Contestaţie la executare. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 41/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 41/A
Ședința publică de la data de 20.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – S. N.
GREFIER - L. P.
Pe rolul tribunalului se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., prin reprezentant legal, împotriva Sentinței civile nr. 632/28.08.2014, pronunțată de Judecătoria Zărnești, în contradictoriu cu intimata S. M. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Tribunalul, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, părțile nu au răspuns.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că partea apelantă, prin declarația de apel, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa reprezentantului său de la dezbateri.
Tribunalul, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă 632/2014 a Judecătoriei Zărnești a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea M. M. S. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor P. B.; s-a dispus anularea actelor de executare, a titlului executoriu și a somației și a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 42,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Executarea silită însăși pornită față de contestatoare și actele de executare sunt nule absolut întrucât executarea a fost pornita în temeiul unui titlu de creanță care nu a devenit executoriu nefiind ajuns la scadență.
În acest sens instanța a reținut că potrivit art. 141 cod procedura fiscala “(1) executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadenta, reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in condițiile legii.
(2) Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.”
Potrivit art. 111 cod procedura fiscala “(1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) Pentru diferențele de obligații fiscale principale si pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabilește in funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) daca data comunicării este cuprinsa in intervalul 1 - 15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii următoare;
b) daca data comunicării este cuprinsa in intervalul 16 - 31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii următoare.”
Decizia de impunere nr._/28.06.2013 a fost comunicata prin publicitate
Or, potrivit Ordinului MF 94/2006 Anexa 1 pct. 1 comunicarea prin publicitate se efectuează în situația in care actul administrativ fiscal (în speță decizia de impunere) nu a putut fi comunicat prin una din modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin 2 lit. a,b,c, din OG 92/2003, respectiv:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
Intimata,prin înscrisurile depuse, nu a dovedit faptul ca aceasta comunicare a deciziei de impunere nu s-a putut realiza prin una din modalitățile enumerate la literele a, b, c .
Ca atare, instanța fiind datoare a verifica existenta unui titlu executoriu in baza căruia a fost pornita executarea silita, a constatat că decizia de impunere nr._/28.06.2013 nu a devenit scadenta pentru a deveni titlu executoriu, întrucât cu privire la acest act administrativ fiscal nu a expirat termenul de plată, deoarece decizia nu a fost comunicată valabil către contestatoare, comunicarea acestui act prin publicitate făcându-se cu încălcarea procedurilor instituite prin OMF 94/2006, astfel că este nula.
Ținând cont de solicitările contestatoarei prin cererea formulata, în ceea ce privește anularea a titlului executoriu nr._/30.07.2013 referitor la obligarea la plata debitului 536 lei, instanța a admis cererea contestatoarei așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Administrația Finanțelor P. B., criticând-o sub următoarele aspecte:
Cu privire la neopozabilitatea deciziei de impunere emisă de Casa de Asigurări de Sănătate:
În cuprinsul sentinței apelate se menționează faptul că decizia de impunere nr._/2013 emisă de către CAS B. nu este opozabilă contestatoarei și nu poate servi ca temei pentru luarea măsurilor de executare silită, nefiind legal comunicată părții.
Din conținutul art. 46 cu raportare la art. 43 cod procedură fiscală, nu rezultă faptul că nelegala comunicare a deciziei de impunere atrage nulitatea absolută a actelor de executare. Este evident că sancțiunea care intervine este nulitatea virtuală a acestora din urmă, care, prin urmare, poate surveni numai în cazul producerii unei vătămări contribuabilului vizat.
În cauză nu s-a făcut dovada acestei vătămări.
Mai mult, la instanța de fond s-a depus în probațiune dovada pentru trimiteri de corespondență cu serviciu suplimentar „Recomandat” ce are ștampila Poștei Române de primire a corespondenței. Acest înscris dovedește faptul că s-a apelat la serviciile Poștei Române anterior afișării prin publicitate. Instanța da fond se află în eroare atunci când a reținut că nu au fost respectate prevederile art. 44 din OG 92/2003 cod procedură fiscală.
Referitor la obligativitatea executării titlurilor de creanță emise de CAS B.:
Potrivit art. V alin. 4 din OUG 125/2011, începând de la data de 1.07.2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice.
În conformitate cu art. V alin. 10 din OUG 125/2011, pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executare silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se aduc la îndeplinire măsuri asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență aferente creanțelor prevăzute la alin. 4. Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
P. actul adițional rectificativ nr. 1/2012 la procesul verbal de predare primire a documentelor și informațiilor privind contribuțiile sociale obligatorii, datorate de persoanele fizice, la capitolul II și III din Titlul IX al codului fiscal, nr._/_/A din 25.07.2012, apelanta a preluat dosarele de instanță având drept obiect contestațiile la executare.
Apelanta a preluat, începând cu data de 1.07.2012 debitele transmise de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, în baza titlurilor de creanță emise de aceasta, cu obligația de a le valorifica prin încasare, respectiv executare silită.
AJFP B. are doar rol de organ de executare, titlurile de creanță emise de către această instituție urmând a fi contestate de către reclamanți prin procedura prealabilă și ulterior la instanța de contencios administrativ.
