Legea 10/2001. Sentința nr. 48/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 48/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 48/S
Ședința publică de la 23 martie 2015
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol reclamant L. T. M. fiind soluționarea contestației formulată în temeiul legii nr. 10/2001 de către contestatorul L. T. M., în contradictoriu cu intimata . B..
La apelul nominal făcut în ședința, se prezintă consilier juridic P. M. pentru intimat, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La dosar se constată depusă o întâmpinare care nu are legătură cu dosarul de față. Astfel, se deprinde fila 5, reprezentând înscrisul menționat care va atașa la dosarul nr._ .
Tribunalul constată că prezenta cauza se află la primul termen de judecată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, procedează la verificarea propriei competențe în soluționarea prezentei cauze și constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuția părții prezente estimarea duratei procesului.
Reprezentanta .. estimează durata procesului la o lună
Instanța, în temeiul textului de lege anterior evocat estimează durata de soluționare a procesului la o lună, începând cu termenul de astăzi.
Din studiul efectuat asupra actelor dosarului, tribunalul constată că nu s-au invocat excepții sau chestiuni prealabile.
Nemaifiind chestiuni prealabile de invocat, instanța acordă părților prezente cuvântul în probațiune.
Reprezentanta .. solicită încuviințează proba cu înscrisuri.
În urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art. 255 Cod procedură civilă, instanța admite pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile existente în art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Reprezentanta .. pune concluzii de respingere a cererii.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 392 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatorul L. T. M. a chemat în judecată pe intimata .., contestând Decizia nr. 1061/20.10.2014 emisă de intimată și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia și acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B., ., înscris în c.f. 862 B., nr. top. 705/1/a, 705/2, 706/1.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esență că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul identificat mai sus, fiind notificat de intimată să depună la dosar o copie desfășurată a cărții funciare pentru a-și dovedi calitatea de persoană îndreptățită, cu toate că acesta a depus un extras c.f. cu care consideră că a făcut această dovadă.
A mai arătat că, prin decizia atacată, intimata a respins notificarea sa, pe motiv că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la despăgubiri, deși termenul de 120 zile, prevăzut de lege, este un termen de decădere în procedura administrativă, astfel că legea îi dă posibilitatea să depună actele în procedura judiciară.
A arătat de asemenea că a depus cerere pentru obținerea copiei cărții funciare, însă serviciul de cadastru i-a comunicat numai un extras c.f., iar nu o copie in extenso a cărții funciare, motiv pentru care a revenit cu o cerere, însă nu a primit copia solicitată.
Nu s-a indicat temeiul de drept al cererii.
În probațiune au fost depuse la dosar copia deciziei atacate, extras c.f. cu privire la imobilul identificat mai sus, copia in extenso a cărții funciare, alte acte și înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Intimata .. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației și arătând în esență că, potrivit prevederilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.
Intimata a mai arătat că, la data de 6.05.2014, contestatorul a primit adresa prin care i se aducea la cunoștință obligația de a depune copia cărții funciare, așa încât termenul prescris de lege a expirat la data de 6.08.2014, iar decizia a fost emisă la două luni și jumătate de la împlinirea termenului de 120 zile, astfel încât contestatorul a avut suficient timp la dispoziție pentru a depune înscrisul solicitat.
A arătat de asemenea că contestatorul nu a formulat în interiorul termenului de 120 zile nici o cerere prin care să solicite prelungirea termenului cu încă maximum 60 zile, cu depunerea dovezii demersurilor întreprinse pentru eliberarea înscrisului solicitat, precum și că termenul de decădere este intervalul de timp în interiorul căruia titularul dreptului subiectiv este obligat, printr-o dispoziție legală imperativă, să-și exercite acel drept, sub sancțiunea stingerii acestuia, termenul neputând fi suspendat sau întrerupt și incompatibil cu instituția repunerii în termen.
