Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 23-11-2015, Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 45450/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4540 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C. I.
JUDECĂTOR: C. A.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 5624/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă . ROMÂNĂ SA, cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-pârâtă, prin consilier juridic D. R. care depune delegație la dosar, lipsind apelanta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul pe fondul apelului, acesta fiind în stare de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile apelate. Solicită să fie avută în vedere întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Menționează că apelanta-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată, nici pe cale separată. Susține că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată până la închiderea dezbaterilor. Învederează că în dosarul nr._/3/2013 Curtea de Apel București a stabilit că nu se poate pronunța pe cheltuielile solicitate direct în apel. Mai arată că s-ar încălca principiul contradictorialității în cazul în care s-ar admite cererea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 21.11.2014, cu nr._, reclamanta S.C. I. D. S.A. a chemat in judecata parata . R. SA solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta in cauza sa o oblige pe aceasta la plata sumei de 16.915,83 lei, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că părțile s-au judecat in cadrul dosarului nr._/3/2013, iar reclamanta a beneficiat de servicii juridice conform contractului de asistenta nr._/22.07.2013. Valoarea acestui contract a fost de 200 lei plus TVA si un onorariu de succes de 3000 euro plus TVA daca cererea paratei urma sa fie respinsa, onorariu ce urma sa fie achitat dupa pronuntarea hotararii.
Actiunea paratei a fost respinsa, iar acest onorariu de succes a fost achitat de reclamanta. Parata a promovat actiunea in mod abuziv iar ulterior a mai promovat astfel de actiuni.
A apreciat ca este vorba de cheltuieli cu caracter real, necesar si rezonabil, stabilite in mod legal si proportional cu complexitatea cauzei si efortul depus din partea aparatorului, coroborat cu prestigiul profesional al acestuia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 194, 453 NCPC, Legea 51/1995, art. 1349 alin. 1 si 2, 1481 NCC.
În probațiune reclamanta a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecata.
A invocat excepția tardivității solicitării cheltuielilor de judecata deoarece in dispozitivul sentintei civile nr.7087/09.09.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti nu se regaseste dispozitia instantei privind acordarea cheltuielilor de judecata, nici mențiunea conform careia acestea urmeaza a fi fost solicitate pe cale separata de parata. Rezulta astfel ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata ceea ce duce la imposibilitatea solicitării acestor cheltuieli ulterior solutionarii cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 452 si 453 alin. 1 din NCPC partea care a castigat trebuie sa faca dovada existentei si întinderii cheltuielilor cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterii asupra fondului cauzei.
În concluzie a apreciat că pârâta este decăzută din dreptul de a le mai solicita.
Pe de alta parte arată că observa faptul ca instanta de apel a constatat netemeinicia solicitarii cheltuielilor de judecata aferente fondului in stadiul de judecata al apelului, acestea nefiind dovedite a fi fost achitate in legatura cu judecata caii de atac a apelului.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind nefondata. Onorariul de succes nu poate fi imputabil partii cazute în pretentii, constituind de fapt o recompensa suplimentara a muncii efectiv prestate de avocat, cu vadit caracter voluntar, voluptoriu si de generozitate din partea clientului care l-a platit.
Astfel, aceasta clauza are o cauza mediata, recompensatorie, si nu este echivalentul propriu zis al prestației avocatului, fiind distincta de valoarea pricinii si munca depusa de avocat, din moment ce, în cunoștința de cauza, a fost caracterizata de parti „de succes”.
Prin urmare, aceasta suma nu se impune a fi recuperata de la partea care a pierdut procesul.
Se mai arată că statutul profesiei de avocat reglementează dreptul avocatului de a stabili onorariu de succes, însa acest act normativ nu prevede obligatia partii adverse de a achita acest onorariu si nici nu ar putea sa prevada, deoarece partea adversa a clientului avocatului are calitatea de tert fata de acest contract prin care se stabileste onorariul de succes.
Cu privire la natura cheltuielilor de judecata, a arătat că în practica instantelor s-a retinut ca, pentru a fi considerat onorariu de succes, părțile ar fi trebuit să convină asupra unui onorariu care să îndeplinească condiția proporționalității în raport de natura și complexitatea cauzei în care a fost acordată asistența juridică, la care se adaugă onorariul de succes cu titlu complementar, raportat la atingerea de către avocat a unui anumit rezultat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 135 din Statutul profesiei de avocat, este interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis, care este o convenție încheiată între avocat și clientul său, înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, prin care se fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare; ca acest pact nu trebuie confundat cu onorariul de succes prin care părțile convin asupra unui onorariu care să îndeplinească condiția proporționalității în raport de natura și complexitatea cauzei în care se acordă asistență juridică, la care se adaugă onorariul de succes cu titlu complementar raportat la atingerea de către avocat a unui anumit rezultat.
