Contestaţie la executare. Decizia nr. 4543/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4543/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 4543/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4543 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C. I.
JUDECĂTOR: C. A.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta-contestatoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 1017/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații I. E., V. C. G. și I. S., cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare – suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului faptul că apelanta-contestatoare a solicitat judecata cauzei în lipsă; mai învederează că intimații au depus la dosarul cauzei precizări, prin serviciul registratură, după care,
Constatând că apelanta-contestatoare a solicitat judecata cauzei în lipsă, Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21.11.2014, cu nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a solicitat, în contradictoriu cu intimații I. E., V. C. G. si I. S., anularea încheierii din data de 03.12.2014 emisă în dosarul de executare nr.216/2013 al B. „P. C.” și a actelor de executare subsecvente, precum și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin sentința civila nr.827/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, a fost obligată la plata sumei de 263.760 lei, reprezentând despăgubiri acordate în baza Legii nr.290/2003 prin Hotărârea nr.194/27.04.2007 emisă de Comisia Județeană C..
Intimații au pus în executare silită sentința sus-menționată și, prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, s-a reținut și suma de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, pe care contestatoarea îl apreciază ca fiind într-un cuantum nejustificat de mare față de munca prestată de către avocat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., Legea nr.290/2003 și HG nr.1120/2006.
La data de 18.12.2014, contestatoarea a formulat o precizare a contestației inițiale, prin care a solicitat anularea încheierii nr.1/03.12.2014, prin care a fost actualizat debitul.
Prin încheierea de dezbateri din data de 22.01.2015, instanța a calificat această precizare ca fiind o completare a contestației la executare, pe care a constatat-o ca fiind tardiv formulată.
La data de 07.01.2015, intimații au formulat note de ședință, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În dovedirea contestației, respectiv în apărare, instanța a încuviințat, pentru părți, administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1017/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București a fost respinsă contestația la executare în ceea ce privește Încheierea nr.1/03.12.2014 ca tardiv formulată, respinsî contestația la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și a adresei de înființare a popririi ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere că prin sentința civilă nr.827/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, contestatoarea a fost obligată la plata către intimați a sumei de 263.760 lei, reprezentând despăgubiri acordate prin Hotărârea nr.194 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 la data de 27.04.2007, actualizată conform art. 18 alin. 6 din HG nr.1120/2006.
La data de 03.07.2013, intimații-creditori au formulat cerere de executare silită în baza sentinței sus-menționate, formându-se dosarul de executare nr.216/2013 la B. „P. C.”.
Prin încheierea din data de 03.12.2014, executorul a stabilit cheltuielile de executare la suma de 925 lei, din care suma de 425 lei reprezentând onorariu de executor, incluzând TVA, iar suma de 500 lei, onorariu avocațial.
Prima instanța a constatat că susținerea contestatoarei referitoare la onorariul avocațial aste într-un cuantum exagerat de mare este neîntemeiată, față de cuantumul creanței, de 263.760 lei, prin raportare la dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ., care, pe lângă criteriul invocat de către contestatoare, mai prevăd drept criteriu de apreciere a cuantumului onorariului avocațial și pe acela al valorii obiectului cererii.
Ca urmare, instanța a respins contestația la executare, în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și adresa de înființare a popririi, date în cadrul în dosarului de executare nr.216/2013 al B. „P. C.”, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care solicită admiterea apelului împotriva Sentinței Civile nr.1017/22.01.2015 în sensul admiterii contestației la executare.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 06.07.2015.
În motivarea apelului, precizează faptul că B.E.J. P. C., încalcă prevederile OG. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare.
Arată faptul că rezultă fără echivoc că, în procesul executării silite a creanțelor împotriva instituțiilor publice, această fază procesuală are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun care îl reprezintă normele Codului de procedură civilă.
În aceste condiții, precizează faptul că prevederile art. 3 din ordonanță stabilesc în mod expres că „în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.", or, art.2 prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește onorariul avocațial stabilit în faza executării silite în sumă de 500 lei, apelanta-contestatoare solicită exonerarea de la plata cheltuielilor constând în onorariul avocațial, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Menționează că există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art.451 alin. (2) din C.proc.civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis, contractul de asistență juridică menținându-se în integralitate, clientul plătind avocatului onorariul convenit.
Însă, cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Precizează că este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
De asemenea, învederează faptul că onorariul stabilit pentru executorul judecătoresc este inferior celui stabilit cu titlu de onorariu de avocat.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile Art. 466 si următoarele din C.proc.civ., Legea nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, respectiv H.G. nr.1120/2006, modificată prin H.G. nr.57/2008.
Analizând motivele de apel formulate, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor OG nr.22/2002 tribunalul constată că au fost formulate direct în apel, lucru interzis de dispozițiile art.478 c.pr.civ.
În ceea ce privește susținerile referitoare la onorariul de avocat perceput în faza executării silite, tribunalul constată că un onorariu de avocat în cuantum de 500 de lei nu este excesiv, având în vedere suma care se execută și specificul activității prestate de avocat în cadrul etapei procesuale a executării silite.
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, dar în cauză onorariul perceput nu poate fi considerat ca fiind nejustificat, astfel că se poate spune că în cheltuielile de judecată s-au cuprins acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea în timpul și în legătura cu executarea silită.
Având în vedere considerentele de mai sus, văzând și dispozițile art.480 c.pr.civ. tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr.202 împotriva sentinței civile nr. 1017/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații I. E., V. C. G. și I. S., toți cu domiciliul ales în S., ..11, jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
C.C. I. C. A. C. P.
Red.CA
Tehn. IM+CA, 6 ex.
23.02.2016
JS1- jud. P. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4759/2015. Tribunalul... | Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 23-11-2015,... → |
|---|
