Fond funciar. Decizia nr. 1141/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 1141/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1141/R
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.- P.
Judecător V. M.
Judecător D. N.
Grefier C. L.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta pârâtă C. L. pentru S. D. de P. asupra Terenurilor H., prin P. comunei H., în calitate de președinte al comisiei, în contradictoriu cu intimații reclamanți J. I. și J. M. și intimata pârâtă C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2539/11.06.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 26 septembrie 2013, conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2539/11.06.2013 a Judecătoriei Făgăras s-a admis în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanții J. I. și J. M., în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., reprezentată prin primar, Primarului C. H. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., reprezentată prin prefect, și-n consecință a fost obligată pârâta C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar H., să efectueze punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 10ha teren, reconstituit prin Hotărârea nr. 13/1991 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., anexa 2A, poziția 147, a fost obligată pârâta, C. județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar B., să emită titlu de proprietate pe numele reclamanților pentru terenul de mai sus și s-a dispus obligarea pârâtului, P. C. H., la plata de daune cominatorii în cuantum de 10 lei pe fiecare zi de întârziere, până la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de teren validată.
P. a pronunța această sentință, Judecătoria F. a reținut că din cuprinsul adeverinței nr.4731/21.11.2011, eliberată de C. Comunală H., aflată în copie la fila 9 a dosarului, rezultă că reclamanților J. I. și J. M. li s-a stabilit, prin Hotărârea Comisiei județene nr.13 din data de 24 iulie 1991, anexa nr.2A, poziția 147, dreptul de proprietate în privința suprafeței de 10ha teren, situat pe raza comunei H..
Instanța de fond a reținut că în cauză reclamanții nu au fost puși în posesie până în prezent, și, deși au primit teren în vederea soluționării pe cale amiabilă a cererii de punere în posesie, la termenul acordat, reprezentantul Comisiei locale a invocat imposibilitatea soluționării amiabile a cererii ca urmare a apariției Legii nr. 165/2013.
Instanța a apreciat că apariția actului normativ în discuție are ca scop urgentarea finalizării procesului de restituire a proprietăților, și nu întârzierea acestuia, toate măsurile reglementate de noua lege conducând spre această idee.
Astfel, este adevărat că din data de 20.05.2013, de când Legea nr. 165/2013 a intrat în vigoare, operațiunile de punere în posesie s-au suspendat, însă, în speță, se reține, pe de o parte că reclamanții sunt îndreptățiți la punerea în posesie de la momentul reconstituirii dreptului, adică din anul 1991, iar pe de ală parte termenul acordat de instanță în cursul procesului pentru rezolvarea cererii pe cale amiabilă a fost anterior datei intrării în vigoare a legii, timp de aproape trei săptămâni C. locală putând efectua punerea în posesie.
Instanța a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările ulterioare, cei îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să fie puși în posesie și să li se elibereze titlul de proprietate după ce în teren s-au făcut delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților, amplasamentul stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, iar conform art.64 din aceeași lege, în cazul în care comisia refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului sau după caz punerea în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța a apreciat că în speță este vorba de un refuz tacit al comisiei de a finaliza procedura de punere în posesie, la care reclamanții sunt îndreptățiți, refuz ce rezultă din nerezolvarea de către comisie a situației acestora de la stabilirea dreptului, din 1991 și până în prezent, deși comisia are atribuții în acest sens, conform art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, consecințele fiind prejudiciabile nu doar pentru beneficiarul reconstituirii, ci și pentru Statul Român, care este pasibil de sancțiuni la CEDO în caz de întârzieri nejustificate în finalizarea procesului de retrocedare a proprietăților.
În privința daunelor cominatorii solicitate de către reclamanți, instanța a reținut că acestea au rolul de a garanta efectuarea punerii lor în posesie. Totuși, cuantumul daunelor cominatorii ce va fi stabilit de instanță nu va fi cel solicitat de către reclamanți, acesta fiind exagerat față de prejudiciul pe care l-ar putea suferi reclamanții în viitor prin nefolosirea terenului, astfel că aplicarea unor daune cominatorii de 10 lei/zi de întârziere este suficientă și de natură a atinge scopul acordării acestora.
Împotriva sentințe nr. 2539/11.06.2012 a declarat recurs recurenta intimată C. L. de Aplicare a Legilor Funciar H., prin primarul comunei H., în calitate de președinte al Comisiei, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul înlăturării din dispozitivul sentinței a obligației de plată a daunelor cominatorii de 10 lei pe fiecare zi de întârziere.
În motivare, recurenta învederează instanței că prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei nu s-a opus acțiunii reclamanților și a solicitat admiterea parțială a acțiunii, solicitând și un termen în vederea soluționării amiabile a litigiului.
