Contestaţie la executare. Decizia nr. 4665/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4665/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 4665/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4665 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. G.
JUDECĂTOR: A. I. P.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 3634/18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare OP., cauza având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 18.02.2015, sub numărul_, contestatoarea O., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea somației de executare, a încheierii de stabilire a cheltuielilor și a actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 4162/B/2014 înregistrat pe rolul B. S. I. C..
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că în luna august 2011 a fost sancționată contravențional cu amendă pentru fapta prevăzută de art.8 alin.(l) din OG nr. 15/2002. Procesele verbale fiind titluri executorii, a fost format pe rolul B. S. I. C. dosarul de executare silită nr. 4162/B/2014, fiind să achite suma de 493.71 lei reprezentând creanța datorată și suma de 513.22 lei reprezentând cheltuieli de executare. În ceea ce privește suma de 28 euro, care reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire, contestatoarea a apreciat că aceasta a fost aplicată conform art 8 alin 3 din OG 15/2002, act normativ care a fost abrogat prin art. 1, pct 2 și 5 din Legea 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumui naționale din România. Mai mult, întrucât procesele verbale de contravenție nu i-au fost comunicate până la data introducerii contestației, în sensul că nu a fost îndeplinita procedura de comunicare mul de 1 lună de la data întocmirii acestuia, contestatoarea a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului de a aplica și executa sancțiunea dispusă, conform OG 2/2001.
Totodată,contestatoarea a învederat instanței faptul că somația a fost însoțită de o încheiere de stabilire a cheltuielilor datata 04.02.2015, încheiată de organul de executare care a făcut un calcul al cheltuielilor făcute de birou, care nu sunt reglementate, dar care depășesc debitul și pentru care nu s-au comunicat documentele justificative. Astfel, contestatoarea a apreciat că organul de executare a stabilit în absența oricărui ar fi trebuit să se regăsească strict în onorariul stabilit și care nu putea să depășească 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, conform art. 39 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 188/2000, republicata. Așadar, la creanța de 493,71 lei, maximul pretind putea să fie de 50 lei. În plus, contestatoarea a arătat că în același an a mai fost sancționată contravențional, dar procesele verbale de contravenție le-au fost comunicate și au fost plătite atât amenda cât și tariful de despăgubire.
Contestatoarea a considerat că nu se află în culpă pentru necomunicarea în termen a proceselor verbale de contravenție întocmite de intimată ., acest lucru împiedicându-o să acționeze în termen pentru lămurirea situației de fapt. A mai apreciat că obligarea acesteia la plata de mai multe ori a tarifului de despăgubire contravine rigorilor legii. Mai mult, prin faptul că procesele verbale de constatare a contravenției sunt întocmite la mai bine de 5 luni de la data săvârșirii faptei contravenționale, a apreciat că duce la neasigurarea scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. Cod proc.civ.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: certificat de înregistrare, somație din 04.02.2015, declarație, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 416/B/2014, încheierea de cameră de consiliu din data de 21.10.2014, procesele verbale de constatare a contravenției PVCC . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, mișcări de pe conturi – detalii tranzacție,
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.04.2015, intimata C.N.A.D.N.R. S.A prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea excepției inadmisibilității contestaței la executare în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlurile executorii; precum și respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. în baza titlurilor executorii PVCC . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, generate și semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala și netemeinică. Totodată, a solicitat menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
Astfel, prin întâmpinare, intimata a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, în acest sens învederând instanței faptul că în prezenta cauză executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Prin urmare, a apreciat că motivele invocate de către contestatoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare. Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC, a căror aplicarea a solicitat instanței să o facă. Așadar, a solicitat instanței să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecința să respingă motivele invocate că are la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii, întrucât contestatorul a avut la n momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii pozițiilor OG nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în 14.08.2011 ora 12:07, 06.08.2011 ora 13:54, 12.08.2011 ora 09:38 și 07.08.2011 ora 20:35 pe DN1, Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că fapta respectivă constituie contravenție și este sancționată cu amendă contravenționala în cuantum de 1.000 de lei. În plus, potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contestatorul a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 112 Euro. Au fost prin urmare întocmite procese verbale, a căror emitere și comunicare a fost efectuată în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii,cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, intimata a învederat instanței faptul că, comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză s-a făcut conform art. 27 din OG nr. 2/2001, operațiune confirmată prin semnătura de primire a martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii. Prin urmarea, a apreciat ca neîntemeiată orice susținere conform căreia procedura de comunicare a proceselor - verbale de fost viciata sau ca debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
