Tutelă - autorizări date tutorelui. Decizia nr. 2/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 2/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/R
Ședința publică din data de 14.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. I.- judecător
JUDECĂTOR – I. N. I.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER -M. A. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 07.01.2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14.01.2016.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Constată că prin Încheierea civilă nr.286/ 20.10.2015, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de instanță din oficiu și în consecință, s-a respins cererea formulată de petenta C. V. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.229 alin.3 din Legea 71/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. 79/2011 și Legea nr.60/2012, până la . reglementării prevăzute la alin.1, atribuțiile instanței de tutelă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului revin autorității tutelare, fiind incluse în sfera de aplicare toate atribuțiile prevăzute de art.140-150 Cod Civil.
Față de obiectul prezentei acțiuni, respectiv autorizarea de către instanța de tutelă a reprezentării minorei V. A. M., născută la data de 20.08.2004, al cărei tutore a fost desemnat petenta, prin Sentința civilă nr. 380/14.05.2015, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Zărnești, la dezbaterea succesiunii după mama minorei și acceptării moștenirii acesteia, pentru bunurile indicate în cuprinsul cererii, instanța a apreciat că sunt aplicabile prevederile legale citate anterior, astfel că prezenta acțiune este inadmisibilă, competența revenind autorității tutelare.
În conformitate cu art.132 alin. 4 Cod procedură civilă, dacă instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională, hotărârea este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară.
Pentru aceste motive instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta C. V., solicitând modificarea ei în totalitate, în sensul admiterii cererii de autorizare..
În dezvoltarea motivelor de recurs ( filele 3-7 dosar ) se arată, în esență, că, în calitate de bunică maternă a minorei V. A. M., petenta a adresat o cerere Judecătoriei Zărnești în temeiul art.145 Cod civil, deoarece trebuie dezbătută moștenirea după mama minorei, V. D., petenta fiind numită tutore al copilului, iar această dezbatere a moștenirii reprezintă un folos neîndoielnic pentru minoră, urmărindu-se exclusiv interesul și viitorul acesteia. A considerat că autorizarea este necesară, deoarece minora are 11 ani, iar potrivit art.144 alin.2 teza finală cod civil tutorele nu poate să încheie în mod valabil acte care depășesc dreptul de administrare. Se mai arată că, în încheierea atacată s-a constatat lipsa părților și s-a reținut că s-a solicitat judecata în lipsă, deși petenta nu a fost legal citată și nici nu a solicitat judecata în lipsă, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare. Astfel, instanța trebuia să pună în discuția părților excepția inadmisibilității, care a fost greșit admisă, deoarece în opinia sa Judecătoria Zărnești era competentă să o autorizeze să-și reprezinte nepoata la dezbaterea succesiunii după mama sa, având în vedere că, pe de-o parte, dispozițiile art.145 Cod civil exced dispozițiilor art.229, iar pe de altă parte aceste dispoziții sunt aplicabile cu prioritate față de dispozițiile art.229 alin.3 din Legea nr.71/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.79/2011 și Legea nr.60/2012. Mai mult, Codul civil are întâietate față de dispozițiile Legii nr.60/2012, iar de la adoptarea acestei legi au trecut trei ani de zile în care instanțele de judecată se declară atât unele, cât și celelalte competente să soluționeze astfel de cereri. Astfel, petenta este purtată de la autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Poiana Mărului, care nu a vrut să îi autorizeze cererea, la instanța de judecată, care nici aceasta nu a dorit să se declare competentă, în condițiile în care minora este bolnavă și orfană de ambii părinți și are nevoie urgentă de fondurile pe care părinții ei i le-au lăsat.
În drept s-au invocat prevederile art.132 alin.4, art.483 și urm. Cod procedură civilă, art.144 și art.145 Cod civil.
În instanța de recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând încheierea recurată în raport cu actele și lucrările dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul specializat constată că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Referitor la critica cu privire la faptul că instanța de fond a soluționat cererea petentei fără să o citeze, încălcându-i astfel dreptul la apărare, se constată că această cerere de autorizare a petentei să o reprezinte pe nepoata sa la dezbaterea succesiunii după mama sa, V. D., este o cerere care se judecă în procedura necontencioasă.
Astfel, potrivit art.532 Cod procedură civilă cererile de această natură se judecă cu citarea petentului, doar dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanței. Or, în speță, prima instanță a apreciat că nu se impune citarea petentei, având în vedere că nu era necesar ca instanța să solicite lămuriri suplimentare acesteia în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Art.229 alin.1 din Legea 71/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. 79/2011 și Legea nr.60/2012 prevede că organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară. A..3 al aceluiași articol menționează că până la . reglementării prevăzute la alin.1 numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanță.
Astfel, în mod corect instanța de fond a interpretat aceste prevederi legale, în sensul că dispozițiile art.145 Cod civil intră în categoria actelor care se autorizează de către autoritatea tutelară.
Or, este neîntemeiată critica cu privire la faptul că dispozițiile art. 145 Cod civil exced dispozițiilor art. 229 din Legea 71/2011 sau ar avea întâietate față de acestea din urmă, având în vedere că Legea 71/2011 este o lege pentru punerea în aplicare a Codului civil, deci o lege în care se menționează în mod concret momentul de la care devin aplicabile anumite dispoziții civile. P. urmare, alin.3 al art. 229 din Legea 71/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. 79/2011 și Legea nr.60/2012, menționează în mod expres că autoritatea tutelară este în prezent competentă să soluționeze cererea formulată de către petentă, motiv pentru care instanța de fond a respins în mod corect solicitarea ca fiind inadmisibilă.
Față de aceste considerente, în baza art.496 alin.1 Cod procedură civilă tribunalul specializat va respinge recursul, meținând hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-petentă C. V. împotriva Încheierii civile nr.286/ 20.10.2015, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2016.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. I. N. I. C. G.
Grefier,
M. A. V.
Red., dact. I.N.I.-11.02.2016
Jud. fond. C. A.
Dact MAV/ 11.02.2016 – 4 ex -
| ← Contestatie la executare. Sentința nr. 40/2016. Tribunalul BRAŞOV | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 25/2016.... → |
|---|
