Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 137/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 137/R/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. B.
Judecător C. R.
Judecător A. I.
Grefier N. C.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta intimată . în contradictoriu cu intimata contestatoare A. pentru A. A. S. și intimata . încheierii de ședință din data de 09.01.2015, pronunțate de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ 14, având ca obiect suspendare executare art. 484, 507, 512, 700, 718 NCPC și art. 300, 319^1, 325 C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Constată că prin încheierea de ședință pronunțată în data de 09.01.2015 de Judecătoria B. în dosarul civil_ 14 cu privire la cererea de suspendare a executării silite s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare în mod irevocabil.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În dosarul_/197/2013 s-a dispus în 31.07.2013 suspendarea provizorie a executării silite pornită în dosar execuțional 10/2011 al B. N. D..
Încheierea menționată se referă la contestația deschisă în dosarul_/197/2013 în care au fost atacate acte de executare din 04.04.2011, 03.04.2013 și 09.07.2013. S-a dispus declinarea competenței în dosarul_/197/2013, formându-se dosar_/300/2013 în care la data de 08.01.2015 conform evidență portal.just s-a dispus în recurs casarea cu trimitere. P. urmare, în dosar nu s-a dat o sentință definitivă, așa încât suspendarea dispusă în 31.07.2013 produce efecte.
P. contestația de față se atacă publicația de vânzare din 04.11.2014 și un raport de evaluare preț efectuate, publicație întocmită în același dosar de executare 10/2011, întocmite după pronunțarea încheierii din 31.07.2013.
În drept, instanța a reținut dispozițiile art.403 Cod proc civ 1865
Împotriva soluției de suspendare a declarat recurs creditoarea ., recurs prin care a solicitat instanței de control judiciar modificarea încheierii atacate și respingerea cererii de suspendare a executării silite ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului creditoarea a arătat că .
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299 și urm. 304 pct. 7 și 9 C:pr.civ.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs contestatorii C. A. C. L., C. A. C. E., Ghirasin L., prin care au solicitat modificarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În drept, recurenții contestatori au invocat dispozițiile art. 304 1 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ.
La termenul din data de 25.06.2013 termen acordat pentru ca recurenții contestatori C. A. C. L., C. A. C. E. și Ghirasin L. să facă dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 82 lei și a timbrului judiciar de 2,85 lei, constatând neîndeplinirea acestor obligații, Tribunalul a invocat excepția insuficientei timbrări, pe care, a admis-o conform motivării consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.
Ulterior pronunțării asupra excepției insuficientei timbrări a recursului declarat de recurenții contestatori, aceștia au depus la dosarul cauzei notă de ședință la care au atașat dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru de 82 de lei și a timbrului judiciar de 3 lei.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs invocate, instanța apreciază ca acesta recurs este fondat pentru următoarele considerente:
Relativ la recursul declarat de contestatori, anterior dovedirii achitării taxei judiciare de timbru, cauza fiind luată în discuție în ședința de judecată, la ordine, fără ca la dosar să fi existat depusă vreo cerere de lăsare la sfârșitul ședinței de judecată, instanța de recurs a dispus admiterea excepției netimbrării recursului.
P. încheierea de ședință din 14 mai 2013, s-a procedat la stabilirea taxei de timbru aferenta acțiunii, in raport de valoarea obiectului pricinii si de sumele achitate anterior cu acest titlu, insa pana la termenul de judecata fixat – 25iunie 2013, recurenții contestatori nu si-au îndeplinit obligația de completare a taxei de timbru, astfel ca, in temeiul prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, excepția insuficientei timbrări a fost admisă.
Încheierea prin care s-a dispus asupra excepției netimbrării recursului, prin care instanța, în urma unor dezbateri care respectau condiția contradictorialității, (cauza fiind luată la rând, una din părți fiind prezentă, cealaltă nesemnalând în nici un fel imposibilitatea prezentării până la ora discuțiilor), a dispus astfel cum s-a menționat, are caracter interlocutoriu, astfel că, la pronunțarea soluției referitoare la recursul contestatorilor Tribunalul este obligat să țină seama de cele reținute în încheiere.
Astfel, având în vedere că obligația de plată a taxei judiciare de timbru nu a fost îndeplinită până la termenul de judecată, devin aplicabile dispozițiile alin. 3 al art. 20 din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, instanța va dispune anularea contestatorilor ca fiind insuficient timbrat.
Referitor la recursul declarat împotriva soluției de suspendare:
În soluționarea cererii de suspendare a executării silite instanța de recurs verificând în temeiul dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ temeinicia dispoziției de suspendare a executării silite se constată că recurenții contestatori au arătat că evacuarea contestatorilor va avea loc în data de 07.01.2012.
Analizându-se sumar motivele invocate, pentru evitarea unei pronunțări asupra fondului dedus judecății, instanța constată că, într-adevăr, temeiul de drept aplicabil este cel prevăzut de dispozițiile art. 5781 alin 2 C.pr.civ, însă prin evacuarea recurenților contestatori, la data indicată de aceștia, i-ar fi expus pe aceștia unui prejudiciu iminent.
Instanța de fond s-a pronunțat și în acord cu jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, exprimată în cauza Saggio contra Italiei, 2001 în care s-a apreciat că suspendarea unor cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, ca și a executării silite apare ca fiind neconstituțională în măsura în care nu rezultă dintr-o decizie a instanței judecătorești, ci operează de drept, iar termenele sunt imprecise sau lungi. În hotărârea amintită, Curtea de la Strasbourg a stabilit că „în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabil în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art.1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lor și trebuie deci prevăzute anumite garanții de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului și a incidenței sale asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile”.
În speță însă, nu se impune creditorului o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lui, garanția procedurală – cauțiunea achitată fiind suficientă pentru a nu determina ca suspendarea executării silite să aducă atingere dreptului creditorilor, cu atât mai mult, și cu cât, la un termen ulterior s-a pronunțat instanța pe fondul cauzei, prin respingerea contestației la executare pe fondul ei, ceea ce a determinat ca suspendarea executării silite să fi avut efect doar până la acea dată.
Apreciindu-se că executarea silită aduce o vătămare semnificativă a intereselor legitime ale contestatorului și a caracterului ireversibil al posibilei vătămări, față de faptul că se invocă vicii de formă ale executării silită, dispoziția de suspendare a executării silite apare ca întemeiată.
P. aceste motive, Tribunalul, in baza art. 312 C.pr.civ., instanța apreciază ca recursul declarat de recurenții creditori împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria B. la data de 28.02.2013 este nefondat drept pentru care urmează a fi respins
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de recurs formulată de apelanta . reprezentată prin Director General P. V. împotriva încheierii pronunțate la data de 09.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ 14 pe care o modifică în parte în sensul că:
Dispune suspendarea executării silite în dosarul execuțional 10/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc N. D., executarea silită pornită în contradictoriu cu terțul poprit . la soluționarea în primă instanță a contestației la executare înregistrată în dosarul civil_ 14.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
Președinte, M. I. B. | Judecător, C. R. | Judecător, A. I. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. AI/18.03.2015
Tehnored. NC/19.03.2015
Jud. fond MA
2 ex.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
