 149 alin. 5, 6 din O.G. nr. 92/203 rep. conform cărora „Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.
(6) Poprirea nu este supusă validării., iar în ceea ce privește debitorii titulari de conturi bancare aceștia pot fi urmăriți prin poprirea asupra sumelor din conturile bancare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 149 alin. 11 din OG nr. 92/2003 rep.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept instanța a reținut că atât actele de executare atacate, cât și întreaga executare silită au fost pornite cu respectarea dispozițiilor legale, în baza unor titluri executorii legal întocmite motiv pentru care a respins ca neîntemeiate contestațiile la executare formulate în dosarul civil nr._ și în dosarul conexat nr._/197/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta S.C. D. P. S.R.L. solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate și rejudecând, anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 1/2012.
În expunerea de motive recurenta a arătat următoarele:
1. Un prim motiv de nelegalitate invocat constă în interpretarea greșită a naturii contestațiilor formulate (art. 304 pct. 8 Cod procedura civila).
Consideră că în mod greșit instanța a dispus conexarea dosarelor nr._/197/2012 și_ .
Potrivit art. 172 (1) și (3) C.pr.fisc., contestația la executare silită se poate îndrepta împotriva oricărui act de executare silită inclusiv împotriva titlului executoriu, iar art. 173 reglementează termenul de contestare raportat la obiectul contestației.
Legiuitorul a reglementat obiectul contestațiilor la executare în mod diferențiat (contestație la executare, contestație la titlu, contestație împotriva actelor de executare), stabilind data de referință de la care începe să curgă termenul de 15 zile de promovare a contestației în funcție de obiectul acesteia.
Faptul că nu s-a reglementat o singură forma de contestație respectiv ca exista posibilitatea legală de promovare a unei contestații împotriva oricărui/fiecărui act de executare, conduce la concluzia că, o conexare a cauzelor nu a fost în intenția legiuitorului ca mod de soluționare a acestora.
Dosarul nr._ are ca obiect contestația împotriva somației privind plata sumei și a executării însăși, contestație promovata în termenul de 15 zile de la data comunicării somației de începere a executării silite.
Dosarul nr._/197/2012 în care a fost ridicată excepția de conexitate are ca obiect contestația împotriva popririi înființată asupra contului societății, instanța urmând a dispune și asupra capătului de cerere privind suspendarea executării silite prin poprire, respectiv a stabili cauțiunea ce urmează a se consemna la dispoziția sa.
Consideră că încheierea privind conexarea celor două dosare pronunțată la data de 24.09.2012, este dată cu încălcarea prevederilor legale. P. conexarea acestor doua tipuri de contestați, aflate in stadii diferite de soluționare, s-a încălcat principiul ce stă la baza reglementarii, conexarea fiind dispusă cu încălcarea legii. Art.304 (9) Cod procedura civila.
Instanța nu s-a pronunțat prin sentință, asupra capătului de cerere privind suspendarea executării silite, formulat în dosarul nr._/197/2012 conexat la dosarul nr._ .
La data de 24.09.2012 instanța a~procedat la unirea excepțiilor cu fondul si a rămas in pronunțare fără a dispune asupra cererii de suspendare a executării silite (dosar_/197.2012 ) si a stabili cauțiunea.
Sentința pronunțata este urmarea aplicării greșite a legii.
Art. 21 Cod procedură fiscală definește creanța fiscală ca reprezentând drepturi patrimoniale, care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
Faptul ca amenda aplicata societății nu este o creanța fiscala este confirmat de art. 17 Hotărârea nr. 123/29.05.2009 emisa de C. Județean B. privind autorizarea si verificarea transporturilor rutiere de mărfuri si calatori executate pe rețeaua de drumuri județene a județului B..
In textul art. 17 se prevede faptul ca sumele provenite din amenzile aplicate pentru încălcarea legislației aferente (în speța O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor) se constituie ca venituri ale Consiliului Județean B. cu destinația de utilizare pentru proiectarea, întreținerea, repararea, modernizarea, dezvoltarea rețelei de drumuri județene a Județului B..
În aplicarea hotărârii mai sus invocată, în cuprinsul bugetului local al Consiliului Județean B. pe anul 2012 (publicat pe site-ul instituției) la capitolul C – venituri nefiscale sunt prevăzute veniturile din amenzi, rezultând în mod explicit caracterul nefiscal al acestor sume.
