Contestaţie la executare. Decizia nr. 1139/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1139/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 1139/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1139/R
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. F.
Judecător - I. L.
Judecător - D. O. P.
Grefier – D. A.
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea S.C. M. G. V. D. S.R.L., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata E. C., împotriva sentinței civile nr. 5508/01.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat O. B. pentru recurenta-intimată, lipsă fiind intimata-contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei-intimate depune la dosar delegație de reprezentare dată în cauză.
La interpelarea instanței, reprezentanta recurentei-intimate arată că nu are chestiuni prealabile de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă, instanța constată închise dezbaterile și acordă părții reprezentate cuvântul asupra recursului formulat în cauză.
Reprezentanta recurentei-intimate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Apreciază că instanța de fond, în mod eronat, a făcut aplicarea dispozițiilor legale 274 alin.3 cod procedură civilă și a dispus reducerea onorariului avocațial la suma de 500 lei. În opinia sa, onorariul a avut un cuantum rezonabil, având în vedere complexitatea dosarului. Onorariul stabilit a fost stabilit de comun acord cu partea pe care o reprezintă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat în prezenta cauză.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 5508 din_.2013, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul, E. C., in contradictoriu cu intimatul S.C. M. G. V. D. S.R.L., prin reprezentant legal, ca neintemeiata
A fost respins capatul de cerere avand ca obiect suspendarea executarii silite ca ramasa fara obiect.
A obligat pe contestator la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand contravaloarea onorariului avocatial.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că prin Sentința civilă nr. 4016/7.04.2011 pronunțată de Judecătoria Brasov in dosarul nr._/197/2008 (f. 101-115 din dosar), ramasa irevocabila prin respingerea apelului ca tardiv formulat, s-a dispus obligarea contestatorului-debitor la plata sumei de 107.239,194 de lei reprezentand diferenta dintre contravaloarea lucrarilor de investitii efectuate de creditorul-intimat la imobilul proprietatea debitorului si suma datorata cu titlu de chirie de catre creditorul-intimat.
În temeiul acestui titlu executoriu, creditorul-intimat a declanșat procedura executării silite asupra debitorului, prin cererea adresată la data de 30.07.2012, în urma căreia a fost format dosarul 222/2012 al B.E.J. Balca F. (f. 100 din dosar).
Subsecvent, a fost emisă, în baza art 497 C.proc.civ, somația de la 21.09.2012, comunicată debitorului conform dovezilor aflate în dosarul de executare.
S-a reținut că prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește desființarea procedurii execuționale pe considerentul nelegalității hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu, din perspectiva faptului că raportul de expertiza tehnica nr._ intocmit de expert Marko G. in dosarul nr._/197/2008 a fost intocmit in fals, cu participarea lui P. M. pentru ascunderea adevaratelor lucrari efectuate, ascunderea valorii reale a acestor lucrari si pentru cresterea frauduloasa a valorii imobilului prin mentionarea unor lucrari inexistente sau realizate cu alte tipuri de materiale.
În drept, au fost reținute dispoz. art. 399 alin. 3 din C.proc.civ.
Instanța a constatat că demersul procesual al contestatorului este nefondat.
Astfel, contestația la executare este concepută ca un mijloc procesual de cenzurare a legalității procedurii execuționale, sub aspectul actelor și formelor de executare îndeplinite în vederea realizării dispozițiilor titlului executoriu.
În măsura în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă, cum este și cazul în speță, este de neconceput ca prin intermediul contestației la executare să se invoce aspecte de nelegalitate ori de netemeinicie ale titlului executoriu, o altă interpretare echivalând cu încălcarea autorității de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească.
P. intermediul contestației formulate în considerarea executării silite a acestui titlu executoriu nu pot fi invocate aspecte care să privească judecata desfășurată în cadrul procesual în care a fost pronunțată hotărârea ce se pune în executare.
Este de reținut faptul că hotărârea judecătorească definitiva si irevocabila se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind susceptibilă de executare silită în privința aspectelor tranșate în acel litigiu.
Instanța de fond a reținut că ceea ce prezintă semnificație juridică în cadrul procesual pendinte este existența unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și care beneficiază, în consecință, de prezumția absolută de adevăr, în sensul art. 1201 C.civ.
În aceste condiții, pe calea contestației la executare nu pot fi dezbătute aspecte vizând fondul celor statuate în procesul finalizat prin hotărârea judecătorească pusă în executare.
Or, examinând argumentele invocate de contestator, rezultă că prin intermediul acestora sunt vizate aspecte de nelegalitate ale hotărârii judecătorești supuse executării silite și anume pronuntarea sentintei civile nr. 4016/7.04.2011 in baza raportului de expertiza tehnica nr._ intocmit de expert Marko G. in dosarul nr._/197/2008.