A menționat faptul ca onorariul stabilit, in cuantum de 200 lei, este la un nivel extrem de scazut, exclusiv formal, tinand seama de complexitatea cauzei supusa spre solutionarea instantei, prestigiul profesional al avocatului, asa cum insasi reclamanta sustine in cererea sa.
Pe cale de consecință, a învederat că se pune la indoiala caracterul serios si real al onorariului stabilit prin contractul de asistenta, incheiat tocmai cu scopul de a se stabili ulterior un “onorariu de succes”, care sa eludeze analiza instantei de judecata in ceea ce priveste realitatea, necesitatea si caracterul lui rezonabil, din punct de vedere al cuantumului solicitat partii care cade in pretentii.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 si urmatoarele, 223 alin. 3, coroborate cu art. 451, 452, 453 NCPC, Legea nr.51/1995.
Prin raspuns la intampinare reclamanta a solicitat admiterea actiunii.
Referitor la exceptia tardivitatii solicitarii cheltuielilor de judecata a arătat ca actiunea este bazata pe teza raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1349 alin. 1 si 2. si art. 1381 din C.civ coroborate cu dispozitiile art. 453 NCPC.
Reclamanta a precizat că instanta de fond nu a mentionat in dispozitivul sentintei obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata dintr-o eroare. Chiar si in aceasta situatie, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat de catre parata subzista, actiunea formulata avand un alt temei juridic decat cel invocat de catre parata.
A menționat faptul că prin decizia civila nr.598/15.09.2014 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr._/3/2013 instanta nu s-a pronuntat cu privire la speta dedusa judecatii in dosarul de fata, iar cu privire la cererea incidentala formulata de catre . a apreciat ca nu se poate pronunta intrucat nu sunt facute in fata instantei de apel, ci in fata instantei de fond, insa nu a respins aceste cheltuieli ca nedatorate si nu echivaleaza cu o respingere a cererii.
Cheltuielile consta in onorariul avocatului si nu au reprezentat o cheltuiala voluptorie ci o cheltuiala necesara, care in cazul unui insucces al aparatorului, urma a nu mai fi achitat.
Reclamanta a precizat că nu este vorba nici de un pact quota litis pentru ca avocatul nu s-a raportat la un procent dintr-o suma, ci la un onorariu compus din onorariu fix si onorariu de succes, arătând și faptul că pârâta nu a contestat cuantumul acestor cheltuieli in apel, deci principiul contradictorialitatii a fost indeplinit.
Mai mult, a susținut ca având in vedere faptul ca temeiul legal al cererii este raspunderea civila delictuala, nu se poate invoca incalcarea principiului contradictorialitatii intrucat si in acest litigiu se pot invoca aparari si exceptii, se pot solicita mijloace de proba etc.
Faptul ca factura a fost depusa ulterior si plata s-a facut dupa finalizarea litigiului in fond apreciaza ca nu exista o prevedere legala ca sa interzica acest mod de desfasurare a relatiilor comerciale.
Referitor la dovedirea suportarii acestor cheltuieli, a arătat că actele contabile si contractul de asistenta dovedesc ca aceste cheltuieli au fost efectuate exclusiv pentru faza fondului, apreciind ca aceste cheltuieli nu pot fi cenzurate in conditiile in care parata nu a formulat astfel de aparari odata cu judecata fondului.
Prin sentința civilă nr.5624/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București au fost respinse excepția decăderii și a tardivității depunerii acțiunii, precum și cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că nefiind vorba de nerespectarea vreunui termen, nu se pot invoca sanctiunile decaderii sau tardivitatii situatie in care exceptiile vor fi respinse.
Cu privire la fondul actiunii, instanța a constatat că între reclamanta si C.. Av. C. N. s-a incheiat la 22.07.2013 un contract ce avea ca obiect acordarea de asistenta juridica in dosarul nr._/3/2013. Onorariul a fost stabilit la suma de 200 + TVA si s-a prevazut ca se va achita si un onorariu de succes de 3000 euro + TVA.
Asa cum rezulta din actele de la dosar, reclamanta a achitat suma de 16.667,83 lei dupa pronuntarea hotararii de catre Tribunalul Bucuresti, la 19.12.2013.
Cum in speta partile au stabilit un onorariu de baza, fix (200 lei + TVA) si in completare unul de succes, instanta a apreciat ca nu se poate vorbi de existenta unui pact de quota litis; in cazul unui astfel de pacttoate onorariile avocatului se fixeaza in functie de rezultatul judiciar al cauzei, dar partile nu au facut acest lucru.