Se arată că soluționarea pe cale amiabilă a litigiului nu a fost posibilă din cauza intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar începând cu data de 20.05.2013, operațiunile de punere în posesie, precum și orice alte proceduri administrative din domeniul fondului funciar au fost suspendate.
Se precizează că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de suspendare de drept a cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 412 alin. 1 pct. 8 din C.p.c. coroborate cu dispozițiile art. 4 și 7 din Legea nr. 165/2013.
Recurenta susține că a fost de bună credință și a dat dovadă de disponibilitate pe parcursul soluționării litigiului, fiind lipsită de dreptul la apărare prin apariția Legii nr. 165/2013.
Recurenta consideră că sentința atacată s-a pronunțat cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 din C.p.c..
Analizând motivele de recurs invocate, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere cele ce urmează a fi arătate mai jos:
În ceea ce privește critica recurentei referitoare la obligația instanței de fond de a suspenda de drept cauze în temeiul dispozițiile art. 412 alin. 1 pct. 8 din C.p.c. coroborate cu dispozițiile art. 4 și 7 din Legea nr. 165/2013, tribunatul reține că este neîntemeiată.
Dispozițiile art. 412 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură, adoptat prin Legea nr. 134/2010, nu sunt aplicabile în cauză deoarece cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 14.02.2013, anterior intrării în vigoare a Codului de procedură adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Conform art. 3 din Legea nr. 76/2012 dispozițiile Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., respectiv 15.02.2013.
Dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/201, potrivit cărora până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar, nu pot constitui temei pentru suspendarea judecății cauzei, deoarece acestea vizează doar procedurile administrative.
Referitor la buna credință a recurentei, tribunalul reține că intimații reclamanți au obținut încă din anul 1991, adeverință prin care li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha, în baza Legii nr. 18/1991, iar până la data pronunțării sentinței atacate nu au fost puși în posesie și nu li s-a emis titlu de proprietate
Potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."
Situația juridică în care sunt intimatii reclamanți care nu pot dispune de bunul lor deoarece nu au fost puși în posesie și nu li s-a emis titlu de proprietate în decursul a 22 de ani, nu poate fi conformă exigențelor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție Europeană a Drepturilor Omului. Statul, prin instituțiile sale printre care se numără și recurenta are obligația de a asigura protecția dreptului de proprietate al intimatei.
Daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, precum și că suma de bani stabilită să fie achitată cu acest titlu este independentă de despăgubirile ce trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face.
Prin decizia civilă nr. XX din 15.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a stabilit că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul reține că potrivit deciziei menționate mai sus, hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii, în limita daunelor-interese dovedite.
Tribunalul nu va reține critica recurentei referitoare la adoptarea Legii nr. 165/2013, constatând că în mod corect a reținut instanța de fond că, pe de o parte că reclamanții sunt îndreptățiți la punerea în posesie de la momentul reconstituirii dreptului, adică din anul 1991, iar pe de ală parte termenul acordat de instanță în cursul procesului pentru rezolvarea cererii pe cale amiabilă a fost anterior datei intrării în vigoare a legii, timp de aproape trei săptămâni C. locală putând efectua punerea în posesie.
De asemenea, tribunalul apreciază că prevederile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 sunt imperative în ceea ce privește aplicarea de către instanță a sancțiunii daunelor cominatorii în situația în care se constantă că plângerea persoanei nemulțumite este întemeiată.
Cuantumul daunelor cominatorii de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere este unul echitabil și de natură a îndeplini scopul prevăzut de lege, acela ca intimații să poată dispune în cel mai scurt timp posibil de terenul ce formează obiectul dreptului lor de proprietate. Tribunalul reține că debitorul obligației de a face este C. L. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar H., iar art.64 alin. 2 din Legea 18/1991, republicată prin Legea 247/2005 stabilește în mod neechivoc că singurul ce poate fi obligat la asemenea sume este primarul, în calitatea sa de președinte al comisiei locale constituită în vederea aplicării legii fondului funciar.
P. toate considerentele de fapt și de drept, tribunalul apreciază că sentința civilă nr. 2539/11.06.2013, pronunțată de Judecătoria F., este dată cu aplicare corectă a legii nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., sens în care va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta intimată C. L. de Aplicare a Legilor Funciar H., prin primarul comunei H., în calitate de președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Funciar H..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta intimată C. L. de Aplicare a Legilor Funciar H. în contradictoriu cu intimații-reclamanți J. I. și J. M., împotriva sentinței civile nr. 2539/11.06.2013, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.10.2013.
Președinte, C. D.- P. | Judecător, V. M. | Judecător, D. N. |
Grefier, C. L. |
Red. DN/05.11.2013
Tehnored. CLefter/05.11.2013
2 ex.
Judecător fond: M.-M. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1139/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-06-2013, Tribunalul... → |
|---|
