Contestaţie la executare. Decizia nr. 3661/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3661/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 3661/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 3661A
Ședința publică din data de 20.10.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: A. M. B.
Judecător: L. F.
Grefier: M. R.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta-contestatoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 5141/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimata H. C. S., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială ._/2015, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-contestatoare, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., Tribunalul declară deschise dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul intimatei.
Intimata-contestatoarea, prin avocat, solicită respingerea apelului, ca nefondat, arătând că apelanta nu deține un titlu executoriu împotriva sa, în lipsa comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției conform deciziei pronunțate de ÎCCJ. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, sens în care depune la dosar chitanța nr. 516/19.10.2015.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.09.2014, sub număr de dosar_, contestatoarea H. C. S. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – D.R.D.P. București, a formulat contestație la executare, solicitând instanței anularea tuturor actelor de executare și întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că, anterior începerii procedurii de executare silita, fiind emise și alte procese-verbale de contravenție anterioare și ulterioare, respectiv procesul-verbal . nr._/18.03.2011, a fost achitată amenda contravențională în cuantum de 250 lei și rovinieta în cuantum de 28 euro conform ordinului de încasare nr._/30.03.2011, prezenta executare silită este nelegală, sens în care a invocat disp. art. 7 din normele de aplicare a O.G. nr. 15/2002.
Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.pr.civ., art. 722 C.pr.civ., art. 7 din normele de aplicare a O.G. nr. 15/2002.
Au fost anexate cererii, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
Intimata a depus in termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata – f.26-31, anexand, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul verbal de contraventie si procesul verbal de afisare – f.32-33.
La solicitarea instanței, B. S. I. C. a comunicat copii certificate de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.213/B/2014.
În prezenta cauză au fost administrate proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul intimatei (f.73-75).
Prin sentința civilă nr. 5141/17.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Sectorului 1 București a admis contestația la executare, a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.213/B/2014 al B. S. I. C., a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea către contestator a sumelor efectiv poprite în dosarul de executare nr. 213/B/2014 al B. S. I. C., respectiv suma de 539,87 lei; în temeiul art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, a obligat intimata la plata către B.E.J. S. I. C. a sumei de 26 lei (TVA inclus), reprezentând cheltuielile ocazionate de comunicarea unei copii de pe dosarul de executare; în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 92,79 lei, achitată cu chitanța nr._ din 08.10.2014, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011 emis de intimata, a fost aplicata contestatoarei o amenda in cuantum de 250 lei, aceasta fiind obligata sa achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro – f. 54.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei . nr._/10.06.2011 emis de intimata a fost comunicat contestatoarei prin afișare la data de 03.07.2011 – f.55.
Ca urmare punerii în executare silită a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011 emis de intimata, s-a format dosarul de executare nr.213/B/2014 pe rolul B. S. I. C. – f.51, f.53-55.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București in dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silita – f.50.
La data de 01.04.2014, executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 213/B/2014, prin care a stabilit cheltuieli de executare in suma de 411,87 lei – f. 49.
La data de 16.07.2014, respectiv 17.07.2014, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi pentru debitul total în cuantum de 539,87 lei compus din 128 lei debit și 411,87 lei cheltuieli de executare – f.47-48.
Prin somația din data de 18.07.2014, contestatoarea-debitoare a fost somata sa achite creanta in suma de 539,87 lei compusa din 128 lei debit si 411,87 lei cheltuieli de executare – f.46. Aceste acte de executare au fost comunicate contestatoarei-debitoare la data de 25.08.2014– f.45.
Prin încheierea din data de 14.08.2014, executorul judecatoresc a dispus eliberarea la data de 21.08.2014 a sumei de 539,87 lei – f.41, dispunand adrese de ridicare a popririi, comunicate debitoarei la data de 25.08.2014 – f.39.
Raspunsurile date de intimata la interogatoriul propus de contestatoare exprima poziția procesuala a intimatei adoptata prin întâmpinare.
În soluționarea prezentei cauze sunt incidente prevederile art.622, art.632, art.712 alin.2, art.722 C.pr.civ., art.14, art.25 alin.2, art.27 teza I și art.31 alin.1 din OG nr.2/2001.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale de mai sus circumstanțelor speței, instanța a constatat că acțiunea contestatoarei este întemeiată. Soluția instanței se întemeiază pe următoarele argumente:
Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Cu privire la procesul verbal de constatare a contraventiei . nr._/10.06.2011 emis de intimata, instanta retine ca, potrivit art.27 din OG nr.2/2001, „Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului”.
Acest proces verbal de contraventie a fost „comunicat contestatoarei prin afisare la domiciliul sau” – f.55.
Astfel cum a statuat ICCJ in Decizia nr. 10/10.06.2013, publicata in M.O. nr.450/23.07.2013, data in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.27 teza I raportat la art.14 alin.1, art.25 alin.2 si art.31 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, „modalitatea de comunicare a procesului verbal de contraventie si a instiintarii de plata, prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicarii prin posta, cu aviz de primire”.
Or, organul emitent a procedat la comunicarea procesului verbal prin afisare la domiciliul contestatoarei contrar dispozitiilor art. 27 teza I din O.G. nr. 2/2001, aceasta procedura nefiind de natura a asigura incunotiintarea efectiva a contestatoarei in privinta faptei savarsite si a sanctiunilor aplicate prin procesul verbal, impotriva caruia avea deschisa calea plangerii contraventionale.
În acest sens, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”, instanța putând constata pe calea contestatiei la executare daca dreptul intimatului de a cere executarea silita s-a prescris sau nu, aceste norme procedurale fiind de imediată aplicare.