În consecință, a apreciat intimata, contestatorul a pierdut dreptul subiectiv de a beneficia de măsurile reparatorii, inclusiv pe calea contestației deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. notificarea înregistrată sub nr. 1471/27.07.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc Soimoșan A. I., contestatorul s-a adresat Prefecturii Județului B., solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B., ., înscris în c.f. 862 B., nr. top. 705/1/a, 705/2, 706/1, ce a constituit proprietatea autorului său, L. Ș., și a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974.
Această notificare a fost remisă intimatei, în calitate de unitate deținătoare, iar aceasta, la data de 16.04.2014, a emis o adresă către notificator (fila 66 din dosar), prin care i-a solicitat acestuia să depună la dosarul administrativ, în termen de 120 zile de la primirea adresei, copia desfășurată a cărții funciare 862 B., având în vedere situația juridică a imobilului, care a fost înstrăinat în întregime către foștii chiriași.
În cuprinsul acestei adrese s-a făcut mențiunea că termenul de 120 zile este unul de decădere în procedura administrativă, fiind prevăzut de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 368/2013.
P. Decizia nr. 1061/20.10.2014 emisă de intimată a fost respinsă notificarea formulată, cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de legea specială de reparație, întrucât nu a depus înscrisul solicitat.
Faptul nedepunerii înscrisului nu este contestat, partea arătând prin cererea introductivă că acesta nu i-a fost remis de instituția de la care l-a solicitat.
Totodată, se reține că din actele dosarului nu rezultă că contestatorul ar fi apelat la posibilitatea legală prevăzută de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 165/2012, în sensul de a solicita în scris prelungirea termenului pentru o perioadă de 60 de zile, în făcând dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
Problema de drept care trebuie lămurită în speță este aceea referitoare la efectele împlinirii termenului de 120 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, raportat la procedura judiciară, în situația în care se contestă decizia/dispoziția emisă în procedura administrativă necontencioasă.
Potrivit textului de lege menționat, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.
În speță, este evident că acest termen a expirat fără ca persoana care se pretinde îndreptățită să depună înscrisul necesar și fără să fi solicitat prelungirea termenului, făcând dovada demersurilor efectuate.
Din interpretarea prevederii legale mai sus citate rezultă cu claritate că termenul de decădere instituit de aceasta se referă exclusiv la procedura administrativă, concluzie care decurge din atât din interpretarea gramaticală a legii, cât și din interpretarea teleologică a acesteia, din care rezultă că scopul actului normativ este acela de accelerare a procedurilor în vederea finalizării procesului de restituire a imobilelor la care se referă legea, în sensul constrângerii unităților deținătoare la respectarea unor termene de soluționare a cererilor de restituire și la emiterea deciziilor/dispozițiilor la care sunt obligate.
P. urmare, sancțiunea decăderii operează numai ca efect al nerespectării termenului administrativ, cu consecința emiterii deciziei/dispoziției exclusiv în baza actelor deja depuse.
Legea nu cuprinde însă nici o prevedere care să instituie o consecință a nerespectării acestui termen de decădere în ceea ce privește procedura judiciară, pe care contestatorul o poate urma în aceeași măsură ca și ceilalți beneficiari ai prevederilor Legii nr. 10/2001.
În acest sens, Tribunalul reține că, în practica instanțelor, inclusiv a celei supreme, s-a statuat în mod constant că persoana îndreptățită are posibilitatea de a face dovada întrunirii cerințelor prevăzute de legea specială de reparație și în fața instanțelor de judecată, prin administrarea probelor care vizează calitatea de persoană îndreptățiră, existența dreptului său de proprietate (ori al autorului său) la data preluării imobilului de către Stat și preluarea acestuia în interiorul perioadei de referință a legii, instanța având obligația de a analiza în fond cauza.