Astfel, prima instanță a reținut că partea contestatoare susține că raportul de expertiza tehnica nr._ intocmit de expert Marko G. in dosarul nr._/197/2008 a fost intocmit in fals cu participarea lui P. M. pentru ascunderea adevaratelor lucrari efectuate, ascunderea valorii reale a acestor lucrari si pentru cresterea frauduloasa a valorii imobilului prin mentionarea unor lucrari inexistente sau realizate cu alte tipuri de materiale.
Este fără echivoc faptul că aceste susțineri, care reiterează aspecte ce privesc fondul raportului juridic definitiv tranșat, pot fi valorificate exclusiv prin intermediul căii de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, (cale de care, de altfel, contestatorul a și uzat), neputând fi cenzurate de instanța de executare. Pe de altă parte însă, se observă din conținutul sentintelor depuse la dosar, faptul că debitorul-contestator a stat in judecata, formulându-și apărări.
În consecință, instanța nu a reținut aceste argumente de nelegalitate invocate de contestator.
Astfel, legalitatea si temeinicia raportului de expertiza tehnica nr._ intocmit de expert Marko G. in dosarul nr._/197/2008 constituie un aspect cenzurat de instanța de fond, așa cum rezultă din considerentele sentinței ce reprezintă titlul executoriu, și care au fundamentat soluția de obligare a contestatorului-debitor la plata sumei de 107.239,194 de lei reprezentand diferenta dintre contravaloarea lucrarilor de investitii efectuate de creditorul-intimat la imobilul proprietatea debitorului si suma datorata cu titlu de chirie de catre creditorul-intimat.
În ceea ce privește împrejurarea că prin expertiza efectuata in dosarul nr._ avand ca obiect asigurare dovezi, a rezultat o alta situatie de fapt decat cea constatata prin raportul de expertiza tehnica nr._ intocmit de expert Marko G. in dosarul nr._/197/2008, Judecătoria a reținut că aceasta nu constituie o cauză de nelegalitate a executării silite, procedura execuțională desfășurându-se în limitele configurate prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu, limite respectate în speță de executorul judecătoresc, care a emis formele de executare pe numele debitorului vizat de dispoziția executorie.
Deopotriva, analizand formele de executare intocmite in dosarul de executare silită nr. 222/2012 al B.E.J. Balca F., instanta nu a retinut niciun motiv de nulitate expresa, care sa impuna anularea acestora.
Motivul de nulitate invocat de contestator prin cererea precizatoare, raportat la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 30.08.2012 si procesul verbal de situatie din data de 4.09.2012 intocmit in baza art. 496 din c.proc.civ., nu a fost retinut de instanta. Astfel, din analiza actelor de executare expres indicate de contestator, rezulta ca au fost intocmite cu respectarea dispozitiilor imperative prevazute de art. 371 ind. 7, art. 488-499 din C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, câtă vreme nu a fost demonstrată nici o cauză de nelegalitate care să afecteze procedura executării silite supusă examinării în acest litigiu, în baza art. 399 C.p.civ, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, instanța in baza art. 403 alin.1 C.proc.civ, a respins-o cererea ca rămasă fără obiect.
Reținând culpa procesuală a contestatorului, în baza art. 274 C.proc.civ, l-a obligat pe acesta sa achite intimatului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 500, reprezentand onorariu avocat (f. 150).
In ceea ce privește onorariul avocatial solicitat, in cuantum de 1000 de lei, instanta a constatat ca este disproportionat fata de complexitatea cererii de chemare in judecata, motiv pentru care, in baza art. 274 alin. 3 din C.proc.civ., l-a redus la suma de 500 de lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, intimata . D. SRL, prin care a solicitat modificarea acesteia, în sensul obligării contestatoarei la plata tuturor cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea onorariului avocațial în cuantum de 1.000 lei.
În motivarea cererii de recurs, recurenta intimată a învederat, în esență, că instanța de fond a făcut eronat aplicarea prevederilor art. 274 al. 3 C.p.civ., în condițiile în care onorariul avocațial era proporțional cu munca prestată de avocat, având un caracter rezonabil. A precizat că instanța din oficiu nu poate diminua cheltuielile de judecată constând în onorariul parțial.
Mai mult, raportat la valoarea pricinii și la suma contestată de către debitoare, în raport cu care a fost stabilită o cauțiune de 12.000 lei, onorariul de avocat apare ca fiind mult inferior.
