Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 245/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 245/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 245/A/2015
Ședința publică de la 11.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. F. - Judecător
Judecător: A. B.
Grefier: M. I.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulate de apelanta - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor P., prin Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimatul - reclamant B. R., împotriva Încheierii de ședință din data de 08.12.2014 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._ 14, având ca obiect suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. A., pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul legal al apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În ședința publică de astăzi, la dosarul cauzei se depune Împuternicirea avocațială . nr._/2015 prin care avocat C. A. este împuternicită să îi reprezinte interesele intimatului B. R. în fața Tribunalului B..
Întrucât nu există chestiuni prealabile de invocat și nici probe noi de propus în calea de atac a apelului, în temeiul prevederilor art. 244 din codul de procedură civilă declară închisă etapa cercetării judecătorești și deschide dezbaterile în cauză, în temeiul prevederilor art. 392 din Codul de procedură civilă, acordând cuvântul reprezentantului convențional al intimatului.
Avocat C. A., pentru intimat, solicită instanței respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Tribunalul
Constată că prin încheierea din data de 8.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ 14 Judecătoria B. în temeiul art. 718 alin.1 C.pr.civ. a admis cererea promovată de contestatorul B. R. de suspendare a executării silite începute în dosarul de executare nr._ până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
La adoptarea acestei dispoziții prima instanță a reținut că, deși măsura suspendării executării silite reprezintă o măsură excepțională, în cauza dedusă judecății, datorită motivelor invocate de către contestator, văzând și obiectul cererii, cât și faptul că partea a achitat cauțiunea în cuantum de 82,50 lei, continuarea executării silite până la soluționarea contestației ar cauza contestatorului vătămări iremediabile intereselor legitime și un prejudiciu greu de înlăturat prin continuarea executării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a apelului Direcția Generală a Finanțelor P. B., prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor P. B., care a solicitat modificarea încheierii în sensul respingerii cererii contestatorului privind suspendarea executării silite.
În motivarea căii de atac exercitate, în primul rând apelanta solicită instanței să ia act de faptul că începând cu data de 1.07.2013, în urma reorganizării ANAF, Administrație Finanțelor P. B. a devenit Administrația Județeană a Finanțelor P. B., preluând în subordinea sa și unitățile fiscale teritoriale din județul B.. Actele de executare silită contestate au fost emise de către AJFP B. și nu de către D. B.. Mai mult, contestatorul figurează în evidențele AJFP B. și nu în evidențele D. B., motiv pentru care în cauză calitatea procesuală revine AJFP, chemată în judecată de altfel de contestator, însă împreună cu D. B.. În acest sens, apelanta a invocat, în baza mandatului acordat, excepție lipsei calității procesuale pasive a D. B., calitatea procesuală revenind în cauză AJFP B..
Pe fondul cauzei, apelanta arată că din analiza cererii de suspendare formulată de contestator nu reiese dovada îndeplinirii în mod cumulativ a cerințelor legale stabilite de textele invocate în susținere acesteia. Apelanta arată că nu există o cerere temeinic justificată prin care să se prezinte instanței dovada vreunui prejudiciu nerecuperabil pe care l-ar putea avea, pagubele iminente ce s-ar putea produce prin executare silită, susțineri care în mod normal trebuie dovedite.
Simpla cerere de suspendare și indicarea temeiului de drept nu conduce la ideea că aceasta este legală și bine justificată. Cererea astfel cum este formulată nu poate suplini probele ce trebuie făcute în sprijinul ei.
În situația respingerii cererii de apel, apelanta solicită ca instanța să verifice îndeplinirea prevederilor art. 1056 alin. 2 C.pr.civ. și să reanalizeze cauțiunea stabilită de către instanța de fond în sarcina contestatorului, aceasta fiind raportată la cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului.
Cererea de apel este scutită de taxă judiciară de timbru conform dispozițiilor art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
În ce privește chestiunile invocate de apelantă cu privire la cadrul procesual sub aspectul laturii sale subiective, instanța apreciază că, în raport de limitele cercetării judecătorești realizate în prezenta cauză, respectiv analizarea legalității și temeiniciei dispoziției de suspendare a executării silite pornite împotriva contestatorului B. R., acestea nu conduc la consecințele invocate în cuprinsul cererii de exercitare a căii de atac. Acțiunea introductivă de instanță, respectiv contestația la executare, a fost promovată în contradictoriu cu D. - Administrația Județeană a Finanțelor P. B.. Intimata D. B., prin mandatarul său Administrația Județeană a Finanțelor P. B., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a D. B., întrucât actele de executare contestate au fost emise de Administrația Județeană a Finanțelor P. B., iar nu de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B.. Această excepție nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și, ca urmare, nici nu a fost soluționată printr-o încheiere interlocutorie, astfel încât nu poate forma obiect de analiză în cadrul căii de atac exercitată împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea executării silite.
În cauză nu a intervenit o transmisiune a drepturilor procesuale intervenite după pronunțarea hotărârii primei instanțe, ci se invocă de către apelantă reorganizarea ANAF din 1.07.2013, dată anterioară sesizării instanței de judecată, astfel încât numai după soluționarea excepției invocate de către prima instanță părților li se deschide calea atacării soluției date asupra excepției evocate.
În aceste condiții, instanța nu poate dispune în sensul solicitat de apelantă cu privire la cadrul procesual dedus judecății, în caz contrar încălcându-se prevederile art. 478 C.pr.civ., care reglementează limitele efectului devolutiv care sunt determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță.