Reclamanta a invocat ca si temei juridic disp. art. 1349 NCC situatie in care se vor analiza conditiile raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul si raportul de cauzalitate.
Daca pentru justificarea onorariului fix s-a folosit motivatia depunerii actiunii cu rea credinta, instanta a constatat ca in prezenta cauza nu mai exista nicio fapta ilicita din partea paratei care sa justifice obligarea ei la plata. Aceste cheltuieli nu au fost determinate de atitudinea paratei, ulterioara pronuntarii hotararii, deci nici un eventual prejudiciu nu putea fi cauzat de aceasta.
Prin urmare, instanța a reținut că nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale. La fel, in jurisprudenta C.E.D.O. se mentioneaza ca partea care a câstigat procesul va putea obtine doar rambursarea cheltuielilor pentru care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Onorariul este real, in sensul ca a fost achitat dupa pronuntarea primei solutii in dosar, dar nu se poate vorbi de un onorariu necesar; in fapt, el reprezinta o recompensa suplimentara si poate fi apreciat ca o manifestare voluntara si o cheltuiala voluptorie a partii care l-a achitat.
Legea nr.51/1995 nu interzice stipularea unui onorariu suplimentar, de succes, dar asta nu inseamna ca plata lui trebuie sa cada in sarcina partii adverse.
De remarcat este si faptul ca in cauza nr._/3/2013, solutionata definitiv de C. la 27.02.2014 si invocata de reclamanta, onorariul acordat acesteia a fost tot de 16.915,83 lei; onorariul a fost solicitat direct în fata instantei care s-a pronuntat asupra fondului si nu pe cale separata ceea ce duce la concluzia ca prezentul onorariu nu ar fi fost stipulat cu intentia de a fi solicitat de la parata. De altfel, tot in prezenta cauza reclamanta a declarat ca urmeaza sa solicite obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata cauzate de acest proces pe cale separata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta . prin care solicită desființarea în tot a Sentinței Civile nr.5924/20.05.2015 prin obligarea pârâtei la plata sumei de 16.915,83 lei contravaloare cheltuieli de judecată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 06.07.2015.
În motivarea apelului, arată faptul că sentința pronunțata de către instanța de fond cuprinde motive contradictorii, astfel instanța retine dreptul nostru de a formula o acțiune întemeiata pe dispozițiile art. 1349 NCC si 452 NCPC pentru recuperarea cheltuielilor judiciare de la parata CNPR care a pierdut procesele, insa apreciază ca aceasta nu se afla in culpa in ceea ce privește dosarul in cauza, considerând ca nu sunt indeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Precizează ca răspunderea civila delictuala a paratei a fost tranșata in cadrul dosarului nr._/3/2013 ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel București, care a respins apelul CNPR SA si a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta-reclamantă învederează că instanța a schimbat natura si înțelesul cererii apreciind ca plata acestor cheltuieli nu are legătura cu atitudinea paratei ulterioara hotărârii, si deci nici un eventual litigiu nu putea fi cauzata de către aceasta, ori in condițiile in care aceste cheltuieli au fost achitate pentru dosarul de fond, iar parata a inteles sa facă apel este evident ca atitudinea ulterioara pronunțării la fond este vădit culpabila CNPR SA.
Menționează faptul că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a normelor legale, reținând in mod eronat faptul ca in dosarul nr._/3/2013 onorariul acordat de 16.915,83 lei a fost solicitat in fata instanței de fond, fapt neadevarat in condițiile in care acest onorariu a fost solicitat in fata instanței de apel care l-a si acordat.
Apreciază că nepronunțarea asupra onorariului de către instanța investita sa judece apelul in dosarul nr._/3/2013, a determinat promovarea acțiunii, pentru recuperarea acestor cheltuieli de la partea culpabil conform art. 452 C.proc.civ. coroborat cu art.1349 C.civ.
Apelanta-reclamantă arată că a solicitat pe calea apelului in dosarul nr._/3/2013, in temeiul art. 478 alin. 5 din C.Proc.Civ., plata cheltuielilor ocazionate in acest dosar, aceste cheltuieli având legătura cu cauza fiind efectiv achitate pana la judecarea apelului, însă instanța a apreciat că nu are cunoștința de prestația avocatului la dosarul de fond pentru a le putea admite in apel.
Menționează că instanța a reținut in mod eronat faptul ca ar fi culpa procesuala a apelantei-reclamante deoarece nu a solicitat aceste cheltuileli in dosarul nr._/3/2013, fapt neadevarat in condițiile in care aceste cheltuieli au fost solicitate pe calea apelului, iar ele nu au fost respinse, instanța apreciind ca nu se pate pronunța asupra lor, ramanad evident calea răspunderii civile delictuale.