Totodată, nu trebuie omis că debitoarea nu binevoiește să achite debitele, dar plătește o cauțiune de 12.000 lei. A menționat în continuare recurenta că prin sentința atacată, se atacă nu numai art. 24 din Constituție, care ocrotește dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales și care implică încheierea unui contract, cu plata unui onorariu stabilit liber între avocat și client, dar se încalcă și dreptul avocatului de a fi remunerat pentru activitatea prestată.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoz. art. 402 al. 2 C.p.civ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În apărare, intimata contestatoare nu a depus întâmpinare, deși aceasta era obligatorie, conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Potrivit chitanței atașate la dosarul de fond, fila 194, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, onorariul avocațial perceput de apărătorul ales al recurentei intimate pentru reprezentarea în fața primei instanțe a fost în cuantum de 1.000 lei, pe care instanța de fond l-a redus la jumătate, reținând dispozițiile art. 274 al. 3 C.p.civ.
Sub un prim aspect, se reține, contrar considerentelor recurentei expuse prin cererea de recurs, faptul că instanța poate proceda la reducerea onorariului avocațial, din oficiu, atâta vreme cât dispozițiile art. 274 al. 3 C.p.civ., nu fac nicio distincție în acest sens.
Astfel, din însăși interpretarea logico-gramaticală a textului de lege menționat, rezultă că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (…), legiuitorul necondiționând acest drept de cererea părții interesate.
P. urmare, dreptul prevăzut de lege în favoarea judecătorilor, după cum însuși legiuitorul a stabilit, se poate exercita fie din oficiu, fie la cererea părții interesate, critica formulată de recurentă în acest sens, nefiind întemeiată.
Tribunalul reține ca neîntemeiată și critica privind încălcarea de către instanța de fond a dreptului constituțional la apărare al recurentei intimate, având în vedere faptul că, astfel cum s-a stabilit constant în practica judiciară și doctrina de specialitate, prin reducerea onorariului de avocat, în baza dispozițiilor legale menționate anterior, nu se intervine în relația contractuală dintre avocat și client, între aceștia producând efecte contractul de asistență juridică încheiat. Instanța de fond nu a făcut decât să stabilească, în cadrul procesului civil, cheltuielile de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții.
În ceea ce privește rezonabilitatea onorariului solicitat de recurentă cu titlu de cheltuieli de judecată, Tribunalul reține temeinicia acestui considerent pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În cauză, singurul element supus interpretării, criticat prin cererea de recurs îl reprezintă caracterul rezonabil al onorariului de avocat în valoare de 1.000 lei.
Tribunalul consideră că valoarea menționată a onorariului avocațial este proporțională atât cu munca depusă de avocat, cât și cu valoarea pricinii, criterii prevăzute de dispoz. art. 274 al. 3 C.p.civ.
Astfel, în ceea ce privește munca depusă de avocat la judecarea pricinii în primă instanță, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se remarcă faptul că aceasta a constat în redactarea întâmpinării atașate la f. 95-98 din dosarul de fond, la contestația astfel cum a fost formulată, redactarea întâmpinării la precizarea contestației (f. 184-186), prezența sa la fiecare termen de judecată acordat în cauză, ocazie cu care a susținut interesele clientului său, recurenta intimată.
Dincolo, însă, de aceste elemente care pot fi observate în mod direct de către instanță, nu pot fi omise nici consultanța juridică ce a fost acordată părții reprezentate, precum și studierea dosarului execuțional, precum și a celui în care a fost pronunțată sentința atacată, această muncă fiind prezumată avându-se în vedere specificul funcției de avocat.
Relativ la valoarea pricinii, Tribunalul reține că aceasta este în cuantum de 114.841,70 lei, potrivit somației emise în dosarul execuțional atașat la dosarul de fond.
P. urmare, raportat la această valoare, se remarcă faptul că onorariul perceput de avocatul ales al recurentei este rezonabil, reprezentând mai puțin de 10% din aceasta.
Pe cale de consecință, în raport cu cele analizate și față de dispoz. art. 274 al. 3 C.p.civ., tribunalul consideră că suma de 1.000 lei cu titlu de onorariu de avocat are un caracter rezonabil, fiind proporțional culpei procesuale ce aparține intimatei contestatoare în provocarea procesului menționat anterior, ca fundament al obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, fiind, totodată, proporțională cu munca depusă de avocat și valoarea pricinii.
Față de toate aceste considerente, tribunalul judecând prezenta cerere numai în limitele învestirii sale, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurenta intimată . D. SRL împotriva sentinței civile nr. 5508/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga contestatorul la plata către intimată a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată respectiv onorariu avocațial. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta intimată . D. SRL împotriva sentinței civile nr. 5508/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă contestatorul la plata către intimată a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată respectiv onorariu avocațial.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată in sedința publică, azi, 03.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. I. L. D. O. P.
Grefier,
D. A.
Red. IL /Tehnored. CND/11.10.2013-Ex. 2
Jud. fond – A. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 1141/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