Față de prevederile legale invocate în contestație și având în vedere și aspectele mai sus inseate (in probarea cărora depune anexat in copie actele deveditoare) solicită ca î soluționarea cauzei să se aibă în vedere următoarele aspecte:
a. Creanța creditorului nu este o creanța fiscală.
b. Titlurile executorii în baza cărora s-a procedat la executare silită nu sunt titluri executorii fiscale, nerezultând din raporturi de drept fiscal (conform definiției art. 21 C.pr.fisc.) ci acte juridice administrative emise de către C. Județean în baza atribuțiilor de administrare a drumurilor județene, respectiv în aplicarea unei legi speciale O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
c. Recuperarea/Încasarea acestor sume, consideră că nu se poate face prin formele reglementate de Codul de procedura fiscala și în baza acestuia, ci pe calea dreptului comun, de aici decurgând și justificarea excepției privind lipsa calității de organ de executare silită a Consiliului Județean B. (așa cum este definită de prevederile art. 136 C.pr.fisc.) ca fiind îndreptățit sa efectueze procedurile de executare reglementate de Codul de procedura fiscala.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041.
P. cererea de recurs formulată, recurenta nu a solicitat administrarea de probe noi în această fază procesuală.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 194 lei și timbru judiciar de 1,30 lei.
În recurs, intimatul C. JUDEȚEAN B. a depus întâmpinare, însă la termenul de judecată de la data de 20.05.2013, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 308, alin. 2 și 103 alin. 1 C.pr.civ. a constatat tardivitatea depunerii întâmpinării.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurentă actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că cererea de recurs este nefondată, având în vedere următoarele:
1. Cu privire la legalitatea măsurii conexării, dispusă de către prima instanță.
Potrivit art.164 alin. 1 C.pr.civ. părțile pot cere întrunirea mai multor cauze care se află în fața aceleiași instanțe sau în instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți, chiar împreună cu alte părți, și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
P. urmare, conexare, ca măsură de administrare judiciară presupune, întrunirea cumulativă a trei condiții, respectiv existența mai multor cauze între aceleași părți, chiar și împreună cu altele, cauzele să se afle în fața unor instanțe deosebite, dar de același grad, iar obiectul și cauza fiecăreia din spețe să prezinte o strânsă legătură.
În speță, prima instanță a analizat existența acestor condiții, constatând că pentru o mai bună administrare a justiției se impune, judecarea împreună a cauzelor care au format obiectul dosarelor civile nr._ și respectiv_/197/2013, astfel încât prin Încheierea din data de 24.09.2012 a dispus conexarea celor două cauze.
P. cererea de recurs formulată recurenta contestatoare a învederat că această dispoziție a primei este nelegală, fără însă a formula această critică prin raportare la condițiile conexității și fără a arăta care dispoziții legale au fost nesocotite.
Mai mult decât atât, recurenta contestatoare nu a arătat nici cum a fost vătămată în drepturile sale procesuale, prin dispoziția de conexare a celor două cauze.
P. urmare această critică nu va fi primită de către instanța de recurs.
2. Referitor la critica privind omisiunea instanței de a se pronunța supra cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea cauzei, formulată în dosarul conexat nr._/197/2012.
Într-adevăr prin contestația care a format obiectul dosarului conexat nr._/197/2012, recurenta contestatoare a solicitat suspendarea executării silite.
Omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei cereri, nu poate fi îndreptată pe calea recursului, pentru înlăturarea acestei omisiuni existând o procedură specială, prevăzută de art. 2812 C.pr.civ.
P. urmare, văzând și dispozițiile art. 2812a C.pr.civ., tribunalul constată ă această critică este inadmisibilă.
3. Relativ la lipsa caracterului fiscal al creanței.
Potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sumele provenite din amenzii aplicate persoanelor juridice de către autoritățile administrației publice locale, se fac venit la bugetele locale, iar art. 39 alin. 3 din aceeași ordonanță stabilește că executarea creanțelor provenite din amenzi se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
P. urmare, caracterul fiscal al creanțelor pentru care s-a pornit procedura de executare silită împotriva recurentei - contestatoare apare ca fiind idubitabil, aspect stabilit în mod corect de către prima instanță, astfel încât și sub acest aspect criticile recurentei contestatoare sunt de neprimit.
Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs formulată de recurenta S.C. D. P. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 27.11.2012, în dosarul cu nr. de mai sus va fi respinsă, iar pe cale de consecință hotărârea recurată va fi menținută ca fiind legală și temeinică, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recursul formulata de recurenta S.C. D. P. S.R.L. cu sediul în Halchiu, ., B., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 27.11.2012 în dosarul_ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțata în sedință publică, azi, 11.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. F. D. M. M. B.
GREFIER
L. P.
Red. D.M./19.02.2014
Dact. L.P./24.02.2014
Jud. Fond L. Spataceanu/Judecătoria B.
2 exemplare
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1141/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 811/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
