Contestaţie la executare. Decizia nr. 264/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 264/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 264/A/2015
Ședința publică din data de 18.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. F. - Judecător
Judecător: A. B.
Grefier: M. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelantul - pârât C. L. AL M. B. - DIRECȚIA F. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. C., împotriva Sentinței civile nr._/2014 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/6.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis excepția lipsei obiectului acțiunii, invocată de intimatul C. L. AL M. B. – DIRECȚIA F. B. și, în consecință, a respins cererea formulată de contestatorul B. C. în contradictoriu cu intimatul C. L. AL M. B. – DIRECȚIA F. B., ca fiind lipsită de obiect; a obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 73,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 04.12.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București contestatorul B. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C. L. AL M. B. – DIRECȚIA F. B., desființarea titlului executoriu centralizator nr._/_/07.11.2013 și, în consecință, desființarea tuturor actelor de executare silită întocmite în cadrul dosarului de executare pentru suma de 292 lei, cu cheltuieli de judecată. Contestatorul a solicitat și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii contestatorul arată că titlul executoriu a fost emis de către un organ fiscal necompetent, cu încălcarea dispozițiilor art. 141 alin.1 și ale art. 136 pct. 10 din Codul de procedură fiscală. De asemenea, contestatorul arată că organul de executare fiscală nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 145 și art. 149 pct. 5 din codul de procedură fiscală. În ceea ce privește sumele urmărite silit, contestatorul arată că acestea nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum prevăd dispozițiile din codul de procedură civilă. A mai menționat contestatorul că organul de executare fiscală a mai încălcat și dispozițiile art. 149 alin. 1 din codul de procedură fiscală și ale art. 780 alin.5 din codul de procedură civilă cu ocazia înființării popririi pentru recuperarea sumei urmărite silit.
În drept cererea a fost motivată pe dispozițiile codului de procedură fiscală și ale codului de procedură civilă.
În probațiune contestatorul a depus la dosarul cauzei actele de executare contestate.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 73,60 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei obiectului prezentei contestații.
În motivarea excepției intimatul a arătat că, în baza documentelor anexate la prezenta contestație, s-a reținut că suma de 140 lei stabilită conform procesului verbal nr._/13.06.2012 nu mai este datorată, deoarece a fost achitată în termen de 48 de ore, la o altă unitate. De asemenea, pentru suma de 140 lei, stabilită prin sentința civilă nr. 1867/20.02.2013, s-a constatat că Direcția F. B. nu este competentă teritorial pentru aplicarea măsurilor de executare silită. Pentru aceste motive a fost întocmit referatul nr._/17.02.2014 prin care s-a propus anularea măsurilor de executare silită aplicate contestatorului, iar prin adresa nr._ s-a dispus sistarea măsurii de executare silită prin poprire. De asemenea, prin adresa nr._ s-a procedat la transferarea debitului către organul de specialitate al administrației publice locale competent, respectiv Direcția Impozite și Taxe Sector 3 București. Pentru aceste motive intimatul a solicitat, în baza dispozițiilor art. 454 din codul de procedură civilă, să fie exonerat de la plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În probațiune intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisurile la care a făcut referire în întâmpinare.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, față de recunoașterea intimatului din întâmpinarea formulată, admiterea contestației și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7818/05.06.2014 Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei din punct de vedere teritorial în favoarea Judecătoriei B.. Pe rolul Judecătoriei B. cauza a fost înregistrată sub nr. de dosar_ la data de 12.08.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin.1 din codul de procedură civilă “ Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei“.
Deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei obiectului acțiunii, invocată de către intimat, instanța a reținut următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată este unul din elementele esențiale ale acesteia. Lipsa acestuia atrage, potrivit dispozițiilor art. 196 cod procedură civilă, anularea cererii de chemare în judecată.
Obiectul prezentei contestații la executare l-a constituit desființarea titlului executoriu centralizator nr._/_/07.11.2013 și, în consecință, desființarea tuturor actelor de executare silită întocmite în cadrul dosarului de executare pentru suma de 292 lei.
În cazul dedus judecății instanța a constatat că, potrivit deciziei nr._/17.02.2014, intimatul a decis anularea măsurilor de executare silită pornite împotriva debitorului B. C. în dosarul execuțional nr._/21.08.2012.