În ce privește soluția pronunțată asupra cererii de suspendare a executării silite, Tribunalul apreciază că motivele de apel invocate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Contestatorul a solicitat prin cererea introductivă de instanță anularea titlului executoriu_/ 30.06.2014, precum și a somației nr. 8/ 30/ 1/ 2014/_ și suspendarea executării silite până la data judecării contestației la executare.
În motivarea acestei cereri s-au invocat doar considerente care atrag în opinia contestatorului nulitatea titlului executoriu, apreciind că nu datorează impozit pentru transferul proprietății, întrucât nu a transferat proprietatea bunului respectiv, acesta nefiind nicio clipă proprietatea sa. Imobilul pentru care s-a calculat impozitul a aparținut mamei contestatorului, care a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare în 9.06.1998, prin care se obliga să încheie act autentic de vânzare-cumpărare cu numita Ș. B.. La acea dată a și încasat prețul vânzării. Pentru că nu s-a încheiat actul autentic, contestatorul a fost acționat în judecată pentru ca sentința să țină loc de vânzare-cumpărare, însă doar în constatarea calității de moștenitor legal. Prețul vânzării era de mult achitat către defuncta mamă a contestatorului. Autorul cererii mai arată că a formulat și contestație împotriva deciziilor de impunere la organul fiscal.
În drept contestatorul a invocat dispozițiile art. 172 și urm din OG nr. 92/2003.
Față de cele redate mai sus, rezultă că partea contestatoare nu a invocat niciun motiv de fapt sau de drept prin care să justifice solicitarea de suspendare a executării silite pornite împotriva sa. Ignorând aceste lipsuri, prin dispozițiile încheierii de ședință din data de 24.11.2014, prima instanță a pus în vedere contestatorului să depună la dosarul cauzei dovada achitării sumei de 82,5 lei, cu titlu de cauțiune în vederea soluționării cererii de suspendare a executării silite, iar la termenul următor, 8.12.2014, a procedat la admiterea acestei cereri pentru considerentele citate anterior.
Tribunalul reține că potrivit art. 718 alin.1 C.pr.civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
Legiuitorul arată că ,,instanța…poate suspenda executarea”, ceea ce subliniază caracterul dispozitiv al acestei prevederi și dreptul judecătorului de a aprecia asupra circumstanțelor invocate de partea interesată spre a dispune suspendarea executării silite.
În consecință, suspendarea executării silite nu poate fi întemeiată doar pe constatarea îndeplinirii condițiilor privind plata cauțiunii și a promovării contestației la executare. Instanța trebuie să analizeze în concret motivele temeinice invocate de contestator în susținerea cererii de suspendare și să stabilească în raport de acestea dacă debitorul, prin continuarea executării, va suferi un prejudiciu ce nu poate fi reparat.
Or, în condițiile în care contestatorul nu a invocat niciun motiv concret relativ la prejudiciile imediate și care nu s-ar putea repara în cazul în care executarea silită ar continua, cererea nu putea fi primită. Motivele pentru care contestatorul a promovat contestația la executare nu sunt suficiente pentru ca instanța să aprecieze asupra temeiniciei cererii de suspendare, mai cu seamă pentru că o analiză a acestora ar echivala cu o antepronunțare asupra fondului pricinii.
Debitorul urmărit are interesul să oprească îndeplinirea executării silite, care odată dusă la bun sfârșit, poate avea urmări grave pentru el. În situația în care anularea titlului executoriu intervine abia după ce executarea a fost dusă până la capăt, se pot naște dificultăți mari în ceea ce privește posibilitatea pentru debitor de a obține restituirea bunurilor ce i s-au luat ori repararea prejudiciului ce i s-a cauzat. Suspendarea executării silite constă, în general, în oprirea activității organelor de executare. Față de cerința ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorului urmăritor, suspendarea executării silite este o măsură excepțională, care poate fi dispusă numai atunci când debitorul dovedește faptul că continuarea executării îi produce grave prejudicii.
Față de aceste considerente, este greșită suspendarea executării silite dispusă de prima instanță întemeiată doar pe constatarea îndeplinirii condițiilor privind plata cauțiunii și a promovării contestației la executare, judecătorul fondului presupunând doar, în lipsa indicării unor motive temeinice de suspendare a executării, că derularea în continuare a executării silite până la soluționarea contestației ar cauza contestatorului vătămări iremediabile a intereselor legitime și un prejudiciu greu de înlăturat prin continuarea executării. Instanța trebuia să analizeze în concret motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii de suspendare și să stabilească dacă în raport de acestea, dacă debitoarea, prin continuarea executării, va suferi un prejudiciu ce nu poate fi reparat. Ca urmare, prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art.718 alin.1 C.pr.civ, motiv de schimbare a hotărârii.
Față de aceste considerente, este lipsită de finalitate analizarea cererii formulate de apelantă în subsidiar, pentru ipoteza respingerii cererii de apel, de reanalizare a cuantumului cauțiunii.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ, instanța urmează a admite cererea de apel formulată împotriva încheierii de ședință din data de 8.12.2014 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ 14, pe care o va schimba în parte, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de apelanta Direcția Generală a Finanțelor P. B., prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor P. B., cu sediul în B. ..7, jud. B., în contradictoriu cu intimatul B. R., domiciliat în B. ., ., jud. B., reprezentat de av. C. A., împotriva încheierii de ședință din data de 8.12.2014 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ 14, pe care o schimbă în parte, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite începute în dosarul de executare nr._ până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Păstrează restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE Judecător
N. F. - Judecător A. B.
Grefier
I. M.
Red. AB – 16.03.2015
Tehnored MI – 16.03.2015 - 4 ex.
Jud. fond L. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul BRAŞOV | Anulare act. Decizia nr. 265/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