Organul de executare nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de către Casa de Asigurări de Sănătate a jud. B. și nu se substituie în drepturile acesteia cu privire la aceste titluri. Organul de executare are obligația de a urmări aceste sume conținute în deciziile emise de către CAS B. până la anularea acestora printr-o hotărâre judecătorească emisă de instanța de contencios administrativ.
Obiect al predării primirii l-au constituit și datele din baza predării primirii l-a constituit și datele din baza informatică a CAS B. anterior predării-primirii dosarelor fiscale pe fiecare contribuabil. Această bază informatică a CAS B. este gestionată, până la data de 31.12.2013 exclusiv de către CAS B., ce are posibilitatea practică de a proceda la scăderea/modificarea sumelor reprezentând contribuție de asigurări sociale de stat. Această bază informatică a fost predată ca și conținând sume certe, lichide și exigibile, pasibile de a fi executate silit.
AFP are numai obligația executării silite a acestor creanțe reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, fără a avea posibilitatea de a gestiona aceste sume, de a proceda la modificarea acestora.
Sumele evidențiate în decizia de impunere emisă de către CAS B. nr._/2013 sunt sume datorate pentru perioada 26.01.2012 – 30.06.2012 astfel încât termenul scadent de plată este stabilit de lege.
Cu privire la sumele datorate s-a susținut că potrivit dispozițiilor art. 172 din O.G. 92/2003, pe calea contestației la executare nu se pot analiza aspecte legate de fondul litigiului dintre părți, putând fi analizate numai criticile aduse formelor de executare, neputând fi puse în discuție aspecte legate de cuantumul datorat de contestatoare.
Intimata contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
P. răspuns la întâmpinare, apelanta a reluat aspectele expuse în motivarea apelului.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința apelată raportat la criticile formulate, instanța reține că apelul nu este întemeiat.
Primul motiv de apel se referă la neopozabilitatea deciziei de impunere emisă de Casa de Asigurări Sociale de Sănătate.
Casa de Asigurări de Sănătate are competență legală în emiterea deciziilor de impunere, în baza art. 35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul 617/2007.
Art. 44 din codul de procedură fiscală impune comunicarea actului administrativ fiscal contribuabilului căruia îi este destinat.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet doar dacă actul nu i-a fost înmânat personal contribuabilului și nu se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului pentru a-i fi comunicat prin poștă.
Deciziile Curții Constituționale 667/2009 și 1387/2010 au statuat că publicitatea prin internet reprezintă o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.
Art. 45 din OG 92/2003 – cod procedură fiscală - reglementează în mod expres efectele actului administrativ fiscal, după cum urmează:
„ (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.”
Această normă legală, pe care s-a întemeiat soluția instanței de fond, duce la concluzia că motivul de apel referitor la neopozabilitatea deciziei de impunere nu este întemeiat.
Actul administrativ fiscal necomunicat nu produce efecte, printre aceste efecte fiind și punerea în executare silită, astfel că nu este necesar a se face dovada că prin necomunicare contribuabilul vizat a suferit o vătămare.
Înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond de către apelantă, invocate în motivele de apel ca acte doveditoare a comunicării prin poștă anterior publicității nu poartă ștampila Poștei Române, contrar susținerilor apelantei, ci a societății ISOFT SRL și sunt ulterioare emiterii titlului executoriu și somației.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, titlul executoriu și somația au fost emise la data de 30.07.2013, iar înscrisurile invocate poartă data de 19.08.2013, iar anunțul colectiv este datat 27.09.2013, ambele după declanșarea executării silite contestată, astfel că sunt corecte considerentele primei instanțe.
Al doilea motiv de apel vizează obligativitatea executării titlurilor de creanță emise de CAS B..
Raporturile juridice existente între Casa de Asigurări de Sănătate și apelanta Administrația Finanțelor P. B. nu au fost analizate de instanța de fond și nu au constituit motiv al contestației la executare.
OUG 125/2011 reglementează modalitatea în care organele fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală preiau activitatea de colectare a creanțelor reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoane fizice.
În cauză nu a fost contestat rolul de organ de executare al apelantei pentru titlurile de creanță emise de alte instituții, nu s-a susținut că deciziile de impunere trebuiau emise de apelantă sau că apelanta ar avea posibilitatea de a modifica sumele urmărite.
În calitate de organ de executare, apelanta avea posibilitatea să solicite emitentului actului administrativ fiscal să îi comunice dovezile de comunicare a acestuia către contribuabil.
Astfel fiind, nici acest motiv de apel nu este întemeiat.
Nu este întemeiat nici motivul de apel referitor la sumele urmărite.
Instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe considerente legate de analiza sumelor menționate în titlul executoriu și nu a făcut aprecieri cu privire la cuantumul creanței, astfel că soluția pronunțată nu a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 172 din OG 92/2003.
În consecință, față de motivele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile 632/2014 a Judecătoriei Zărnești, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. S. N.
GREFIER,
L. P.
Red. S.N./09.02.2015
Dact. L.P./09.02.2015
…..exemplare
….comunicări efectuate către toate părțile din citativ/
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