Pentru aceste motive instanța a apreciat că acțiunea promovată de către contestator a rămas fără obiect, urmare a încetării executării silite față de acesta.
Prin urmare, instanța a admis excepția invocată, iar acțiunea a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a avut în vedere faptul că acesta din urmă a solicitat încetarea executării silite față de contestator după comunicarea cererii de chemare în judecată.
În baza celor de mai sus instanța a făcut aplicarea dispozițiile art. 454 din codul de procedură civilă, potrivit cu care „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile”.
În cazul dedus judecății instanța a reținut că intimatul a solicitat încetarea executării silite împotriva contestatorului până la primul termen de judecată, însă acesta nu avea altă cale de a contesta actele de executare silită întreprinse împotriva sa decât prin promovarea contestației la executare în termenul prevăzut de lege.
Pentru aceste motive și având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a dispus, în baza art. 453 cod procedură civilă, obligarea intimatului la plata către contestator a sumei de 73,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a apelului intimata Direcția F. B., care a solicitat schimbarea sentinței, în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de apel apelanta susține că sunt întrunite condițiile pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 454 C.pr.civ., întrucât decizia de anulare a executării silite a fost anexată întâmpinării, fiind întrunite condițiile unei achiesări necondiționate, chiar executate, la pretențiile contestatorului. Având în vedere faptul că organul fiscal are posibilitatea anulării actului emis, în speță instanța chiar validând decizia de anulare a executării, apelanta apreciază că în situația în care reclamantul și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 10 din OG nr. 92/2003 anterior sesizării instanței, litigiul ar fi putut fi evitat. Apelanta mai arată că exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată rezultă și din dispozițiile art. 453 C.pr.civ., care dispune că partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Sintagma ,,partea care pierde procesul” a fost utilizată tocmai pentru a sugera ideea că partea care poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată va fi cea a cărei poziție procesuală a fost infirmată de către instanța de judecată. Ori, în speță, instanța de fond a apreciat ca fiind corectă poziția procesuală a intimatei, în condițiile în care a respins cererea ca rămasă fără obiect.
În drept s-au invocat prevederile art. 466, 480 și urm. C.pr.civ., OG nr. 92/2003.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul contestator a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de apel.
În motivarea acestei poziții procesuale intimatul contestator arată că la data începerii executării silite nu mai locuia la adresa la care s-a comunicat somația. Acest aspect era cunoscut de organul de executare fiscală, întrucât la data de 5.08.2013 Biroul Executări Contravenționale din cadrul Judecătoriei sectorului 4 București comunică Direcției Fiscale B. sentința civilă nr. 1867/20.02.2013, prin care s-a respins plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._/16.02.2012, sentință în cadrul căreia instanța reține și indică domiciliul intimatului. Abia ulterior formulării contestației la executare, apelanta emite la data de 17.02.2014 decizia prin care aproba anularea măsurilor de executare, care nu a fost comunicată, intimatul luând cunoștință de încetarea executării silite la momentul comunicării întâmpinării de către instanță. Intimatul arată că sunt incidente prevederile art. 1522 alin.5 Cod civil, întrucât apelanta este de drept în întârziere de la data de 11.09.2012, data comunicării somației nr._, prin îndeplinirea procedurii prealabile executării silite la adresa incorectă îngrădind posibilitatea acestuia de a contesta administrativ la organul fiscal măsura impunerii, pentru a se îndrepta într-un fel eroarea și a nu se ajunge la faza executării prin poprire, astfel că formularea contestației la executare în termenul legal era singura cale de a desființa actele de executare silită întreprinse.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de apărările formulate de intimatul contestator prin întâmpinare, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Instanța de fond, în mod nelegal, a procedat la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 453 alin.1 din codul de procedură civilă, conform cărora partea are pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată la care apelanta a fost obligată la fond constau în taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare care a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată a fost invocată de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, întrucât s-a constatat că suma stabilită potrivit procesului verbal nr._/13.06.2012 nu mai este datorată, fiind achitată în termen de 48 ore. Intimata a precizat că prin referatul nr. 1867/20.02.2013 s-a propus anularea măsurilor de executare aplicate împotriva contestatorului, iar prin decizia nr._/17.02.2014 organul de executare a dispus anularea acestor măsuri. Prin același act de procedură, intimata a invocat prevederile art. 454 C.pr.civ., solicitând exonerarea de la plata oricăror cheltuieli de judecată ocazionate de litigiu.