În speță, adoptarea unui alt raționament ar conduce la discriminarea contestatorului față de alte categorii de persoane îndreptățite aflate în aceeași situație, anterior adoptării Legii nr. 165/2013, care au dreptul de a-și dovedi pretențiile în fața instanței, astfel încât nu există nici un motiv pentru a se considera că depășirea termenului administrativ prevăzut de textul de lege citat anterior ar conduce la pierderea însuși a dreptului de a face dovada pretențiilor, o atare sancțiune echivalând cu pierderea dreptului de acces la instanță.
În raport cu cele ce preced, instanța urmează a analiza temeinicia cererii contestatorului, în raport și cu înscrisul nou depus în probațiune în dosarul de față.
Potrivit certificatului de naștere depus la fila 158 din dosar, contestatorul este fiul lui L. Ș. și L. Hella, iar conform adeverinței emise de autoritățile israeliene, depusă la dosar în traducere legalizată, L. Ștafen a decedat la data de 9.06.1980 în Israel.
Acesta a fost proprietarul tabular al imobilului situat în B., ., înscris inițial în c.f. veche 862 B., nr. top. 705/1/a, 705/2, 706/1, preluat de Statul Român prin Decizia nr. 474/4.04.1977 emisă în baza Decretului nr. 223/1974 (fila 110 din dosar), dreptul de proprietate al Statului fiind înscris la poziția B 28 în cartea funciară.
În raport cu cele reținute, instanța constată că contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, în calitate de moștenitor după autorul său, că imobilul intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 și a fost preluat în interiorul perioadei de referință a legii.
În ceea ce privește modalitatea concretă de restituire, instanța observă că, potrivit copiei in extenso a cărții funciare, spațiul comercial și apartamentele situate în imobil au fost înstrăinate foștilor chiriași, la filele 86-92 din dosar fiind depuse contractele de vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român prin .. cu S.C. Prodserv Extra S.R.L. și respectiv cu numiții S. V., F. C., P. H. V. și P. Halina I., drepturile de proprietate ale acestora fiind înscrise în cartea funciară.
În condițiile în care contestatorul nu a făcut dovada desființării acestor acte juridice, în speță devin incidente prevederile art. 18 lit. c din legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cu care măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
P. urmare, măsurile reparatorii nu pot fi acordate decât în echivalent, în conformitate cu principiul instituit de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în forma prevăzută de art. 50 lit. a din Legea nr. 165/2013, text de lege potrivit cu care, la data intrării în vigoare a acestei legi, sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
În raport cu cele reținute mai sus, Tribunalul apreciază că decizia atacată a fost în mod legal emisă de intimată, în limita atribuțiilor ce îi revin în procesul de aplicare a Legii nr. 10/2001 și cu respectarea termenelor impuse de lege, însă argumentul de text tras din prevederile art.. 32 alin. 1 din legea nr. 165/2013, astfel cum acesta a fost modificat prin legea nr. 368/2013, nu poate fi folosit și în procedura judiciară, deoarece ar fi de natură a limita accesul efectiv la justiție.
Față de aceste considerente, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 32 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, Tribunalul urmează a admite contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorul L. T. M. în contradictoriu cu intimata .., și în consecință urmează a dispune anularea Deciziei nr. 1061/20.10.2014 emisă de intimată și a obliga intimata să formuleze propunere pentru acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, pentru imobilul situat în B., ., înscris inițial în c.f. veche 862 B., nr. top. 705/1/a, 705/2, 706/1, ce a constituit proprietatea autorului contestatorului, L. Ș..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorul L. T. M., domiciliat în Cluj-N., .. 9, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în B., . nr. 29, și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 1061/20.10.2014 emisă de intimată.
Obligă intimata să formuleze propunere pentru acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, pentru imobilul situat în B., ., înscris inițial în c.f. veche 862 B., nr. top. 705/1/a, 705/2, 706/1, ce a constituit proprietatea autorului contestatorului, L. Ș..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2015.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. FLOREAIoana M.
Red. C.F.- 26.03.2015
Tehnored. – I.M:-27.03.2015
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 264/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