În plus, intimata a învederat instanței faptul că de la data comunicării proceselor - verbale și până la data încuviințării executării silite. contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită dispozițiilor legale. În schimb, intimata a arătat că a dat dovadă nu numai de bună credință dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca partea contestatoare să își execute de bună voie obligația stabilită prin titlurile executorii. De asemenea, a precizat faptul că instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii și în temeiul art. 665. alin. (7) NCPC a dat împuternicire și a ordonat judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză și a constatat totodată faptul că în baza dispozițiilor art. 632, alin. (2) NCPC a ul că procesele — verbale de contravenție constituie titluri executorii, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la obligarea contestatoarei la plata tarifului de despăgubire, intimata a arătat că aceasta este o consecință a răspunderii civile subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii mai multor fapte ilicite, respectiv repetată a rețelei de drumuri fără plată tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat 3 prejudicii cauzate CNADNR - SĂ în calitate de administrator al rețelei de drumuri și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și rile ulterioare. Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul intimatei de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, recuperarea creanței aferente, creanță de drept comun care este supusă regulilor de procedura civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc. Totodată a apreciat că au fost respectate de către instanța de executare dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012. A mai considerat totodată că, în ceea ce privește titlurile executorii contestate, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 144/2012, întrucât faptele contravenționale au fost săvârșite anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitoare, intimata a apreciat că se încadrează în limitele legale admise de O.M..J. nr. 2561/2012. În acest sens, intimata a arătat că suma datorată acesteia de către contestatoare este compusă din: 112 euro reprezentând contravaloare tarife de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plății: 513,22 lei reprezentând onorariu de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului. Față de acest aspect, intimata a apreciat că executorul judecătoresc în mod corect și legal în baza 669 NCPC, a Legii nr.188/2000, republicata și ale Ordinului M.T nr.2561/2012. a stabilit e executare până la acest moment procedural.
Cu privire la ordinele de plată atașate referitoare la plata tarifelor de despăgubire aferente altor procese verbale de contravenție decât cele care fac obiectul prezentei cauze, intimata a apreciata că acestea nu pot fi luate în considerare întrucât nu se referă la titlurile executorii contestate.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței respingerea contestației la executare, ca nelegala și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către de B. S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 NCPC, precum și pe dispozițiile legale invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: titlurile executorii - PVCC . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și .2nr._/31.01.2012; dovezile comunicării proceselor - verbale contestate.
La data de 11.05.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3634/18.05.2015 a judecătoriei sector 6 București s-a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată; s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, s-a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 4162/B/2014 aflat pe rolul B. S. I. C. și toate actele de executare silită din dosar.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin procesele-verbale de constatare a contravenției aflate la dosarul cauzei (f. 11-14), încheiate de intimată, contestatoarea a fost sancționată contravențional prin fiecare proces verbal cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 4162/B/2014 al B. S. I. C..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). De asemenea, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitoare, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti 28 Euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru aceleași motive, instanța a respins și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată fundamentată pe faptul că nu s-a formulat plângere contravențională de către contestatoare împotriva proceselor-verbale ce reprezintă titlurile executorii.
Constatând că, în cauză, actele de executare au fost emise cu privire la tariful de despăgubire stabilit de o normă legală abrogată în prezent, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4162/B/2014 al B. S. I. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA,, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. S. I. C. în baza titlului menționat și continuarea executării silite.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Analizând motivarea sentinței apelate, învederează instanței de apel faptul ca in momentul Pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat in eroare, reținând in mod nefondat ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile conținute de art. I si II din Legea nr. 144/2012.
Astfel, emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza au fost efectuate in "termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din 3 nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
La momentul săvârșirii contravenției, respectiv in anul 2011, art. 8 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 prevedea faptul ca „Contravenientul are obligația de a achita, pe lânga amenda contravenționala, cu titlu ie tarif de despăgubire, in funcție de tipul vehiculului folosit fara a deține rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4".