Instanța de apel reține că decizia de anulare a măsurilor de executare silită a fost adoptată după formularea cererii de chemare în judecată și înainte de stabilirea primului termen de judecată în fața primei instanțe învestite. Tribunalul apreciază că, în raport de cele învederate prin întâmpinare și prin emiterea deciziei evocate, apelanta a dovedit că a recunoscut integral pretențiile contestatorului în termenul instituit de prevederile art. 454 C.pr.civ.
Reținerile primei instanțe în sensul că formularea contestației era singura cale legală prin care contestatorul putea obține anularea formelor de executare urmează a fi înlăturate, întrucât prin însăși decizia administrativă emisă de apelantă s-a ajuns la aceeași soluție, considerent pentru care judecătoria a și respins ca fiind rămasă fără obiect cererea introductivă. Declanșarea urmăririi silite împotriva contestatorului putea fi evitată de acesta dacă își îndeplinea obligațiile stabilite în sarcina sa de legiuitor în art. 31 din OG nr. 92/_, respectiv dacă informa organul fiscal cu privire la schimbarea domiciliului său:
,,(3^1) Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.
(3^2) Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluționează de organul fiscal, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului potrivit art. 44.
(3^3) Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
(3^4) Data schimbării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de modificare a domiciliului fiscal.”
Conform art. 10 din același act normativ,
,,(1) Contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
(2) Contribuabilul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităților juridice și efective ce îi stau la dispoziție.”
Apărarea în sensul că apelanta putea să ia cunoștință despre modificarea domiciliului din dispoziției sentinței civile nr. 1867/20.02.2013 a Judecătoriei sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr._/4/2012, în care a fost indicat noul domiciliu al intimatului de contestator, este nefondată, de vreme ce apelanta nu a fost parte în litigiul soluționat prin hotărârea judecătorească menționată. De asemenea, indicarea unei anumite adrese de comunicare a actelor de procedură nu echivalează cu informarea organului fiscal cu privire la schimbarea domiciliului, potrivit prevederilor legale citate mai sus.
Instanța mai reține că nu sunt incidente prevederile tezei finale a art. 454 C.pr.civ., potrivit cărora pârâtul este de drept în întârziere, dispozițiile art. 1522 alin.5 din Codul civil (care reglementează situațiile în care debitorul se află de drept în întârziere) rămânând aplicabile. Potrivit art. 1523 alin.2 lit. b Cod civil, este de drept în întârziere debitorul care prin fapta sa a făcut imposibilă executarea în natură a obligației sau când acesta a încălcat o obligație legală sau convențională. Nu se poate reține că apelanta ar fi îngrădit posibilitatea intimatului contestator de a contesta administrativ la organul fiscal măsurile de executare silită, în condițiile în care acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligația legală de a comunica schimbarea domiciliului său.
Ca urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 454 C.pr.civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Întrucât apelanta nu a fost pusă în întârziere înainte de inițierea litigiului și nici nu se află de drept în întârziere, rezultă că aceasta este exonerată de la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., instanța va admite cererea de apel dedusă judecății și va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a intimatului C. L. al M. B. – Direcția F. B. să plătească contestatorului suma de 73,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța va păstra restul dispozițiilor, care nu au constituit obiect de critică prin cererea de apel promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de apelanta Direcția F. B., instituție publică aflată în subordinea Consiliului L. al municipiului B., cu sediul în B., ., jud. B., cod fiscal_, reprezentată legal prin director V. M. și convențional prin consilier juridic R. A. M., în contradictoriu cu intimatul B. C., domiciliat în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/6.10.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a intimatului C. L. al M. B. – Direcția F. B. să plătească contestatorului suma de 73,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE Judecător
N. F. - Judecător A. B.
Grefier
M. I.
Plecată din instanță
Semnează înlocuitorul grefierului șef de secție
D. A.
Red. A.B./07.07.2015
Tehnored. I.C./08.07.2015; 4 ex.
Jud. fond C. A. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 48/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 300/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