In condițiile in care culpa procesuala a paratei este evidenta in dosarul nr._/3/2013 aceasta promovând acțiunea în mod abuziv și după o perioada lunga de timp de la data la care au avut loc ședințele atacate, obligând societatea noastră să suporte cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) ce trebuiesc recuperate de la . R. SA.
Concluzionează arătând faptul că având in vedere caracterul real, necesar si rezonabil al acestor cheltuieli stabilite in mod legal si proporțional cu complexitatea cauzei, si efortul depus din partea apărătorului coroborat cu prestigiul profesional al acestuia, apreciază ca întemeiata cererea de obligare a paratei la plata acestor cheltuieli.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile Art. 466 si următoarele din C.proc.civ., art. 453 alin. 1 C.proc.civ., Legea nr.51/1995, art. 1349 alin. 1 si alin. 2 si art. 1381 din C.civ.
Analizând motivele de apel formulate, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat.
Astfel, după cum rezultă din contractul de asistență judiciară nr._/2013 cât și din factura fiscală 521/19.12.2013( întocmită după pronunțarea primei instanțe la data de 9.12.2013) suma de 16.667,83 lei a fost stabilită de păți și încasat de avocat ca reprezentând onorariu de succes, în acest sens fiind și constatările primei instanțe.
Față de limitele de investire și de constatările primei instanțe, instanța de apel nu poate reanaliza în ce măsura modul de stabilire a onorariului reprezenta sau nu un pact de quota litis.
Onorariul de succes, reprezintă acel onorariu cu caracter complementar a cărui plată este determinată de atingerea sau nu a unui rezultat. Acesta însemnă că, în cazul unui astfel de onorariu, părțile au convenit că acesta nu reprezintă contravaloarea serviciilor pe care avocatul la va presta în cadrul respectivului proces, ci reprezintă o plată suplimentară condiționată de obținerea de către avocat a unui anume rezultat.
Prin urmare, stabilirea naturii acestui onorariu chiar de la momentul încheierii contractului de asistență are efecte directe asupra obligației părții care a pierdut procesul de a plăti aceste cheltuieli de judecată.
Or, din moment ce, chiar reclamanta a convenit cu avocatul său că aceste cheltuieli nu reprezintă contravaloarea serviciilor prestate, rezultă în mod direct că nu pot fi incluse în cadrul cheltuitor determinate de proces, ci au natura unei plăți cu vădit caracter voluntar și voluptoriu și care, prin urmare, nu poate fi pusă în sarcina părții care a pierdut procesul.
În consecință, nu se poate reține că instanța ar fi schimbat natura sau înțelesul cererii de chemare în judecată.
De asemenea, tribunalul constată că nu se poate reține că motivarea primei instanțe ar fi contradictorie având în vedere că acesta, față de apărările pârâtei, a apreciat admisibilă o astfel de acțiune, dar respins-o pe fond pentru motive de netemeinicie.
Pe de altă parte, judecătoria a reținut că în dosarul nr._/3/2013 onorariul a fost solicitat direct în fata instanței care s-a pronunțat asupra fondului si nu pe cale separata ceea ce este cu totul altceva decât susține apelanta. În realitate prima instanță a avut în vedere că respectivele cheltuieli au fost solicitate și acordate în cadrul procesului care a judecat litigiul. Oricum și prima instanță și instanța de apel sunt instanțe de fond. De altfel, aceste aspecte nici nu prezintă importanță în ceea ce privește substanța considerentelor primei instanțe care în esență se referă la faptul că acele cheltuielile nu au fost stipulate cu intenția de a fi solicitate de la pârâtă.
Ceea ce este important în cauza de față este natura respectivului onorariu, or din moment ce acesta reprezintă un onorariu de succes, încasat ca atare după soluționarea cauzei în primă instanță, acesta nu poate fi pus în sarcina părții adverse, astfel că nu mai prezintă importanță culpa procesuală a părții adverse sau atitudinea acestei părți manifestată prin introducerea mai multor acțiuni.
În consecință, chiar dacă Legea nr.51/1995 permite stipularea unui onorariu suplimentar, de succes, asta nu înseamnă ca plata lui trebuie sa cada in sarcina părții adverse.
Având în vedere considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art.480 c.pr.civ. tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate având în vedere soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul în București, sector 1, Calea Griviței nr.136, ..1, . civile nr. 5624/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă . ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, sector 2, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
C.C. I. C. A. C. P.
Red.C.A.
Thred.CIM+CA/2ex.
22.02.2016
JS2 - Jud. H. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4543/2015. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 1000/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