Ca atare, instanța a constatat faptul că prin necomunicarea procesului-verbal de contravenție în condițiile art. 27 teza I din O.G. nr. 2/2001, dreptul intimatei de a cere executarea silită s-a prescris.
Odată constatată această realitate de fapt, dreptul impune, prin dispozițiile art. 622 și 632 NCPC, încetarea executării silite începute și desfășurate în temeiul acestui titlu executoriu desființat.
Prin desființarea acestui titlu executoriu, nu numai că încetează executarea, dar dispare fundamentul juridic al actelor de executare deja realizate ceea ce impune anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 213/B/2014 instrumentat la cererea intimatei. Desființarea acestui titlu executoriu produce efecte retroactive, astfel încât din punct de vedere juridic se consideră că dispozițiile din titlul pus în executare nu au existat niciodată. În consecință, actele de executare, care s-au efectuat în temeiul acestor dispoziții, sunt lovite de nulitate, fiind subsecvente unui act care nu este valabil, fiind desființate de drept, potrivit art. 642 NCPC.
Dând eficientă juridică considerentelor anterioare, instanța a admis contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză și dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013 conform căruia sumele achitate cu titlul de taxe judiciare de timbru se restituie la cerere când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 92,79 lei, achitata cu chitanța nr._ din 08.10.2014, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 716 alin. (2) coroborat cu art. 453 alin. (1) C.proc.civ., a dispus obligarea intimatei să achite către B.E.J. S. I. C. suma de 26 lei (TVA inclus), reprezentând cheltuielile ocazionate de comunicarea unei copii de pe dosarul de executare.
În baza art. 719 alin. (4) C.proc.civ., prezenta hotărâre va fi comunicată executorului judecătoresc, după rămânerea sa definitivă.
Împotriva acestei sentințe, la data de 07.07.2015 a formulat apel intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, solicitând modificarea în parte a Sentinței Civile nr. 5141/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._, în ceea ce privește anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 213/B/2014 al B.E.J. S. I. C., întoarcerea executării silite, menținerea capătului de cerere referitor la restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 92,79 lei, respingerea contestației la executare, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B.E.J. S. I. C..
Analizând motivarea sentinței apelate, învederează că în momentul pronunțării hotărârii instanță de fond s-a aflat în eroare, apreciind în mod nefondat ca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat debitorului.
Astfel, solicită instanței de apel, în baza probatoriului administrat în cauză, să constate faptul că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului, în conformitate cu dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătură martorului prezent.
În acest sens, precizează că, potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a Î.C.C.J., modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa, și nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși. Fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție. Secția Penală s-a statuat faptul că “în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la dată când activitatea infracționala s-a încheiat. Iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002. cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități. Respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speța, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de Î.C.C.J., prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiara.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua, astfel cum este definită și reglementata de O.G. nr. 15/2002, precum și ca legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
De asemenea, solicitpă instanței de judecata să constate faptul că deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ÎCCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un continut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită să se constate faptul că procedura de comunicarea a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel.
În temeiul art. 223 NCPC solicită judecata și în lipsă.
La data de 28.07.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
La data de 27.08.2015, apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor formulate de intimată.
Analizând apelul dedus judecății, prin prisma motivelor formulate, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul reține că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 632 alin. 1 C.proc.civ., întrucât executarea silită a fot începută fără a exista un titlu executoriu, în lipsa comunicării legale a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011 emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. s-a aplicat contravenientei H. C. S. sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se și obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în valoare de 28 euro.
Procesul-verbal de constatare a contravenției menționate mai sus a fost comunicat contravenientei prin afișare la domiciliul acesteia, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare aflat la fila 55 dosar fond.
Potrivit art. 632 alin. 1 C.proc.civ. ”Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”, iar potrivit alin. 2 ”Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2002 ”Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării sau înmânării acestuia.”
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, ”Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.
Art. 27 din același act normativ reține că procesului-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J. s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În acest sens Î.C.C.J. a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.
Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale. Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Așadar, verificând formal existența titlului executoriu, Tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție nu reprezintă titlu executoriu în condițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile făcute contravenientului conform dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, așa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Î.C.C.J.
Referitor la aplicabilitatea Deciziei nr. 10/2013 a Î.C.C.J. în speță datorită faptului că s-a făcut comunicarea anterior publicării acestei hotărâri, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol această decizie nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și cu privire la situația părților din acele procese.
În ceea ce privește însă situația raporturilor juridice nesupuse atenției instanțelor judecătorești și nesoluționate anterior pronunțării deciziei Î.C.CJ., acestea urmează a fi analizate și din perspectiva deciziei pronunțate în interesul legii, indiferent de momentul când acel raport juridic s-a născut.
Această concluzie se desprinde din caracterul recursului în interesul legii care are rolul de a interpreta legea și nu acela de a o modifica, precum și de a unifica o practică neunitară la nivelul instanțelor judecătorești, astfel încât nu se pune problema aplicării în timp decât sub aspectul prevăzut de art. 517 alin. 2 C.proc.civ.
Față de cele de mai sus, constată că apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. nu deține un titlu executoriu împotriva intimatei-contestatoare.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul reține că executarea silită este nelegală, față de lipsa titlului executoriu, situație în care în mod corect a apreciat judecătorul fondului că se impune anularea actelor de executare.
Față de considerentele expuse, tribunalul, constatând temeinicia și legalitatea sentinței atacate, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCURESTI, C._, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 5141/17.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului București 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare H. C. S. (CNP_), cu domiciliul ales la C.. Av. „M. M.”, cu sediul în București, ., ., ., sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. M. B. L. F. M. R.
Red./dact. A.M.B./4ex.
J.S.1 – jud. O. M. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3845/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1576/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