Ulterior, prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, alin 3 al art. 8 din O.G. 5 2002 a fost abrogat.
Astfel, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca dispozițiile astfel modificate se aplica ie la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
Prin urmare, in ceea ce privește titlul executoriu contestat, precizează faptul ca dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, intrucat faptele contravenționale au fost săvârșite perioada 04.08.2011, 06.08.2011, 12.08.2011 si 07.08.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanța pana la lata intrării in vigoare a prezentei legi se anulează.
Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții care au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca ieșea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze".
Mai mult decât atât, in temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea sa respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
In acest sens, învederează instanței de judecata faptul ca începând cu data comunicării proceselor-verbale in cauza, respectiv 22.02.2012, contestatoarea a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia in conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatoarea nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică in urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului verbal in cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale, si prin urmare in cazul de fata nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cat procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, apelanta deține un titlu executoriu apt de executare silita, pentru valorificarea creanței prevăzuta in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
De asemenea, precizează faptul ca in speța de fata nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, aceasta nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fara rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
In baza acestor considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În drept: Art. 650, alin. (3) NCPC, Art. 466-jși următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
La data de 22.09.2015, intimata-contestatoare OP. a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanței întâmpinare la apelul declarat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
La data de 26.10.2015, apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanței răspuns la întâmpinarea formulată de intimata contestatoare prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor contestatoarei ca nefondate; admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile nr. 3634/18.05.2015 pronunțată de judecătoria sector 6 București, în dosarul civil nr._, ca netemeinică și nelegală; menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept disp. art.201 NCPC precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul răspuns la întâmpinare.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în varianta în vigoare la data întocmirii și comunicării procesului-verbal de contravenție, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 (…) titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În conformitate cu art. 31 alin. (1) din ordonanță, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 25 alin. 1 din același act normativ prevede că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.
Potrivit art. 26 alin. 1 din ordonanță, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.
Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor (art. 27 din ordonanță).
Prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit cu efect obligatoriu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Tribunalul constată că procesele-verbale în litigiu au fost comunicat debitorului exclusiv prin afișare, iar nu și prin poștă, cu aviz de primire, motiv pentru care, raportat la dispozițiile legale menționate anterior, în interpretarea obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta nu a fost legal comunicat și, prin urmare, termenul pentru formularea plângerii contravenționale nu a început să curgă pentru a se putea stabili că acestea nu au fost contestate și, pe cale de consecință, că ar reprezenta titluri executorii.
De asemenea, tribunalul reține că, la momentul comunicării procesului-verbal, disp. art. 27 din O.G. nr. 2/2001 specificau în mod expres modalitatea comunicării prin poștă cu aviz de primire, precum și că decizia pronunțată în interesul legii are rol de interpretare a textelor legale, iar nu de legiferare, nepunându-se problema retroactivității acesteia. Astfel, deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești de la data publicării acestora în Monitorul Oficial, însă, acest fapt nu înseamnă că anterior acestei date, instanțele sau alte instituții implicate în aplicarea legii nu puteau interpreta în mod corect textele legale în discuție.
În consecință, tribunalul reține că executarea silită a început în lipsa unui titlu executoriu, astfel cum impune art. 632 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, astfel că executarea silită în dosarul de executare nr. 4162/B/2014 al B. S. I. C. este lovită de nulitate.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la legalitatea tarifului de despăgubire, aplicat în baza OG nr. 15/2002, acesta nu va mai fi analizat, deoarece s-a reținut mai sus nelegalitatea actului prin care acest tarif, ca sancțiune complementară amenzii, a fost aplicat, respectiv nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, ca titlu executoriu.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod proc. civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 3634/18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-contestatoare OP., cu sediul în București, .. 29, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2015.
Președinte Judecător Grefier
R.E.G. A.I.P. A.B.
Red,.Jud. REG
Tehred. CS
Jud. S 6 B.. Jud. fond I.L. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2256/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 4450/2015. Tribunalul... → |
|---|
